2ra-359/16 — Anularea ordinelor de sancţionare şi concediere, repunerea în funcţie, repararea prejudiciului

prima instanţă: V.Gîrleanu dosarul nr.2ra-359/16 instanţa de apel: V.Pruteanu, A.Gavriliţa, L.Popova ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎS ,,Cadastru”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Crudu Olesea către ÎS ,,Cadastru”, intervenient accesoriu comitetul sindical al OCT Chişinău, filiala ÎS ,,Cadastru” privind anularea ordinelor de sancţionare şi concediere, repunerea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, prin care s- a admis apelul declarat de Crudu Olesea, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 aprilie 2015 şi s-a emis o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 04 august 2014, Crudu Olesea s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎS ,,Cadastru”, intervenient accesoriu comitetul sindical al OCT Chişinău, filiala ÎS ,,Cadastru” privind anularea ordinelor de sancţionare şi concediere, repunerea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral În motivarea acțiunii indicate, a indicat că, prin ordinul nr. 21-p din 28.01.2008 a fost angajată în funcţia de registrator direcţia înregistrare, grupa 2 în cadrul OCT Chişinău, filială a ÎS ”Cadastru”, activînd în mod neîntrerupt în această funcţie pînă la data de 25.06.2014.

Prin ordinul directorului întreprinderii nr. 195-p din 25.06.2014, s-a dispus aplicarea în privinţa sa a sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, pentru pretinsa încălcarea a disciplinei de muncă, iar prin ordinul nr. 197-p din 26.06.2014 s-a dispus efectuarea anchetei de serviciu, cu încetarea raportului de muncă, pe parcursul derulării anchetei de serviciu. A indicat reclamanta că, prin înştiinţarea nr.01-35/6819 din 26.06.2014, în legătură cu suspendarea contractului privind executarea funcţiei de registrator, pe parcursul derulării anchetei de serviciu i s-a propus să activeze în cadrul Direcţiei de asistenţă juridică şi metodologie, fapt care nu a fost acceptat, pe motiv că funcţia propusă este de rang inferior decît cea de registrator.

1 Prin ordinul nr.213-p din 07.07.2014 emis de către ÎS ”Cadastru”, s-a dispus concedierea reclamantei din fucţia de registrator, pentru încălcare repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiei de muncă, conform art. 86 alin (1) lit. g) Codul muncii. Consideră reclamanta că, ordinul de concediere nr.213-p din 07.07.2014 este ilegal şi nefondat, iar într-u anularea acestuia invocă nerespectarea de către angajator a condiţiilor necesare pentru concediere în temeiul art. 86 alin. (1) lit.g) Codul muncii.

Astfel, invocă că, anterior aplicării sancţiunii disciplinare sub formă de concediere, pe parcursul anului curent a fost aplicată doar o singură sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră și, anume cea conform ordinului nr. 195-p din 25.06.2014, cu atît mai mult că, la momentul concedierii, dînsa se afla pe foaie de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul medical eliberat de ÎMS Asociaţia Medicală Teritorială ,,Ciocana”, pentru perioada cuprinsă între 07.07.2014- 19.07.2014. A mai indicat că, ordinul de concediere i-a fost adus la cunostintă în ziua deschiderii certificatului de boală, la sfîrşitul programului de lucru al unităţii. Iar, conform art. 86 alin. (2) Codul muncii, nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării în concediul medical.

Ca temei pentru anularea ordinului, reclamanta invocă şi lipsa acordului organului sindical de unitate la concediere. Cît priveşte sancţiunea disciplinară aplicată prin ordinul nr. 195-p din 25.06.2014, susţine reclamanta că acest ordin este unul neîntemeiat, ilegal, tendenţios, fiind emis în scopul intimidării salariatei. Pretinsele încălcări la înregistrarea bunului imobil din str. Burebista, 40/2 mun. Chişinău și anume faptul că procesul-verbal de receptie finală nr.181 din 31.03.2014 nu a fost semnat de reprezentantul Inspecţiei de Stat în Construcţii, nu constituie încălcări a legislaţiaiei în vigoare şi/sau a Regulamentului de funcţie. Prevederile art.art.

