2ra-573/16 — Anularea calificativului de evaluare, ordinului de destituire, încasarea compensaţiei suplimentare, salariului pentru absenţa forţată de la lucru, prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-573/16 prima instanţă: О. Parfeni instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Marcu Aurica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Marcu Aurica împotriva Agenţiei de Asigurare a Calităţii, Topală Anatolie privind anularea calificativului de evaluare, ordinului de destituire, încasarea compensaţiei suplimentare, salariului pentru absenţa forţată de la lucru, prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Marcu Aurica şi admis apelul declarat de Agenţia de Asigurare a Calităţii, şi casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 10 iulie 2015, c o n s t a t ă: La 03 noiembrie 2014, Marcu Aurica a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei de Asigurare a Calităţii, Topală Anatolie privind anularea calificativului de evaluare, ordinului de destituire, încasarea compensaţiei suplimentare, salariului pentru absenţa forţată de la lucru, prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat reclamanta că, la 25 noiembrie 2002, în baza ordinului nr. 219 - p, a fost angajată în funcţia de specialist principal în Direcţia Evaluare şi Examinare din cadrul Ministerului Învăţămîntului. Prin ordinul nr. 98-c din 26 martie 2006, în baza atestării, i-a fost conferit gradul de calificare - consilier de clasa a III - a, rangul III. În rezultatul unor modificări din cadrul ministerului, în baza ordinului nr.122-p din 22 august 2005, a fost transferată în funcţia de specialist principal în Direcţia Evaluare învăţămînt preuniversitar în cadrul Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului. 1 Potrivit ordinului nr. 300 din 07 aprilie 2006, în rezultatul atestării, i-a fost conferit gradul de calificare - consilier de clasa I, rangul III.

Prin ordinul nr. 45 - p din 01 februarie 2007, a fost angajată prin transfer în funcţia de specialist principal în cadrul Agenţiei de Evaluare şi Examinare. Prin Hotărîrea de Guvern nr. 1295 din 20 noiembrie 2008, a fost modificată denumirea din Agenţia de Evaluare şi Examinare în Agenţia de Asigurare a Calităţii. În baza ordinului nr. 29 - p din 28 decembrie 2012, a fost transferată în funcţia de specialist principal în Direcţia evaluare şi examinare, în cadrul Agenţiei de Asigurare a Calităţii. Indică reclamanta că astfel, a activat în cadrul Ministerului Educaţiei pe parcursul a 12 ani. Menţionează că, pe toată această perioadă a desfăşurat o activitate ştiinţifică intensă în domeniul îmbunătăţirii sistemului naţional de evaluare a învăţămîntului secundar general, şi a asigurat continuitatea politicilor şi strategiilor în procesul educaţional la limba şi literatura română, şcoala naţională şi şcoala alolingvă în învăţămîntul gimnazial.

A participat în mod continuu la diverse conferinţe ştiinţifice, strategii de formare, seminare în domeniu la care prezenta lucrările ştiinţifice proprii. Susţine că, după ce în anul 2013, s-a schimbat conducerea Ministerului Educaţiei şi a fost numit noul director al Agenţiei de Asigurare a Calităţii, Anatol Topală, în cadrul Agenţiei s-a creat un climat intimidant, ostil, degradant, umilitor şi ofensator faţă de funcţionarii publici deja angajaţi, cu scopul de a-i face să se elibereze din funcţie. În aceste condiţii de hărţuire a subalternilor, o parte din funcţionari au fost nevoiţi să demisioneze, iar cei care au încercat să reziste acestui regim discriminatoriu au fost destituiţi din funcţie, aşa s-a întîmplat şi cu reclamanta.

Astfel, pe parcursul anilor 2013 - 2014, a fost lipsită de masa de birou, calculator, nu a avut acces la informaţia acumulată în calculator în domeniul de activitate, nu a avut acces la internet şi pe parcursul acestei perioade nu a fost invitată nici la o şedinţă de planificare a activităţii. S-au aplicat toate măsurile ilegale şi abuzive de a o limita în posibilitatea de a-şi îndeplini în mod corespunzător obligaţiunile de serviciu. Potrivit Regulamentului cu privire la evaluarea performanţelor funcţionarilor publici, elaborat în temeiul art. 34 alin. (9) al Legii nr. 158 - XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, a fost stabilită modalitatea de organizare şi desfăşurare a procesului de evaluare anuală a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici.

Consideră că, evaluarea performanţelor sale profesionale individuale, nu a fost obiectivă şi imparţială, a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art. 34-36 din Legea nr. 158 - XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, Regulamentului cu privire la evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 667 din 06 august 2010. Menţionează reclamanta că, în procesul evaluării, nu s-a ţinut cont de activitatea pe care a desfăşurat-o pe parcursul anului 2013, competenţele profesionale şi personale.

