3ra-463/16 — Cu privire la contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-463/16 prima instanţă: N. Arabadji instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, Vl. Brașoveanu DECIZIE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Galina Stratulat, Dumitru Mardari examinând recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ”IMC Market”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” împotriva Inspecției Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM cu privire la contestarea actului administrativ și restituirea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de Inspecția Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM, s- a casat hotătîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 31 martie 2015, fiind pronunțată o hotărîre nouă, prin care acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. c o n s t a t ă: La 29 mai 2015, societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în conformitate cu prevederile hotărîrii Guvernului nr. 1026 din 02 noiembrie 2010 „privind organizarea activităţii de inspectare financiară”, Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM a emis autorizaţie cu nr. 229 şi 230 din 04 martie 2013 pe numele inspectorilor Elena Raieţchi şi Ponomari Anastasia, prin care s-a autorizat efectuarea inspectării financiare tematică privind respectarea disciplinei preţurilor la produsele social importante.

În rezultatul controlului inspectorilor, la data de 22 martie 2013 inspectorii au întocmit Actul de control respectiv. În cadrul examinării materialelor inspectării tematice din 22 martie 2013, Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM a emis hotărîrea nr.27-06-11/71 din 15 aprilie 2013, prin care a constatat că, contrar prevederilor pct.3 din hotărîrea Guvernului nr.547 din 04 august 1995 cu privire la măsurile de coordonare şi de reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor), în perioada 01 mai 2012 - 31 ianuarie 2013 societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” neîntemeiat a majorat adaosul mărfurilor social importante cu depăşirea limitei admise (20%) față de prețul de procurare, prin ce a fost obţinut un venit ilicit în sumă de 63 776,57 lei.

1 Totodată, cu depășirea limitei admise (70%) a mărimii adaosului comercial la preţurile de realizare a bucatelor pregătite faţă de costul setului la materia primă, societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” neîntemeiat a obţinut un venit ilicit în sumă 40 190,03 lei. În consecinţă, s-a că stabilit societatea cu răspundere limitată ”IMC Market”, prin majorarea adaosului comercial la unele produse social importante, a obţinut un venit ilicit în sumă totală de 103 966,60 lei. La 07 martie 2013, reclamantul a depus cerere prealabilă către Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM, solicitînd anularea hotărîrii nr.27-06-11/71 din 15 aprilie 2013 și a sancţiunii dispuse. La 22 mai 2013, prin răspunsul primit, Inspecţia Financiară a respins cererea prealabilă ca neîntemeiată.

Cu hotărîrea dată nu este de acord, o consideră ilegală şi neîntemeiată, dar, totodată menţionează, că la 17 aprilie 2013, reclamantul a achitat suma dispusă în hotărîrea Inspecţiei Financiare în mărime de 103 966,60 lei şi 50 % din amendă – 51 983,30 lei, iar în total 155 949,90 lei. A mai indicat în cerere că, hotărîrea nr.27-06-11/71 din 15 aprilie 2013 cu privire la aplicarea sancţiunilor economice a fost emisă de către Inspecţia Financiară în temeiul pct.3 al Hotărîrii Guvernului nr.547 din 04 august 1995 cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare către stat a preţurilor (tarifelor). Însă, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2001 a fost anulată din hotărîrea Guvernului nr.547 din 04 august 1995 sintagma „cu excepţia preţurilor la mărfurile social importante” din art. 1- 3 integral şi anexa nr. 3 la această hotărîre.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 decembrie 2001 a fost menţinută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2001. În pofida prevederilor Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Financiare, inspectorii se conduc de hotărîrea Guvernului RM nr.547 din 04 august 1995 care nu produce efecte juridice din 11 ianuarie 1996, deci nu au avut temei legal pentru emiterea hotărîrii nr.27-06-11/71 din 15 aprilie 2013. Prin urmare, inspectorii conducîndu-se de prevederile anulate ale hotărîrii Guvernului nr.547 din 04 august 1995, au încălcat grav drepturile reclamantului cu privire la formarea preţurilor şi au emis o hotărîre ilegală.

Astfel, că însuși de la începutul controlului, inspectorii au declarat tranşant că produsele fabricate în secţiile de culinărie, cofetărie şi panificaţie din cadrul societății cu răspundere limitată „IMC Market” sunt mărfuri social importante, deoarece în procesul lor de producere sunt utilizate şi unele ingrediente (produse), care fac parte din lista mărfurilor social importante, incluse în anexa nr.3 din hotărîrea Guvernului nr.547 din 04 august 1995. Menționează reclamantul că, legislația în vigoare stipulează clar și univoc, că controlului din partea statului sunt supuse numai mărfurile indicate în anexa nr.3 din hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995, iar produsele fabricate în secția de producere au atît denumiri, cît și caracteristici diferite față de mărfurile indicate în anexa nr.3 Potrivit prevederilor Legii cu privire la comerţul interior, se stipulează că produsele şi serviciile se comercializează pe teritoriul Republicii Moldova la prețuri libere de vînzare, cu excepţia preţurilor/tarifelor reglementate de stat.

2 Prețul la comercializarea produselor/serviciilor social importante de primă necesitate, a căror listă reflectă comportamentul consumatorilor din păturile social vulnerabile, se aprobă de către Guvern şi se reglementează prin limitarea rentabilităţii la producerea şi/sau a adaosului comercial la vînzarea acestora. Lista produselor/serviciilor social importante conţine o descriere detaliată şi corectă a produselor incluse, specificarea exactă a caracteristicilor produsului al cărui preţ urmează a fi reglementat.

