2ra-497/16 — Repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și a procuraturii

prima instanţă: M.Muruianu dosarul nr. 2ra-497/16 instanţa de apel: A.Panov, A.Minciună, M.Moraru ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin intermediul reprezentantului – Andrei Nasu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Ciobanu Valeriu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și a procuraturii, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 06 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La 13 octombrie 2014, Ciobanu Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și a procuraturii. În motivarea acțiunii înaintate a indicat că, la 25 octombrie 2011 în privința sa de către OUP a SUP a CPR Cimişlia a fost pornită cauza penală nr. 2011400270 în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiind învinuit că la 18.09.2011, ar fi condus automobilul său aflându-se în stare de ebrietate, iar la 30 ianuarie 2012 a fost pus sub învinuire şi tot în aceeași zi i-a fost aplicată și măsura preventivă – obligaţia de a nu părăsi localitatea.

Afirmă reclamantul că, prin sentinţa Judecătoriei Hânceşti din 28 mai 2014 a fost achitat în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, pe motivul că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii, iar prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, recursul procurorului din 1 Procuratura Hânceşti a fost respins, sentinţa Judecătoriei Hânceşti din 28.05.2014, fiind menţinută. Din septembrie 2011 până în iulie 2014, cauza penală sus-indicată s-a examinat de mai multe ori, atît în cadrul Judecătoriei Cimişlia, cît și în cadrul Judecătoriei Hânceşti şi Curtea de Apel Chişinău, iar pe parcursul a trei ani i s-a cauzat un prejudiciu material şi moral enorm, deoarece pe parcursul acestei perioade a avut de suferit un stres psihologic enorm atât el cât şi soţia, inclusiv rudele apropiate (părinţii) care de nenumărate ori erau obligaţi să se prezinte la poliţie și Judecătorie pentru a depune mărturii.

Menționează reclamantul că, este în drept de a înainta prezenta acţiune şi de a solicita repararea prejudiciul material suferit, deoarece a lipsit de la locul de muncă cel puţin 42 de zile lucrătoare, a efectuat cel puţin 8 deplasări (tur - retur) Cimişlia – Chişinău, cel puţin 6 deplasări (tur - retur) Cimişlia – Hânceşti. Mai mult decît atît, invocă că, pe perioada cît a fost lipsit de dreptul de a se deplasa cu transportul propriu (ridicarea carnetului de şofer) a fost obligat/nevoit să încheie un contract de prestări servicii transport nr. 8/123 din 17.11.2012 cu Bleah Grigore, căruia pentru 8 deplasări tur-retur de la Cimişlia la Chişinău i-a achitat suma de 948 lei x 8 = 7584 lei, iar pentru 6 deplasări tur-retur de la Cimişlia la Hânceşti i-a achitat suma de 3300 lei, inclusiv a cumpărat benzină în sumă de 300 lei + 544 lei.

Conform bonurilor de plată, pentru asistenţa juridică acordată, Ciobanu Valeriu i-a achitat avocatului său sumele de 2000 lei + 3000 lei + 3000 lei = 8 000 lei. Martorii care s-au prezentat la poliţie, procuratură, judecătorii pentru a fi audiaţi şi a da declaraţii: Ciobanu Natalia - 8 zile; Lungu Alexei - 4 zile; Lungu Parascovia - 4 zile; Lungu Veaceslav - 3 zile; Corenescu Andrei - 6 zile, iar în total 25 de zile. Absenţa de la lucru a martorilor fiind calculată: 25x300=7500 lei. Mai susține că, i-a fost cauzat un prejudiciu material mult mai mare, dar nicidecum mai mic de 39 528 lei (12 600 lei + 7584 lei + 3300 lei + 8000 lei +7 500 lei + 544 lei).

Neavând sumele respective de bani, a fost nevoit, deseori, să se împrumute cu bani de la rude şi prieteni, iar la 30 aprilie 2014 a luat şi un împrumut în sumă de 35 000 le de la „Microinvest” pentru a restitui datoriile acumulate de peste 30 000 lei, iar restul banilor să-i investească conform destinaţiei contractului, luând noi împrumuturi.