4 și 21 din Legea privind caliatatea în construcţii nr.721 din 02.02.1996, cît şi prevederile pct.40 din Regulamnetul de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.285 din 23.05.1996, nu conţin stipulări exprese privind obligativitatea contrasemnării procesului-verbal de recepţie finală de către Inspecţia de Stat în Construcţii, iar potrivit pct.37 al Regulementului cadru, reprezentantul Inspecţiei nu este indicat expres în componenţa obligatorie a comisiei de recepţie, ceea ce denotă atribuţia doar facultativă a Inspecţiei de Stat în Construcţii la procedura de recepţie finală a construcţiilor şi instalaţiilor aferente. La caz, concluzia Inspecţiei de Stat în Construcţii este confirmată prin menţiunea aplicată la procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de construcţie din 26.12.2013.

Invocă reclamanta că, angajatorul a urmărit cu rea-credinţă sancţionarea disciplinară a sa, cu ulterioara concediere a acesteia, or în ziua aplicării primei sancţiuni disciplinare şi anume la 25.06.2014, salariata a fost suspendată din funcţie pe perioada anchetei de serviciu, fapt ce a plasat-o în imposibilitatea finisării perfectării actelor aflate în procesul de lucru şi corectării posibilelor erori materiale, 2 ceea ce a determinat direct constatarea artificială de către angajator a unor încălcări suplimentare. Solicită reclamanta Crudu Olesea, anularea ordinului nr. 195-p din 25.06.2014 de sancţionare disciplinară sub formă de mustrare aspră, anularea ordinului nr. 213- p din 07.07.2014 de concediere, cu restabilirea în funcţia de Registrator categoria a III-a la OCT Chişinău, ÎS ”Cadastru”, încasarea prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de concretizare a cerinţelor, reclamanta a solicitat încasarea prejudiciului material cauzat, prin privarea ilegală de dreptul de a munci în sumă de 71 909,53 lei, cît şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 8 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 aprilie 2015, acţiunea înaintată de către Crudu Olesea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Crudu Olesea a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, s-a admis apelul declarat de Crudu Olesea, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 aprilie 2015 şi s-a emis o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii după cum urmează.

S-a anulat ordinul ÎS „Cadastru” nr. 213-p din 07 iulie 2014 cu privire la sancţionare cu concedierea lui Crudu Olesea. S-a repus Crudu Olesea în funcţia anterior deţinută de registrator la OCT Chişinău, începînd cu 07.07.2014. S-a încasat din contul ÎS „Cadastru” în beneficiul Olesei Crudu salariu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu din 07.07.2014 pînă la 28.10.2015 în sumă totală de 164 347 lei şi suma de 11000 lei cu titlu prejudiciu moral. S-a încasat din contul ÎS „Cadastru” în beneficiul Olesei Crudu cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. În rest, pretenţiile reclamantei privind anularea ordinului de sancţionare nr. 195 din 25.06.2014, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Invocînd ilegalitatea deciziei enunţate, la 24 decembrie 2015, ÎS ,,Cadastru”, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. La fel s-a indicat că, la caz, decizia instanţei de apel este ilegală și neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi s-a interpretat în mod eronat legea.

În rezultat, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, a examinat superficial circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîre ilegală și neîntemeiată de admitere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul lor la judecarea în mod echitabil a cauzei (vol.II,f.d.42-46). 3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată a fost pronunţată la 28 octombrie 2015 (vol.II,f.d.30), iar recursul a fost depus la 24 decembrie 2015 (vol.II,f.d.42).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către ÎS ,,Cadastru” a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către ÎS ,,Cadastru”, urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎS ,,Cadastru”, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), 4 care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de ÎS ,,Cadastru”, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎS ,,Cadastru”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către ÎS ,,Cadastru”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală Valentina Clevadî 5