Nefiind de acord cu evaluarea, la 26 septembrie 2014, a depus contestaţie, totuşi, prin ordinul Agenţiei de Asigurare a Calităţii nr. 52 - p din 02 octombrie 2014, 2 în temeiul art. 64 alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, a fost destituită din funcţie, pe motiv de „incompetenţă profesională”, stabilită în urma obţinerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea anuală a performanţelor profesionale a funcţionarilor publici. Susţine că nu i-a fost înmînat ordinul de concediere şi fişele de evaluare a funcţionarului public de execuţie pe care le-a solicitat în scris la 10 octombrie 2014 şi la 15 octombrie 2014. Din motiv că nu a primit răspuns la contestaţiile depuse iniţial, la 15 octombrie 2014, a depus suplimentar o contestaţie prin intermediul oficiului poştal.

În drept, face trimitere la prevederile art. 68 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, Regulamentului cu privire la evaluarea performanţelor profesionale a funcţionarului public şi Legea contenciosului administrativ. La 17 decembrie 2014, precum şi în şedinţele de judecată din 07 aprilie 2015 şi 29 mai 2015, Marcu Aurica a depus cereri de concretizare a cerinţelor. (f.d.

51 vol. I; 151 vol. I şi 64 vol. II; 207 vol. I şi 68 vol. II) Solicită Marcu Aurica, anularea calificativului „nesatisfăcător” din fişa de reevaluare a funcţionarului public de execuţie, Marcu Aurica, din 25 septembrie 2014, la evaluarea performanţelor profesionale individuale pentru perioada 01 ianuarie 2013 - 21 decembrie 2013; încasarea în mod solidar de la Agenţia de Asigurare a Calităţii şi funcţionarului public Topală Anatolie, în beneficiul reclamantei, Marcu Aurica, a salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă; în locul restabilirii în funcţia deţinută anterior, a unei compensaţii suplimentare, în mărime de 30 de salarii medii lunare, pe care Marcu Aurica le primea pînă la concediere; încasarea prejudiciul moral şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 iulie 2015, acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus anularea calificativul „nesatisfăcător” din fişa de reevaluare a funcţionarului public de execuţie, Marcu Aurica, din 25 septembrie 2014, la evaluarea performanţelor profesionale individuale pentru perioada 01 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2013 şi anularea ordinul Agenţiei de Asigurare a Calităţii nr. 52-p din 02 octombrie 2014, cu privire la personal prin care, Marcu Aurica a fost destituită din funcţia de specialist principal, Direcţia evaluare şi Examinare.

De asemenea, s-a dispus obligarea Agenţiei de Asigurare a Calităţii să modifice înscrierea în carnetul de muncă al cărui titular este Marcu Aurica din „Destituirea din funcţie de specialist principal Direcţia evaluare şi examinare, în temeiul art. 64 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 158 din 04.07.2008”, în „Demisia din funcţia de specialist principal, Direcţia evaluare şi examinare, în temeiul art. 65 din Legea nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”. S-a încasat de la Agenţia de Asigurare a Calităţii în beneficiul reclamantei, Marcu Aurica, salariul pentru perioada absenţei forţate de la muncă, 02 octombrie 2014 – 10 iulie 2015, în mărime de 31467,03 lei.

În locul restabilirii la locul de muncă a reclamantei, Marcu Aurica, în funcţia de specialist principal, Direcţia evaluarea şi examinare, s-a încasat de la Agenţia de Asigurare a Calităţii, în beneficiul reclamantei, Marcu Aurica, compensaţie suplimentară, în mărime de 10 salarii medii lunare, ceea ce constituie suma de 33550 lei. S-a încasat de la Agenţia de Asigurare a Calităţii, în beneficiul reclamantei, Marcu Aurica, cu titlu de 3 prejudiciu moral, suma de 3355 lei şi cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 3500 lei. În rest, pretenţiile reclamantei, Marcu Aurica, împotriva Agenţiei de Asigurare a Calităţii, Topală Anatolie au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2015, apelul declarat de Marcu Aurica a fost respins, iar recursul declarat de Agenţia de Asigurare a Calităţii a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărîre prin care, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 28 decembrie 2015, Marcu Aurica a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 iulie 2015, în partea în care a fost respinsă acţiunea, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care, acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului, a invocat recurenta că hotărîrea instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 27 octombrie 2015. Date cu referire la expedierea copiei deciziei instanţei de apel şi dovada recepţionării, la materialele dosarului nu este. Ţinînd cont de cele indicate, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 10 februarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor, copia recursului declarat de Marcu Aurica, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. (f.d. 168) La 10 martie 2016, Agenţia de Asigurare a Calităţii a depus referinţă la recursul declarat de Marcu Aurica, solicitînd să fie considerat ca inadmisibil. Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; 4 c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţei în partea în care a fost respinsă acţiunea, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat 5 avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în cadrul judecării pricinii, au fost verificate inclusiv, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Marcu Aurica, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Marcu Aurica, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 6