3ra-407/16 — Anularea actelor de inspecție privind majorarea valorii în vamă a mărfii

Prima instanţă: V. Stratan 3ra-407/16 Instanţa de apel: L. Bulgac, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul societăţii cu răspundere limitată „Efect Invest”, avocatul Dobre Lilia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Efect Invest” împotriva Biroului Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Efect Invest” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 29 mai 2015, c o n s t a t ă: La 03 februarie 2015, SRL „Efect Invest” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 08 decembrie 2014, a depus declaraţia vamală nr. 126604 privind importul cărnii de porcine congelată, dezosată, cu valoarea declarată în mărime de 190479, 68 lei, la aceiaşi dată, Biroul Vamal Chişinău a întocmit actul de inspecţie şi două prescripţii prin care a solicitat în termen de o zi prezentarea informaţiei şi date despre tranzacţii cu mărfuri identice; informaţii şi date despre tranzacţii cu mărfuri similare; informaţii şi date cu privire la costul unitar al mărfii de evaluat; calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate(dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului), însă, reclamantul a fost în imposibilitate de a prezenta astfel de documente, care nu pot fi cunoscute unui agent economic, deoarece în mare măsură constituie secret comercial.

Mai indică că organul vamal, la aceiaşi dată a solicitat prezentarea suplimentară, în timp de 2 zile, a unui alt set de documente şi anume acordul între vînzător şi cumpărător care afectează valoarea în vamă a mărfurilor; corespondenţa comercială purtată în vederea încheierii şi negocierii preţului; documentul de plată pentru cheltuielile de transportare; cataloagele, ofertele de preţuri ale vînzătorului; certificatul de origine, certificatul eliberat de producător, astfel, reclamantul indică că toate actele enumerate au fost prezentate iniţial la depunerea declaraţiei vamale, la 08 decembrie 2014, iar, ulterior Biroul Vamal Chişinău prin actul de inspecţie a majorat valoarea în vamă a mărfii pînă la 324459, 68 lei.

Reclamantul menţionează că în urma majorării în vamă a mărfii, conform procedurii vamale imperative, a fost perfectată altă declaraţie vamală sub acelaşi număr, în care s-a indicat valoarea majorată pînă la 324459, 68 lei.

Consideră că dispunerea de toate documentele necesare confirmătoare pentru a declara valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă, fiind prezentat contractul de vînzare-cumpărare, scrisoarea de trăsură internaţională, factura comercială, declaraţia de export a vînzătorului din ţara de origine; dispoziţia de plată şi multe alte acte, corespondenţa dintre vînzător şi cumpărător, însă, Biroul Vamal Chişinău a dispus majorarea valorii în vamă, aplicînd metoda de rezervă de determinare a valorii în vamă a mărfii, prezentînd actul de inspecţie din 08 decembrie 2014, iar, în rezultatul acestei majorări, SRL „Efect Invest” a fost impusă să achite neîntemeiat drepturile de import de 154936, 46 lei, în loc de 111418, 76 lei, achitînd nejustificat suma de 43517, 70 lei.

La 12 decembrie 2014, reclamantul a expediat în adresa pîrîtului cererea prealabilă prin care a solicitat anularea actului contestat, iar, prin răspunsul nr. 93 din 12 ianuarie 2015, pîrîtul a respins cererea prealabilă înaintată de către SRL „Efect Invest”. Reclamantul solicită anularea actului de inspecţie al Biroului Vamal Chişinău emis referitor la declaraţia vamală cu nr. 126604 din 08 decembrie 2014, prin care a fost dispusă majorarea valorii în vamă a mărfii pînă la suma de 324459, 68 lei, cu obligarea Biroului Vamal Chişinău să aplice metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă, să efectueze recalcularea impozitelor plătite la perfectarea declaraţiei vamale nr. 126604 din 08 decembrie 2014 şi să restituie surplusul impozitului plătit excesiv în mărime de 43517, 70 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 mai 2015, acţiunea înaintată de către SRL „Efect Invest” a fost respinsă ca fiind nefondată şi neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Efect Invest” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 mai 2015. La 18 ianuarie 2016, reprezentantul SRL „Efect Invest”, avocatul Dobre Lilia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 mai 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către SRL „Efect Invest” să fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs a invocat că hotărîrile instanţelor judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece au fost emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material, cît şi cu reţinerea unor concluzii arbitrare care sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. La 18 februarie 2016, Biroul Vamal Chişinău a depus referinţă la recursul declarat de către SRL „Efect Invest”, solicitînd respingerea recursului cu menţinerea în vigoare a hotărîrilor recurate. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul SRL „Efect Invest”, avocatul Dobre Lilia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul SRL „Efect Invest”, avocatul Dobre Lilia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul SRL „Efect Invest”, avocatul Dobre Lilia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul SRL „Efect Invest”, avocatul Dobre Lilia. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecători Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală