1ra-855/2023 — Art. 324 alin. 2 lit. b, c CP

La 30 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a primit recursul procurorului Dorina Tăut în cauza penală de învinuire a lui Alexei Maciuca în baza art. 44, 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal. Din motivul demisiei judecătorilor Curții, cauza a fost distribuită de trei ori. La 26 mai 2025, aceasta a fost repartizată judecătorului raportor Alexandru Negru.

La 16 iulie 2026, completul de judecată, din care făcea parte și judecătorul Alexandru Negru, a solicitat referințe de la părți și a dispus organizarea unei ședințe publice, stabilind data desfășurării acesteia pentru 18 august 2026. În încheiere, completul a informat părțile că orice cereri (inclusiv de recuzare), demersuri sau comunicări trebuie aduse la cunoștința Curții Supreme de Justiție nu mai târziu de momentul stabilit pentru prezentarea referinței, adică până la 14 august 2026, sub sancțiunea decăderii. Prin aceeași încheiere au fost stabilite probele care urmează a fi cercetate în ședință publică și s-a dispus, între altele, audierea martorei Anastasia Xenofontos.

La 30 iulie 2026, avocatul Vasile Nicoară, în interesele lui Alexei Maciuca, a depus câteva cereri. Într-o cerere, apărătorul solicită examinarea recursului procurorului în baza argumentelor specifice temeiului vechi de recurs, stabilit de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Printr-o altă cerere, apărătorul solicită numirea unei expertize judiciare complexe pe marginea purtătorilor de informații restabiliți pentru a verifica autenticitatea, integritatea și caracterul complet al înregistrărilor. În a treia cerere apărătorul solicită audierea tuturor martorilor din dosar, precum și audierea persoanelor implicate în stenografierea, copierea, păstrarea și restabilirea suporturilor electronice, cercetarea integrală a suporturilor electronice.

La 18 august 2026, Curtea Supremă de Justiție a dispus amânarea judecării cauzei pentru 06 octombrie 2026, ora 09:30.

La 15 septembrie 2026, avocatul Vasile Nicoară, în interesele lui Alexei Maciuca, a solicitat delimitarea obiectului examinării recursului procurorului din 09 februarie 2023 înainte de audierea martorilor și cercetarea probelor. El a cerut ca procurorul să indice concret ipotezele invocate ale art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în redacția aplicabilă la momentul depunerii recursului, și 1 pasajele din recurs care le susțin. Pentru pretinsele erori grave de fapt, a solicitat identificarea faptelor stabilite eronat, a probelor omise ori denaturate și a efectului asupra soluției. Avocatul a solicitat excluderea criticilor care nu se regăsesc în recursul declarat în termen și abținerea Curții de la identificarea din oficiu a unor motive noi de casare.

Tot la 15 septembrie 2026, avocatul Vasile Nicoară a depus o referință concretizată. Avocatul a cerut examinarea recursului doar în limitele motivelor invocate în termen, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în redacția aplicabilă, fără completarea acestora prin referința procurorului. El a solicitat soluționarea cererii de expertiză înaintea folosirii suporturilor electronice restabilite pentru constatări defavorabile inculpatului.

La 05 octombrie 2026, avocatul Vasile Nicoară, în interesele lui Alexei Maciuca, a depus cerere de recuzare a judecătorului Alexandru Negru. Potrivit cererii, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 09 februarie 2016, pronunțată în cauza lui Victor Glazcov, judecătorul a constatat că Anastasia Xenofontos a depus declarații neveridice sub jurământ. Această constatare a generat dubii privind veridicitatea declarațiilor sale și sinceritatea acesteia. Judecătorul a apreciat că declarațiile trebuie examinate critic și cu rezervă și pot fi reținute numai în măsura în care circumstanțele relatate sunt confirmate prin alte probe. Potrivit încheierii din 16 iulie 2026, judecătorul urmează să participe la audierea nemijlocită a Anastasiei Xenofontos și la aprecierea credibilității declarațiilor sale în prezenta cauză. El indică și legătura factuală dintre cele două cauze, deoarece unele declarații ale acesteia se referă la dosarul lui Victor Glazcov și la recuperarea banilor de la acesta. În opinia apărării, aprecierea anterioară a credibilității aceleiași persoane, împreună cu suprapunerea împrejurărilor examinate, creează aparența unei convingeri judiciare deja formate și ridică îndoieli rezonabile privind imparțialitatea obiectivă a judecătorului. Avocatul a susținut că nu pune în discuție imparțialitatea judecătorului și că a identificat sentința din 09 februarie 2016 abia la 05 octombrie 2026. Recuzarea se întemeiază pe art. 33 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală.

Termenul de decădere menționat în încheierea de pregătire a cauzei pentru ședință nu poate fi interpretat drept o piedică în recuzarea unui judecător pentru circumstanțe care au devenit cunoscute după termenul limită stabilit prin încheiere. Procurorul nu a susținut că apărarea putea cunoaște în mod rezonabil conținutul 2 sentinței din 2016 adoptată în cauza lui Victor Glazcov (vezi para. 7). Circumstanțele din sentința din 2016 nu au fost discutate anterior în acest proces. Nu există o legătură cauzală directă dintre faptele analizate în sentința din 2016 și cele incriminate în prezenta cauză. Existența unei asemenea legături ar fi putut genera un interes al apărării din prezenta cauză să studieze sentința din anul 2016. De asemenea, circumstanțele invocate se referă la modul cum judecătorul Negru a motivat sentința din 2016. Completul de asemenea notează că, până la 14 august 2026, apărarea a formulat mai multe cerereri și demersuri (vezi para. 4). Dacă ar fi cunoscut circumstanța invocată în cererea de recuzare, nimic nu ar fi împiedicat- o să înainteze și recuzarea până la 14 august 2026. Prin urmare, completul acceptă că circumstanța invocată în cererea de recuzare a devenit cunoscută apărării după termenul limită de decădere, iar cererea de recuzarea nu este inadmisibilă.

În conformitate cu articolul 33 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală, judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei dacă există alte circumstanţe decât cele menționate la pct. 1)-5) ale aceluiași articol care pun la îndoială rezonabilă imparţialitatea judecătorului.

Prin jurământul pe care-l depun, judecătorii se angajează să își exercite atribuțiile fără părtinire. Imparţialitatea judecătorului se prezumă până la proba contrară (hotărârile CtEDO Hauschildt vs. Danemarca, 1989, § 47; Kyprianou vs. Cipru, 2005, § 119). Simplul fapt al invocării lipsei de imparțialitate nu este determinant, cel mai important fiind dacă această îndoială poate fi justificată în mod obiectiv (hotărârea CtEDO Ferrantelli și Santangelo vs. Italia, 1996, § 58). La evaluarea temerii lipsei de imparțialitate a unui judecător părerea acuzatului, intră în discuție, dar nu joacă un rol decisiv. Factorul determinant este dacă temerile persoanei pot fi considerate justificate în mod obiectiv (hotărârea CtEDO Hauschildt v. Danemarca, 1989, § 48).

Recuzarea formulată de avocat nu se întemeiază pe o pretinsă părtinire personală a judecătorului Negru. Avocatul invocă faptul că, într-o altă cauză penală, care nu îl vizează pe Alexei Măciucă și care se referă la alte fapte decât cele incriminate lui, judecătorul a apreciat critic credibilitatea martorului Anastasia Xenofontos. Acest martor urmează a fi audiat în prezenta cauză de către instanța de recurs.

Examinarea anterioară a unei alte cauze nu justifică, prin ea însăși, recuzarea. Sunt relevante natura și întinderea constatărilor anterioare, precum și legătura lor cu problemele care trebuie soluționate în cauza pendinte (hotărârea CtEDO Meng v. Germania, 2021, §§ 47–51). În Avizul consultativ nr. 1avc-1/26 din 21 mai 2026, §§ 16–18, Curtea Supremă de Justiție a explicat că existența unor cauze conexe nu atrage automat incompatibilitatea judecătorului. Relevant este dacă hotărârea anterioară cuprinde constatări care prejudecă chestiunile esențiale din cauza ulterioară, inclusiv constatări explicite sau implicite privind rolul, participarea ori vinovăția persoanei judecate ulterior. 3

Completul notează, în primul rând, că în sentința pronunțată de judecătorul Negru în anul 2016 nu sunt analizate faptele incriminate în prezenta cauză. De asemenea, acea cauză nu se referea la Alexei Măciucă și nici nu rezultă nemijlocit din faptele incriminate acestuia. Prin urmare, în cauza examinată anterior judecătorul Negru nu putea prejudeca chestiunile esențiale din prezenta cauză.

Aprecierea credibilității declarațiile unui martor date într-o altă cauză nu este relevantă pentru aprecierea imparțialității judecătorului. Din jurisprudența de mai sus rezultă că, pentru a admite recuzarea unui judecător, este importantă constatarea făcută de judecător în raport cu învinuirea adusă. Mai mult, faptul că martorul a făcut declarații contradictorii într-o altă cauză nu înseamnă automat că martorul dat este necredibil în orice cauză. Credibilitatea unui martor este analizată în fiecare caz în parte. Instanța nu poate lua această decizie în baza circumstanțelor pe care nu le-a examinat. Mai mult, judecătorul Negru a reținut posibilitatea valorificării circumstanțelor relatate de martor, dacă sunt coroborate cu alte probe.

Împrejurările invocate nu demonstrează că judecătorul Alexandru Negru și- a expus anticipat opinia asupra unor chestiuni esențiale din prezenta cauză. Prin urmare, cererea de recuzare nu poate fi admisă.

Din aceste considerente, în temeiul art.art. 33-35 Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea de recuzare a judecătorului Alexandru Negru formulată de avocatul Vasile Nicoară în cauza penală nr. 1ra-855/2023. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Sergiu Stratan Leonid Chirtoacă 4