1r-41/2026 — Art. 264-1 alin. 1 CP

La 18 martie 2025, prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Bender, Pavel Siloci a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal. El a fost condamnat la 210 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Instanța a încasat de la Pavel Siloci în beneficiul statului cheltuieli de judecată în mărime de 621,39 de lei.

La 25 noiembrie 2025, Curtea de Apel Centru a respins ca nefondat recursul declarat de avocatul Vladimir Cevdari în numele condamnatului. Instanța a constatat că vinovăția lui Siloci în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264¹ alin. (1) Cod penal a fost corect stabilită. Instanța a respins versiunea inculpatului potrivit căreia nu s-ar fi aflat la volan, apreciind că argumentele apărării nu sunt susținute de probe, iar actele procesuale au fost întocmite legal. La individualizarea pedepsei s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii, de faptul că inculpatul nu a fost anterior judecat, de caracterizarea pozitivă și de lipsa circumstanțelor atenuante sau agravante. Astfel, pedeapsa de 210 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, a fost considerată echitabilă.

La 01 decembrie 2025, avocatul Roman Doroftei, în numele condamnatului, a depus cerere de revizuire, invocînd prevederile art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală. El solicită încetarea procesului penal din motivul intervenirii termenului de prescripție. Avocatul Doroftei a susținut că sentința este nemotivată în fapt și în drept, fiind formulată în termeni generali, fără examinarea tuturor argumentelor invocate și cu aprecierea selectivă a probelor în favoarea acuzării. Avocatul a invocat nulitatea procesului-verbal de examinare medicală privind constatarea consumului de alcool și a stării de ebrietate. El a susținut că probele au fost obținute cu încălcarea normelor procedurale și a prevederilor Ordinului MAI nr. 45 din 19 februarie 2010, iar probele derivate ar fi, la rândul lor, nule. În opinia apărării, starea de ebrietate nu a fost demonstrată, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, iar în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 264¹ alin. (1) Cod penal. Totodată, apărarea a invocat depășirea termenului legal de menținere a calității de bănuit, calculat din momentul înlăturării inculpatului de la conducerea 1 vehiculului, solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. De asemenea, el a criticat lipsa motivării concrete a categoriei și mărimii pedepsei aplicate.

La 07 iulie 2026, Curtea de Apel Centru a respins cererea de revizuire. Referitor la pretinsa nulitate a probelor instanța a reținut că admisibilitatea probelor trebuia contestată în cadrul judecării cauzei și al căilor ordinare de atac, iar reluarea acestor critici prin revizuire urmărește reevaluarea probelor deja examinate. La fel, argumentul privind nerăsturnarea prezumției de nevinovăție și lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de art. 264¹ alin. (1) Cod penal nu constituie un temei de revizuire. Cu privire la pretinsa nemotivare a sentinței și aprecierea selectivă a probelor, instanța a constatat că susținerile referitoare la caracterul general al motivării, nesoluționarea unor chestiuni invocate de apărare și presupusa existență a unei idei preconcepute privind vinovăția vizează modul de examinare a cauzei de către prima instanță. Aceste aspecte puteau fi invocate în recurs și nu justifică revizuirea. În ceea ce privește depășirea termenului de menținere a calității de bănuit, instanța a reținut că această critică privește legalitatea urmăririi penale și putea fi formulată în fața instanței de fond și în cadrul apelului. Totodată, apărarea nu a explicat de ce aceste pretinse încălcări nu au fost invocate în cursul urmăririi penale și al examinării cauzei de către instanțe. Referitor la individualizarea pedepsei, instanța a apreciat că reproșurile privind insuficienta motivare a pedepsei prin prisma art. 75 Cod penal țin de temeinicia hotărârii și puteau fi examinate prin căile ordinare de atac. Cât privește pretinsele probe noi, instanța a constatat că apărarea s-a limitat la afirmații generale, fără să identifice probele, momentul și modalitatea descoperirii acestora sau caracterul lor determinant pentru soluționarea cauzei. În lipsa unor circumstanțe noi, necunoscute anterior și capabile să răstoarne concluziile instanțelor, condițiile art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală nu sunt întrunite. Instanța a subliniat că revizuirea nu poate servi drept cale de reexaminare a probelor și a chestiunilor deja soluționate, întrucât aceasta ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice.

