2ra-682/16 — Cu privire la încasarea prejudiciului material în ordine de regres

dosarul nr. 2ra-682/16 prima instanţă – C. Ursachi instanţa de apel –M. Ciugureanu, B. Bîrcă, N. Traciuc ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de întreprinderea mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” societate pe acțiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” societate pe acțiuni împotriva Companiei de asigurări „Autosiguranța” societate pe acțiuni, intervenient accesoriu Dimitriu Mihail, cu privire la încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de întreprinderea mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” societate pe acțiuni și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 27 aprilie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 16 martie 2015, ÎM CIA „Transelit” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Autosiguranța” SA, intervenient accesoriu Dimitriu Mihail, cu privire la încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată, solicitând încasarea, în ordine de regres,

din contul CA „Autosiguranța” SA în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA a despăgubirii de asigurare în sumă de 3 246,96 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la 05 septembrie 2013 între ÎM CIA „Transelit” SA şi SA „Linela” a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijlocului de transport CASCO nr. АС 0792CH/13, prin care s-a asigurat automobilul de model Dacia Logan cu numărul de înmatriculare С PP 381, contra mai multor riscuri, inclusiv contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulație. Susține că la 27 august 2014, aproximativ la ora 0900 în mun. Chişinău, str. Balcani, s-a produs accidentul rutier cu implicarea automobilelor de model „Volkswagen Passat” cu numărul de înmatriculare NS AP 431, condus de către Dimitriu Mihail şi Dacia Logan cu numărul de înmatriculare С PP 381 condus de către Sanduleac Aliona.

Menționează că potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MAI02 623521 din 27 august 2014, vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Dimitriu Mihail, deținător al poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă seria RCAI nr. 000495763 valabilă pentru perioada 13 noiembrie 2013 - 12 noiembrie 2014, eliberată de CA „Autosiguranța” SA. Indică reclamanta că la 28 august 2014 a fost deschis dosarul de daune nr. 407/08-14C. Ca urmare a examinării materialelor dosarului de daune, s-a constatat că accidentul declarat reprezintă un caz asigurat şi urmează a fi despăgubit conform prevederilor legale şi convenționale în vigoare. Prin urmare, în rezultatul efectuării calculului s-a stabilit că suma despăgubirii de asigurare a autovehiculului avariat Dacia Logan cu numărul de înmatriculare С PP 381, constituie 33 525,60 lei.

Conform Deciziei nr. D/D CASCO 407/08-14C cu privire la plata despăgubirilor de asigurare din 01 octombrie 2014, a fost dispusă recunoașterea evenimentului produs drept caz asigurat şi achitarea despăgubirii de asigurare în sumă de 33 525,60 lei, fapt confirmat prin dispozițiile de plată nr. 752 din 01 octombrie 2014. Remarcă ÎM CIA „Transelit” SA că CA „Autosiguranța” SA nu şi-a onorat pe deplin obligațiunile prevăzute de contractul de răspundere civilă auto încheiat cu Dimitriu Mihail, achitând parțial la 12 decembrie 2014, în baza ordinului de plată nr. 1133, suma de 30 279,04 lei. Astfel, consideră că CA „Autosiguranța” SA urmează să mai achite suplimentar suma de 3 246,96 lei. Menționează că somațiile expediate în adresa pârâtului de a restitui integrat suma despăgubirii de asigurare, inclusiv prin notificarea scrisă nr. 1688CH/14 şi remisă debitorului la 24 decembrie 2014 nu s-au soldat cu succes.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 aprilie 2015 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 21 mai 2015 și ulterior la 15 octombrie 2015 ÎM CIA „Transelit” SA a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 aprilie 2015. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 27 noiembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, ÎM CIA „Transelit” SA a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 27 aprilie 2015 și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, invocând încălcarea normelor de drept material. În acest sens, menționează că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea. Consideră că instanțele de judecată neîntemeiat au aplicat prevederile art. 24 din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006. Afirmă că instanțele de judecată inferioare incorect au stabilit raportul juridic litigios și a extins norma juridică dincolo de aria de aplicare. Astfel, consideră ilegal și nefondat argumentul instanței de fond și de apel precum că suma pretinsă nu are suport legal din motivul aplicării uzurii.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Având în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 29 octombrie 2015 (f.d.

80), recursul depus de ÎM CIA „Transelit” SA la 27 noiembrie 2015 se consideră declarat în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurenta ÎM CIA „Transelit” SA poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurenta ÎM CIA „Transelit” SA în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de întreprinderea mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” societate pe acțiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari