2ra-474/16 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii și încasarea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria sectorului Buiucani, municipiul Chișinău, Judecător – Vasilisa Muntean Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Iulia Cimpoi, Natalia Simciuc, Vladimir Brașoveanu dosar nr.2ra-474/16 ÎNCHEIERE 23 martie 2016 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, – Svetlana Filincova, Judecători – Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Ghenadie Creangă împotriva Ministerul Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Oleg Ungureanu și Consiliul municipal Chișinău, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, obligarea executării hotărîrii și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de Ghenadie Creangă și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a con st at at: La 12 februarie 2015 Ghenadie Creangă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

solicitînd constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, obligarea executării hotărîrii instanței de contencios administrativ – Curtea de Apel Chișinău din 22 decembrie 2009, cu nr.3-2795, încasarea sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea hotărîrii. În motivarea cererii a indicat că prin hotărîrea instanței de contencios administrativ nr.3-2795/09 din 22 decembrie 2009, care a devenit irevocabilă și definitivă la 31 martie 2010, Consiliul municipal Chișinău a fost obligat să acorde spațiu locativ ofițerului de urmărire penală al Comisariatului de poliție Centru 1 mun.Chișinău, Ghenadie Creangă și familiei sale, conform normelor locative în vigoare.

Pînă în prezent, Consiliul municipal Chișinău nu a executat hotărîrea instanței de judecată, iar în tot acest timp Ghenadie Creangă a fost nevoit să închirieze spațiu locativ. Prin încheierea Judecătoriei sectorului Buiucani, municipiul Chișinău din 12 martie 2015 au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii executorul judecătoresc Oleg Ungureanu și Consiliul municipal Chișinău. Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Buiucani, municipiul Chișinău din 12 mai 2015, cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie Creangă împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Oleg Ungureanu și Consiliul municipal Chișinău, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, obligarea pîrîtului să execute hotărîrea Curții de Apel Chișinău nr.3-2795 din 22 decembrie 2009 și repararea prejudiciului moral, a fost admisă parțial.

A fost constatată încălcarea dreptului reclamantului Ghenadie Creangă la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curții de Apel Chișinău din nr.3-2795 din 22 decembrie 2009. A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Ghenadie Creangă suma de 15 000 (cincisprezece mii) lei în vederea reparării prejudiciului moral. În rest pretențiile au fost respinse. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015 au fost respinse apelurile declarate de Ghenadie Creangă și Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

A fost menținută hotărîrea Judecătoriei sectorului Buiucani, municipiul Chișinău din 12 mai 2015 în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ghenadie Creangă împotriva Ministerul Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Oleg Ungureanu și Consiliul municipal Chișinău, privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului moral. La 14 ianuarie 2016 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, solicitînd casarea deciziei recurate și a hotărîrii instanței de fond.

În motivarea cererii a indicat că decizia recurată este neîntemeiată și pasibilă a fi casată, ori instanța de apel eronat a interpretat normele de drept prevăzute de Legea nr.87 din 21 aprilie 2011. Hotărîrea a cărei neexecutare se invocă obligă administrația publică să acorde spațiu locativ în posesie și folosință și nicidecum în proprietate privată. 2 Nu este clar de ce anume în municipiul Chișinău urmează a fi acordat spațiul locativ și nu în alte localități ale țării. Totodată, autoritatea publică locală nu neagă faptul că va executa în viitor hotărârile instanțelor de judecată în acest sens. Susține recurentul că la capitolul de neexecutare a hotărîrilor judecătorești, practica națională prevede, în mediu, pentru 4 ani de neexecutare suma de 10 000 (zece mii) lei, iar pentru 8 ani de neexecutare suma de 20 000 (douăzeci mii) lei.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de expunerea circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență și care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursurilor. Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condiţiile secţiunii a 2-a, Capitolul XXXVIII, din Codul de Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o rejudecare a fondului pricinii.

Rolul exclusiv al recursului este de a asigura 3 efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova, Judecători – Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală 4