La 17 august 2026, avocatul Roman Doroftei, în numele condamnatului, a depus recurs, solicitând casarea încheierii și dispunerea rejudecării cererii de revizuire. El susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unor argumente esențiale, în special asupra inadmisibilității probei alcooltest „Drager 6810”, efectuate de o persoană neautorizată, care nu ar fi urmat instruirea necesară în ultimii cinci ani. În opinia sa, rezultatele testării și actele procesuale întocmite în baza acesteia trebuiau excluse din dosar, iar probele derivate dintr-o probă obținută nelegal nu puteau fi utilizate la pronunțarea sentinței. De asemenea, invocă lipsa unei examinări coroborate a motivelor cererii, încălcarea dreptului la un recurs efectiv și a obligației de motivare a hotărârilor judecătorești. Acesta susține că motivarea încheierii ar fi preluată parțial dintr-o altă cauză, fără o analiză individualizată a argumentelor sale, iar examinarea îndelungată, fără activitate procesuală justificată, ar confirma caracterul formal al procedurii. Recurentul invocă 2 incompatibilitatea judecătorilor care au examinat cererea de revizuire, întrucât unii dintre aceștia ar fi participat anterior la adoptarea deciziei contestate, ceea ce ar pune la îndoială imparțialitatea obiectivă a instanței. În susținerea recursului, acesta mai invocă aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile, arătând că modificările legislative intrate în vigoare la 07 septembrie 2024 ar fi impus reexaminarea situației sale. Prin urmare, solicită casarea încheierii atacate și admiterea cererii de revizuire.

Urmărirea penală a fost pornită la 17 iunie și s-a terminat la 31 iulie 2024. Prima instanță a examinat cauza în perioada 08 august 2024 - 18 martie 2025. Instanța de recurs a examinat cauza în perioada 07 aprilie - 25 septembrie 2025. Instanța de revizuire a examinat cauza în perioada 03 decembrie 2025 - 07 iulie 2026. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 24 august 2026.

Revizuirea unei cauze penale poate fi solicitată doar pentru temeiurile prevăzute de art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală. La examinarea cererii de revizuire, instanța de judecată pleacă de la prezumția lipsei temeiului de revizuire și este sarcina revizuientului de a proba că un asemenea temei există (decizia nr. 1r-4/2025, § 15).

Completul reiterează că revizuirea nu poate fi un recurs deghizat. Critica temeiniciei argumentelor din hotărârea judecătorească nu este temei de revizuire. În revizuire nu este examinată decât întrunirea condițiilor pentru redeschiderea procesului, fără a fi examinată temeinicia recursului, sau a acuzațiilor aduse (încheierile nr. 1rh-24/2024, § 71; 1rh-17/2024, § 36). Întrunirea condițiilor pentru admiterea revizuirii urmează a fi dovedită de revizuient (decizia nr. 1r-24/2025, § 16).

Curtea de apel a respins cererea de revizuire. Aceasta a reținut că argumentele revizuentului exprimă dezacordul cu decizia curții de apel. Completul este de acord cu motivarea curții de apel. În revizuire se invocă aspecte ce țin de calitatea examinării anterioare a cauzei și de modul de apreciere de către prima instanță și de curtea de apel a circumstanțelor care rezultă din materialele cauzei. În esență, cererea de revizuire este un recurs deghizat. 3

Argumentul referitor la incompatibilitatea judecătorilor care au soluționat cererea de revizuire nu este întemeiat. Prin Legea nr. 252/2025, în vigoare din 14 februarie 2026, art. 33 alin. (3) Cod de procedură penală a fost modificat, fiind exclusă incompatibilitatea ce viza participarea anterioară a judecătorului la examinarea cauzei. Această modificare a fost introdusă după modificarea instituției revizuirii în anul 2023. Începând cu 01 septembrie 2023, legea nu permite adoptarea unei soluții cu privire la fondul cauzei ca urmare a examinării cererii de revizuire. Prin urmare, și în această parte recursul nu poate fi admis.

Completul de asemenea reiterează că neaplicarea legii penale mai blânde urma a fi invocată în procedura de recurs. Modul de soluționare a unei astfel de cereri nu este temei de revizuire.

Din motivele expuse supra, în conformitate cu art. 449 alin. (1) pct. 1) lit. a) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca nefondat recursul declarat de avocatul Roman Doroftei împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 07 iulie 2026. Decizia este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Sergiu Stratan 4