2ra-684/16 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea în terme rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-684/16 prima instanţă: N. Pasecinic instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Valeriu Dumitriu, Andrei Dumitriu, Vasile Dumitriu şi Viorica Aga împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la examinarea în terme rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2015, prin care apelul declarat de Ministerul Justiţiei a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chişinău din 31 iulie 2015, c o n s t a t ă: La 27 mai 2015, Valeriu Dumitriu, Andrei Dumitriu, Vasile Dumitriu şi Viorica Aga au formulat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la examinarea în terme rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii au indicat reclamanţii că, la 17 mai 2005, Dumitriu Andrei a înaintat acţiune în judecai împotriva lui Vasile Dumitriu, Valeriu Dumitriu şi Aga Viorica cu privire la acceptarea succesiunii după decesul mamei şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra construcţiilor. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 06 decembrie 2005, acţiunea lui Dumitriu Andrei a fost admisă, fiind recunoscut dreptul acestuia asupra bucătăriei de vară, veranda deschisă la bucătăria de vară, şura, beciul din gospodăria lui Dumitriu Vasile, amplasată în s. Temeleuţi r-l Călăraşi. Prin încheierea aceleiaşi instanţe din aceeaşi dată, a fost respinsă cererea de revizuire depusă de Dumitriu Andrei împotriva deciziei Judecătoriei Călăraşi din 27 ianuarie 1995, prin care a fost aprobată tranzacţia de împăcare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2006, au fost admise apelurile declarate de Andrei Dumitriu şi Vasile Dumitriu, casate hotărîrea şi încheierea Judecătoriei Călăraşi din 06 decembrie 2005, cu remiterea pricinii spre rejudecare. 1 Prin încheierea Judecătoriei Călăraşi din 25 ianuarie 2008, a fost respinsă cererea de revizuire depusă de Andrei Dumitriu împotriva deciziei Judecătoriei Călăraşi din 27 ianuarie 1995, prin care a fost aprobată tranzacţia de împăcare. Prin încheierea Judecătoriei Călăraşi din 03 noiembrie 2009, a fost admisă cererea de revizuire înaintată с Valeriu Dumitriu şi Viorica Aga împotriva deciziei Judecătoriei Călăraşi din 27 ianuarie 1995, prin care a fost confirmată tranzacţia de împăcare, fiind dispusă reexaminarea cauzei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2011, au fost casate hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 2 decembrie 2010 şi încheierea (decizia) Judecătoriei Călăraşi din 03 noiembrie 2009, prin care a fost admis cererea de revizuire înaintată de Aga Viorica şi Dumitriu Valeriu, şi emisă o nouă încheiere, prin care, cauza pornită la cererea lui Vasile Dumitriu şi Viorica Aga împotriva lui Valeriu Dumitriu privind declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal şi cauza pornite la cererea lui Andrei Dumitriu împotriva lui Vasile Dumitriu, Valeriu Dumitriu şi Aga Viorica privind stabilirea faptului acceptării succesiunii, recunoaşterea dreptului de proprietate şi cererea reconvenţională înaintată de Vasile Dumitriu împotriva lui Andrei Dumitru privind evacuarea din bunul imobil litigios au fost comasate într-un singur proces, fiind remis la rejudecare în instanţa de fond, în alt complet de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 20 decembrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de Dumitriu Andrei către Dimitriu Vasile, Dumitriu Valeriu, Aga Viorica, Şchiopu Dumitru, intervenienţi accesorii Primăria s. Vălcineţ, r-l Călăraşi, Consiliul local Temeleuţi, r-l Călăraşi şi Oficiul Cadastral Teritorial Călăraşi cu privire constatarea faptului acceptării succesiunii de către Dumitriu Andrei după decesul mamei sale Dumitriu Nadejda prin intrarea în posesiunea patrimoniului succesoral, etc., a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, au fost respinse apelurile declarate de Dumitriu Valeriu şi Dumitriu Andrei, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 20 decembrie 2013. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2014, recursurile împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, au fost declarate inadmisibile.

Consideră reclamanţi că, în speţă, termenul de examinare a prezentului litigiu este unul exagerat, care nu se încadrează în noţiunea de termen rezonabil şi s-a tergiversat examinarea cauzei timp de mai mult de 9 ani. Judecarea pricinii în cauză a fost de multiple ori întoarsă spre rejudecare în instanţa de fond, încălcînd grav termenul rezonabil prevăzut de lege, prevederile art.6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care garantează dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil a cauzei, în mod public, într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

La fel, susţin reclamanţii că, instanţele au încălcat prevederile Hotărîrii Plenului Curţii Supreme c Justiţie nr.24 din 12 decembrie 2005, privind aplicarea normelor Codului de procedură civilă şi Legii nr.87 din 21 april 2011. Susţin, că examinarea în afara termenului rezonabil pricinii a cauzat încălcarea dreptului la un proces echitabil. 2 Reclamanţii consideră că nu au beneficiat de remedii efective în legătură cu durata procedurilor, în consecinţă, fiind încălcat de către instanţe art. 13 al Convenţiei coroborat cu articolul 6 § 1 al Convenţiei. Solicită Valeriu Dumitriu, Andrei Dumitriu, Vasile Dumitriu şi Viorica Aga, admiterea acţiunii, constatare încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei pentru fiecare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 31 iulie 2015, acţiunea a fost admisă parţial. A fost constatată încălcarea dreptului reclamanţilor Valeriu Dumitriu, Andrei Dumitriu, Vasile Dumitriu şi Viorica Aga la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi s-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei Republicii Moldova, în beneficiul reclamanţilor Dumitriu Valeriu şi Viorica Aga a cîte 4000 de lei pentru fiecare; reclamantului Dumitriu Vasile - 2000 de lei şi reclamantului Dumitriu Andrei - 1000 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2015, apelul declarat de Ministerul Justiţiei a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 04 februarie 2016, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 31 iulie 2015, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiune a să fie respinsă integral. În motivarea recursului, a invocat recurentul că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 19 noiembrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 02 decembrie 2015. (f.d.

170) Dovada de recepţie a copiei deciziei instanţei de apel, la materialele dosarului, nu este. În cererea de recurs, Ministerul Justiţiei susţine că a recepţionat copia deciziei instanţei de apel, la 04 decembrie 2015. Ţinînd cont de cele indicate, Colegiul consideră că recursul este declarat în termen. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 22 februarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor, copia recursului declarat de Ministerul Justiţiei, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

(f.d. 182) Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului declarat de Ministerul Justiţiei, intimaţii nu şi-au exercitat dreptul de a depune referinţă. Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi 3 de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept materiale şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

4 Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în modul corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului, care sînt similare argumentelor invocate atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Ministerul Justiţiei, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 5