2ra-677/16 — Partajarea cotei parti din capitalul statutar al întreprinderii

dosarul nr. 2ra-677/16 prima instanţă – N. Costin instanţa de apel –N. Budăi, I. Muruianu, V. Pruteanu ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat Chetreanu Elena reprezentată de avocatul Vasile Țurcan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chetreanu Elena împotriva lui Chetreanu Petru, Chetreanu Ludmila, Chetreanu Vasile și societatea cu răspundere limitată „Iacob” cu privire la anularea procesului-verbal, a contractului de vânzare-cumpărare, determinarea cotelor-părți din bunurile proprietate comună în devălmășie şi partajarea averii şi acțiunea reconvențională depusă de Chetreanu Petru către Chetreanu Elena, intervenienți accesorii Iacob Vitalie, Calev Veaceslav, Camera Înregistrării de Stat și Marcov Serghei, cu privire la partajarea proprietății comune în devălmășie și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015 și deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Chetreanu Elena și menținută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 18 mai 2015, c o n s t a t ă: La 07 iulie 2008, Chetreanu Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Chetreanu Petru și Chetreanu Ludmila cu privire la anularea procesului- verbal,

constatarea faptului care are valoare juridică şi determinarea cotelor-părți din bunurile proprietate comună în devălmășie, solicitând anularea procesului-verbal din 24 noiembrie 2006 a adunării generale extraordinare a SRL „Iacob”, cu obligarea Camerei Înregistrării de Stat să anuleze modificările generate de aceasta, recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie asupra casei de locuit din mun. Chișinău, or. Codru, str. Molocanilor, 21 și determinarea cotelor-părți a bunurilor proprietate comună în devălmășie. 1 În motivarea acţiunii, reclamanta Chetreanu Elena a indicat că împreună cu pârâtul Chetreanu Petru s-a aflat în căsătorie din anul 1986. În timpul căsătoriei au dobândit avere comună printre care şi 33,30 % din capitalul statutar a SRL „Iacob”.

Susține reclamanta că deoarece relațiile între ei s-au înrăutățit, dorind să devină independentă financiar față de pârât şi că poate pretinde la cota de 16,17 % din capitalul social şi activele SRL „Iacob”, adică la ½ din cota soțului, a depus o cerere în judecată prin care a solicitat partajarea cotei sociale din capitalul statutar şi activele SRL „Iacob”. Menționează că, aflând despre adresarea sa în instanța de judecată şi intuind posibilitatea începerii procedurii de divorț, inclusiv partajarea averii printre care şi a părții sociale din capitalul statutar al SRL „Iacob”, pârâtul împreună cu ceilalți doi asociați, peste aproximativ două săptămâni după inițierea procedurii de divorț, la 24 noiembrie 2006 au simulat o adunare generală extraordinară întocmind un proces-verbal prin care au decis majorarea capitalului statutar prin noi aporturi bănești.

Chetreanu Petru motivând că nu are destule resurse financiare, a îndemnat ceilalți asociați să contribuie cu noi aporturi. Astfel, cota de participare din capitalul statutar al SRL „Iacob” a lui Chetreanu Petru s-a micșorat de la 33,30 % la 4,45 %. Consideră că procesul-verbal al adunării generale extraordinare a SRL „Iacob” este ilegal, fiind un act juridic simulat, întocmit cu intenția de a ascunde un alt act juridic, or, în cazul înstrăinării cotei sociale celorlalți asociați pârâtul ar fi avut nevoie de acordul soției, adică de acordul său. Totodată, menționează că în timpul căsătoriei, la începutul anului 2000, au cumpărat casa din mun. Chișinău, or. Codru, str. Molocanilor, 21. Astfel, la 07 octombrie 1999, în prezența a doi martori, a fost întocmită o recipisă de predare a arvunei de 6000 USD, în care era indicat cine este cumpărător şi cine este vânzător, prețul casei la acel moment constituind 25 000 USD.