Prin urmare, instanţa urmează să ţină cont de toate suferinţele şi durerile unui om nevinovat, de asemenea urmează a fi luate în consideraţie și prejudiciile morale de ordin afectiv suferite de dînsul şi soţie, părinţi, precum şi consecinţele de ordin psihic amplificate de constatarea gravelor atingeri cinstei, onoarei, numelui, reputaţiei profesionale, demnităţii şi prestigiului său, care i-au provocat daune materiale şi morale, pe motiv că, în perioada respectivă, boala de care suferă soția sa, Ciobanu Natalia (diabet zaharat şi tensiune înaltă) s-a agravat, având cheltuieli mari la procurarea medicamentelor, cât şi suferinţe, dureri cauzate de această boală, iar din cauza interdicţiei aplicate, nu a putut pleca peste hotarele ţării la muncă, pe parcursul a 3 ani, pentru a întreţine familia, iar suma compensatorie de bani, capabilă să formeze un raport real de corelaţie între consecinţele avute şi mărimea 2 prejudiciului moral provocat prin acţiunile sus-menţionate o apreciază în mărime de 25 000 lei.

Solicită reclamantul Ciobanu Valeriu, încasarea din contul statului în beneficiul său a prejudiciului material cauzat în sumă de 39528 lei şi repararea prejudiciului moral în sumă de 25000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 aprilie 2015, acţiunea cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală înaintată de către Ciobanu Valeriu a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul lui Ciobanu Valeriu prejudiciul material în sumă de 6000 lei, prejudiciul moral în sumă de 5000 lei și suma de 3000 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată pentru acordarea asistenței juridice în instanța de fond, iar în total suma de 14000 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă (f.d.97). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 aprilie 2015 (f.d.138). Invocînd ilegalitatea deciziei enunţate, la 06 ianuarie 2016, Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin intermediul reprezentantului – Andrei Nasu, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 aprilie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea actelor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea înaintată de către Ciobanu Valeriu să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. La fel s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi s-a interpretat în mod eronat legea. Primul argument invocat de Ministerul Justiţiei în susţinerea netemeiniciei actelor judecătorești contestate constă în faptul că instanțele de judecată eronat şi neîntemeiat au admis, chiar şi parţial, pretenţia intimatului-reclamant Ciobanu Valeriu, or, prevederile Legii nr. 1545 din 15.02.1998 sunt inaplicabile acțiunii înaintate.

Al doilea argument invocat de Ministerul Justiţiei în susţinerea netemeiniciei actelor judecătorești contestate, constă în faptul, că instanțele de judecată la emiterea hotărîrilor nu au luat în considerare pct. 14 din hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţiei nr.8 din 24.12.2012, potrivit căruia examinarea corectitudinii procedurilor de arestare, temeinicia deciziei de reţinere sau gradul de motivare al actului prin care a fost dispusă arestarea, nu ţine de competenţa instanţei civile, deoarece aceste chestiuni urmează a fi decise în cadrul procedurilor penale.

Al treilea argument invocat de Ministerul Justiţiei în susţinerea netemeiniciei actelor judecătorești contestate, constă în faptul, că instanțele de judecată la 3 emiterea hotărîrilor nu au argumentat ce suferințe a avut de suportat intimatul- reclamant Ciobanu Valeriu Al patrulea argument invocat de Ministerul Justiţiei în susţinerea netemeiniciei actelor judecătorești contestate, se rezumă la faptul că instanțele de judecată la emiterea hotărîrilor nu au ţinut cont că mărimea prejudiciului moral urmează să fie proporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cauze care vizează violări similare ale Convenţiei şi care sunt îndreptate împotriva Republicii Moldova sau a ţărilor cu un nivel de dezvoltare economică comparabil cu cel al Republicii Moldova.

Al cincilea argument invocat de Ministerul Justiţiei constă în faptul că, instanțele de judecată la emiterea hotărîrilor greșit au dispus încasarea în beneficiul intimatului a sumei de 3000 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată pentru acordarea asistenței juridice în instanța de fond, or, acțiunea acestuia a fost admisă parțial. Prin urmare și cheltuielile de judecată urmau a fi admise proporțional părții admise din pretenții, ci nu suma integrală a acestor pretenții cum s-a încasat la caz. În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de admitere parțiale a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul lor la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.145-150).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată a fost pronunţată la 30 septembrie 2015 (f.d.138) și recepționată de către recurentul Ministerul Justiţiei la data de 11 noiembrie 2015 (f.d.151), iar recursul a fost depus la 06 ianuarie 2016 (f.d.145). Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin intermediul reprezentantului – Andrei Nasu a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin intermediul reprezentantului – Andrei Nasu, urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un 4 judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin intermediul reprezentantului – Andrei Nasu, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin intermediul reprezentantului – Andrei Nasu, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin intermediul reprezentantului – Andrei Nasu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin intermediul reprezentantului – Andrei Nasu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Oleg Sternioală Valentina Clevadî 6