3ra-167/16 — Obligarea stabilirii, calculării şi achitării indemnizaţiei de maternitate

prima instanţă: L.Brînza dosarul nr. 3ra-167/16 instanţa de apel: N.Vascan, A.Bostan, V.Negru ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Amarfi Natalia împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind obligarea stabilirii, calculării şi achitării indemnizaţiei de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 19 mai 2015, c o n s t a t ă La 18 decembrie 2014 Amarfi Natalia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind obligarea stabilirii, calculării şi achitării indemnizaţiei de maternitate. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, începînd cu data de 19 iunie 2006, a fost angajată de către Direcţia generală Stare Civilă în funcţia de specialist coordonator, secţia analitico-organizatorică, după care pe parcursul anilor 2006-2012 a avansat în alte funcţii în cadrul aceleiaşi unităţi de muncă. În anul 2012, i s-a propus să participe la concursurile de selectare în cadrul proiectului realizat în parteneriat de către Guvernul Republicii Moldova şi Open Society Foundation „Civil Service Awardes 2012”, cu scop de perfecţionare profesională şi ameliorarea competenţelor profesionale în spiritul practicilor consacrate în occident.

Susţinînd cu succes concursurile de selectare a funcţionarilor publici din RM, în temeiul scrisorii Guvernului RM din data de 06 august 2012, raporturile de serviciu pentru perioada desfăşurării studiilor de masterat la Universitatea din Ottawa au fost suspendate. 1 După finalizarea studiilor, la data de 01 septembrie 2014 a revenit la serviciu, însă, revenirea sa a coincis cu împlinirea termenului pentru solicitarea concediului prenatal. Menţionează că, s-a adresat la CTAS Rezina cu certificatul de concediu medical pentru perioada prenatală şi post-natală cu scop de a beneficia de indemnizaţia pentru concediul de maternitate. La data de 31 octombrie 2014, a primit o scrisoare de la CTAS Rezina, prin care i-a fost adus la cunoştinţă că i se refuză acordarea indemnizaţiei de maternitate, pe motiv că în ultimele 12 luni calendaristice nu a achitat contribuţii sociale.

Deoarece nu a fost de acord cu poziţia CTAS Rezina, a contestat răspunsul respectiv la Casa Naţională de Asigurări Sociale, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, însă, răspunsul a fost identic. Susţine că, cu acţiunile respective nu este de acord, deoarece absenţa sa de la serviciu în perioada indicată a fost una motivată, raporturile de serviciu cu unitatea n- au fost întrerupte (doar suspendate pe perioada studiilor), anterior suspendării contractului a achitat regulat contribuţiile sociale ca persoană angajată şi pentru perioada studiilor a fost finanţată pe deplin de proiectul respectiv, însă fiind trimisă prin hotărîre de Guvern la masterat în scopul şi în interesul statului, a rămas limitată în drepturi.

Faptul că legislaţia nu prevede asemenea cazuri, în opinia sa nu este decît o omisiune în legislaţie şi fiind cetăţean al statului respectiv, în numele căruia activează şi în interesele căruia a acceptat studiile de masterat, consideră că nu este un temei pentru a-i leza dreptul la o indemnizaţie socială, avînd în vedere că, din anul 2006, a vărsat în bugetul social regulat impozite pînă la momentul plecării la masterat.

Solicită reclamanta, recunoaşterea dreptului de persoană asigurată, încasarea din bugetul asigurării sociale în beneficiul său a indemnizaţia de maternitate (ce include concediul prenatal şi postnatal) pentru perioada 29.09.2014-02.02.2015, calculată din salariul primit în perioada ultimilor 12 luni pînă la suspendarea contractului de muncă, în sumă de 25 350,22 lei, recunoaşterea dreptului la indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vârsta de 3 ani ca persoană angajată în cîmpul muncii şi asigurată social, punînd la bază calculele salariului din ultimile 12 luni pînă la suspendarea contractului de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, reclamanta şi-a concretizat şi modificat pretenţiile, solicitînd obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale să-i stabilească, să-i calculeze şi să-i achite indemnizaţia de maternitate ca persoană asigurată calculată din salariul primit în perioada ultimelor 12 luni pînă la suspendarea contractului individual de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.84). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 mai 2015 acţiunea a fost admisă parţial, fiind obligată Casa Naţională de Asigurări Sociale să-i stabilească, să- i calculeze şi să-i achite Nataliei Amarfi indemnizaţia de maternitate ca persoană 2 asigurată calculată din salariul primit în perioada ultimelor 12 luni pînă la suspendarea contractului individual de muncă.

S-a încasat din contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale în beneficiul Nataliei Amarfi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei. S-a respins acţiunea Nataliei Amarfi în partea pretenţiei privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 1200 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Casa Naţională de Asigurări Sociale a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 mai 2015. La 15 decembrie 2015 Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate, considerîndu-le neîntemeiate şi ilegale, prin faptul că au fost încălcate şi aplicate în mod eronat normele de drept material şi procedural, precum şi nu au fost dovedite circumstanţele considerate de instanţa de apel ca fiind stabilite. Susţine că, la cauza supusă examinării, intimata nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege pentru a beneficia de prestaţia socială pretinsă. În sensul dat, menţionează că, intimata în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, nu a avut venit asigurat, pe motivul suspendării contractului de muncă şi respectiv instanţele de judecată urmau să aplice prevederile art. 7 alin. (11) din Legea nr. 289 din 22.07.2004, cît şi pct. 84 din hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03.02.2005.

Referitor la cheltuielile de judecată cu titlu de asistenţă juridică, indică că nu a fost demonstrat aportul real al avocatului la soluţionarea cauzei şi nu au fost prezentate documentele confirmative în acest sens. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Valentina Clevadî 5