Ulterior, la momentul întocmirii actelor de proprietate, pârâtul Chetreanu Petru a înscris-o ca unic proprietar al casei pe mama sa, motivând că aceasta este necesar pentru a evita unele eventuale probleme la justificarea veniturilor. Remarcă reclamanta că din anul 2000, împreună cu soțul, copiii şi mama sa, au locuit în casa respectivă, fapt care poate fi confirmat de vecini, rude şi chiar de mama pârâtului, ca proprietară formală a imobilului. Astfel, afirmă că bunul imobil din mun. Chișinău, or. Codru, str. Molocanilor, 21 urmează a fi recunoscut drept proprietate comună în devălmășie a soților şi, respectiv, urmează a fi inclus în masa bunurilor ce urmează a fi partajate. Prin urmare, consideră că în averea comună care au acumulat-o împreună cu soțul se include cota socială şi activele în mărime de 33 % a SRL „Iacob” şi casa de locuit din mun.

Chișinău, or. Codru, str. Molocanilor, 21. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a fost aplicat sechestru asupra casei de locuit din mun. Chișinău, or. Codru, str. Molocanilor, 21 (f.d. 26, vol. I). 2 Ulterior, pe parcursul examinării cauzei reclamanta și-a concretizat cerințele solicitând anularea procesului-verbal din 24 noiembrie 2006 a adunării generale extraordinare a SRL „Iacob”, cu obligarea Camerei Înregistrării de Stat să anuleze modificările generate de aceasta, restabilind situația SRL „Iacob” la starea de până la 24 noiembrie 2006, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1795 din 24 aprilie 2000 a casei de locuit din mun. Chișinău, or.

Codru, str. Molocanilor, 21, în care în calitate de cumpărător figurează Chetreanu Ludmila şi Chetreanu Vasile, recunoașterea acestui imobil drept proprietate comună în devălmășie a reclamantei Chetreanu Elena şi pârâtului Chetreanu Petru şi partajarea între reclamanta Chetreanu Elena şi pârâtul Chetreanu Petru a averii lor comune - cota-parte de 33,30 % din capitalul statutar al SRL „Iacob”, cotă care conform legii îi rămâne pârâtului în proprietate, iar reclamanta Chetreanu Elena urmează să primească ½ din valoarea de piață a bunului respectiv (f.d.

118, vol. I). La 29 octombrie 2009, Chetreanu Petru a depus acțiune reconvențională către Chetreanu Elena cu privire la partajarea proprietății comune în devălmășie, solicitând partajarea cotei-părți de 4,45 % din capitalul statutar al SRL „Iacob”, a câte ½ cotă- parte pentru fiecare dintre soți, menținerea după Chetreanu Petru a dreptului de proprietate asupra cotei-părți de 4,45 % din capitalul statutar al SRL „Iacob”, atribuirea lui Chetreanu Elena a sumei de 899 lei, ce constituie ½ din cota-parte de 4,45 % din capitalul statutar al SRL „Iacob” și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reconvenționale Chetreanu Petru a indicat că s-a aflat în căsătorie cu Elena Chetreanu din anul 1986, iar căsătoria a fost desfăcută în baza hotărârii judecătoriei Centru, mun.

Chişinău. În timpul căsătoriei a devenit co-fondator al SRL „Iacob”, la momentul depunerii acțiunii aparținându-i cota în mărime de 1798 lei, ce constituie 4,45 % din capitalul statutar al SRL „Iacob”. Indică că potrivit art. 150 Cod civil, asupra părții sociale a soților în societatea cu răspundere limitată dobândite în timpul căsătoriei se aplică regimul juridic al proprietății comune în devălmășie. Soțul asociatului nu poate cere divizarea părții sociale si nici primirea sa în societate dacă actul de constituire nu prevede altfel. Consideră Chetreanu Petru că astfel, asupra cotei-părți din capitalul social al societății cu răspundere limitată se aplică regimul proprietății comune. În cazul în care între soți apare un litigiu de partaj al averii, costul cotei-părți poate fi considerat ca patrimoniu comun.

