CASE OF JANUŠKEVIČIENĖ v. LITHUANIA - [Romanian Translation] legal summary by the Constitutional Court of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Januškevičienė v. Lituania

-

69717/14

Hotărârea din 3.9.2019

[Secția a IV-a]

Articolul 6

Articolul 6-2

Prezumția de nevinovăție

Remediu civil efectiv în dreptul național pentru încălcarea prezumției de nevinovăție:

inadmisibilă

În fapt

– Reclamanta s-a plâns că, în procedurile penale împotriva unor terți, tribunalele naționale au adoptat hotărâri care menționau, fără ambiguitate, că aceasta a comis infracțiuni ca parte a unui grup organizat, în ciuda faptului că nu i s-a constatat vinovăția de vreun tribunal.

În drept

– Articolul 6 § 2: Guvernul a susținut că, în baza dreptului național, reclamanta avea posibilitatea de a introduce o plângere cu caracter civil și de a obține compensarea monetară pentru încălcarea onoarei și demnității sale.

Un remediu în baza dreptului civil putea fi considerat, în principiu, efectiv împotriva presupuselor încălcări ale prezumției de nevinovăție. Guvernul a oferit exemple de jurisprudență națională în care persoanele au susținut că afirmațiile care le prezentau ca fiind vinovate de comiterea unei infracțiuni le-a încălcat onoarea și demnitatea. Una din acele persoane a beneficiat de primirea unei compensații monetare. Remediul civil indicat de către Guvern nu apărea să fie, în sine, lipsit de efectivitate cu privire la cererea reclamantului despre dreptul ei de a fi prezumată nevinovată și nu existau circumstanțe excepționale care l-ar fi absolvit pe reclamant de la obligația de a utiliza acel remediu.

În acele circumstanțe, Curtea a constatat că reclamanta nu a epuizat căile interne de atac în privința cererii sale în baza articolului 6 § 2 din Convenție.

Concluzie

: inadmisibilă (neepuizarea căilor interne de atac).

Curtea a mai reținut, cu patru voturi la trei, că nu a existat nicio încălcare a articolului 13, de vreme ce reclamantul a avut la dispoziție un remediu efectiv în baza legii civile.

(Vezi și

Marchiani v. Franța

(dec.),

30392/03

, 27 mai 2008,

Nota informativă 108

)