Prin urmare, soțului - participant în SRL „Iacob” îi rămâne cota-parte în societatea cu răspundere limitată, iar celuilalt soț i se compensează parte din contul altui bun supus partajului. Totodată, indică că în conformitate cu pct. 3.13 din Statutul SRL „Iacob”, soțul asociatului nu poate cere divizarea părții sociale şi nici primirea sa în societate (f.d. 126- 127, vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2009, în calitate de copârât, în proces a fost atras Chetreanu Vasile (f.d. 141, vol. I). 3 Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 22 decembrie 2009 acțiunea inițială a fost respinsă, iar acțiunea reconvențională a fost admisă (f.d. 164-175, vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 mai 2011 a fost respins apelul declarat de Chetreanu Elena şi menținută hotărârea primei instanțe (f.d.

255-263, vol. I). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 ianuarie 2012 a fost admis recursul declarat de Chetreanu Elena, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 mai 2011 și hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 22 decembrie 2009, fiind restituită pricina spre rejudecare la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, în alt complet de judecată (f.d. 310-318, vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 07 noiembrie 2012, în proces a fost atras în calitate de copârât, SRL „Iacob” (f.d. 8, vol. II). Prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 24 ianuarie 2013, în proces au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii, asociații SRL „Iacob” – Iacob Vitalie, Calev Veaceslav, camera Înregistrării de Stat și Marcov Serghei (f.d.

27-28, vol. II). Prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 20 decembrie 2013 a fost dispusă efectuarea expertizei merceologice, economică-financiară la SRL „Iacob”, procesul fiind suspendat pe perioada efectuării expertizei (f.d. 67-68, vol. II). Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Grigoriopol din 22 septembrie 2014 procesul a fost reluat (f.d. 98). Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 18 mai 2015 acțiunea inițială a fost respinsă ca neîntemeiată. Acțiunea reconvențională a fost admisă. S-a partajat cota- parte de 4,45 % din capitalul statutar al SRL „Iacob” a câte ½ cote-părți lui Chetreanu Petru și Chetreanu Elena. S-a menținut după Chetreanu Petru dreptul de proprietate asupra cotei-părți de 4,45 % din capitalul statutar al SRL „Iacob”.

S-a atribuit suma de 899 lei Elenei Chetreanu, ce constituie ½ din cota-parte de 4,45 % din capitalul statutar al SRL „Iacob”. S-a încasat de la Chetreanu Elena în beneficiul lui Chetreanu Petru cheltuielile de judecată achitate cu titlu de taxă de stat în sumă de 150 lei. S-a anulat măsura de asigurare – sechestrul, aplicat în baza încheierii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 octombrie 2008 asupra casei de locuit din mun. Chișinău, or. Codru, str. Molocanilor, 21, nr. cadastral 0131129.033 (f.d. 191-203, vol. II). La 05 iunie 2015 și ulterior la 08 octombrie 2015 Chetreanu Elena a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe (f.d. 189-190, 230-237, vol. II). Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea înaintată de Chetreanu Elena privind dispunerea efectuării unei evaluări a activelor SRL „Iacob” (f.d.

24-30, vol. III). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Chetreanu Elena și menținută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 18 mai 2015 (f.d. 33-54, vol. III). 4 Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 25 ianuarie 2016, Chetreanu Elena, reprezentată de avocatul Vasile Țurcan, a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii Judecătoriei Grigoriopol din 18 mai 2015, a deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, precum și a încheierilor instanței de apel, cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, invocând încălcarea normelor de drept material.

În acest sens, menționează că instanțele inferioare de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea. Consideră că hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt în contradicție cu decizia Curții Supreme de Justiție din 25 ianuarie 2012, care este obligatorie pentru instanțele inferioare, astfel instanțele încălcând art. 123 alin. (3) Codul de procedură civilă. Totodată, afirmă că hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt ilegale, inechitabile și contrare prevederilor art. 26 Codul de procedură civilă și art. 6 CEDO. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Având în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 18 noiembrie 2015 (f.d. 55), recursul depus de Chetreanu Elena prin intermediul avocatului Vasile Țurcan la 25 ianuarie 2016 se consideră declarat în termen. Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

5 Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurenta Chetreanu Elena prin intermediul avocatului Vasile Țurcan poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurenta Chetreanu Elena prin intermediul avocatului Vasile Țurcan în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 6 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Chetreanu Elena reprezentată de avocatul Vasile Țurcan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 7