Mai menţionează reclamantul şi faptul că, produsele fabricate în secţia de culinărie, cofetărie și patiserie din cadrul societății cu răspundere limitată „IMC Market” nu sunt incluse în lista mărfurilor social importante din anexa nr.3 la hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995. Prin urmare solicită societatea cu răspundere limitată „IMC Market” anularea hotărîrii Inspecţiei Financiare nr.27-06-11/71 din 15 aprilie 2013 privind aplicarea sancţiunilor economice pentru societatea cu răspundere limitată „IMC Market” şi restituirea sumei achitate în mărime de 155 949,90 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 martie 2015 acţiunea societăţii cu răspundere limitată „IMC Market” a fost admisă integral.

S-a anulat hotărîrea Inspecţiei Financiare cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr.27-06- 11/71 din 15 aprilie 2013 și s-a restituit suma de 155 949,90 lei achitată în contul Trezoreriei de Stat prin ordinele de plata nr. 922 din 17 aprilie 2013 şi nr. 920 din 17 aprilie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015, s-a admis apelul declarat de Inspecția Financiară, s-a casat hotătîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 martie 2015, fiind pronunțată o hotărîre nouă, prin care acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 16 ianuarie 2016, societatea cu răspundere limitată „IMC Market”, prin intermediul avocatului Canțer Oleg împuternicit prin mandat avocațial seria MA nr. 0859413 din 29 octombrie 2015 (f.d.135) a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu menținea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului, societatea cu răspundere limitată „IMC Market” a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. În conformitate cu art. 434 al. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 29 octombrie 2015 a fost expediată în adresa participanților la 06 noiembrie 2015 (f.d.157), însă nu există dovadă de înștiințare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 16 ianuarie 2016, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

La 08 februarie 2016 în adresa Inspecției Financiare de pe lîngă Ministerul Finanțelor RM a fost expediată copia recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „IMC Market” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. 3 Intimatul Inspecția Financiară de pe lîngă Ministerul Finanțelor RM la data de 14 martie 2016. a depus referinţă, invocînd că, recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „IMC Market” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și urmează a fi respins, deoarece invocarea temeiurilor de declarare a recursului în prevederile art.432 alin.(2) lit.c) și alin.(4) Codul de procedură civilă, au un caracter declarativ, fără a fi prezentate careva argumente justificative în acest sens.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în teremenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2016 recursul a fost declarat admisibil.

Judecînd recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 și de a menține hotărîrea instanței de fond din următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit.f) Codul de procedură civilă instanța de recurs, este în drept, după ce judecă recursul să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiile sale dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 130 alin. (1-3) Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii.

Materialele cauzei atestă, că la 29 mai 2015, societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM cu privire la contestarea actului administrativ. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 martie 2015 acțiunea reclamantului s-a admis integral.

Fiind investită cu rejudecarea apelului, Curtea de Apel Chișinău prin decizia sa din 29 octombrie 2015, a dat o soluție contradictorie, a casat hotărîrea instanței de fond, respingînd cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” împotriva Inspecției Financiare de pe lîngă Ministerul Finanțelor RM ca nefondată, concluzionînd că, potrivit competenței și misiunii ce-i revine, și în urma documentelor contabile prezentate, Inspecția Financiară era obligată să întreprindă măsurile potrivit legislației, temei justificat pentru emiterea actului de control din 22 martie 2013 și a hotărîrii nr.27-06-11/71 din 15 aprilie 2013. 4 Astfel, inspectarea financiară a fost efectuată în scopul verificării respectării disciplinei prețurilor la tarifele reglementate de stat la societatea cu răspundere limitată ”IMC Market”, unde contrar prevederilor pct.3 din hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995 cu privire la măsurile de coordonare și reglementare de către stat a prețurilor/tarifelor, au fost constatate încălcări privind majorarea adaosului comercial la produsele social importante,

redate prin documente și registre contabile și ca rezultat Inspecția Financiară de pe lîndă Ministerul Finanțelor RM a perfectat Actul de inspectare din 22 martie 2013 și hotărîrea nr.27-06-11/71 din 15 aprilie 2013. La data de 16 ianuarie 2016 societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel. Cu referire la cele constatate, Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, concluzia primei instanţe privind temeinicia acţiunii înaintate de societatea cu răspundere limitată ”IMC Market”, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art. 130 Codul de procedură civilă.

Conform materialelor dosarului se constată, că de către Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM la data de 22 martie 2013 a fost întocmit Actul de control tematic privind respectarea disciplinei prețurilor la mărfurile social importante, în urma căruia Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM a emis hotărîrea cu privire la aplicarea sancțiunilor economice nr.27-06-11/71 din 15 aprilie 2013, prin care a constatat că, contrar prevederilor pct.3 din hotărîrea Guvernului nr.547 din 04 august 1995 cu privire la măsurile de coordonare şi de reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor), în perioada 01 mai 2012 - 31 ianuarie 2013 societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” neîntemeiat a majorat adaosul mărfurilor social importante cu depăşirea limitei admise (20%) față de prețul de procurare, prin ce a fost obţinut un venit ilicit în sumă de 63 776,57 lei.

Totodată, cu depășirea limitei admise (70%) a mărimii adaosului comercial la preţurile de realizare a bucatelor pregătite faţă de costul setului la materia primă, societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” neîntemeiat a obţinut un venit ilicit în sumă 40 190,03 lei. În consecinţă, s-a stabilit că societatea cu răspundere limitată ”IMC Market”, prin majorarea adaosului comercial la unele produse social importante, a obţinut un venit ilicit în sumă totală de 103 966,60 lei (f.d.23-29). Nefiind de acord cu hotărîrea nr.27-06-11/71 din 15 aprilie 2013, reclamantul a contestat-o în ordinea stabilită de alin.(1) art.14 al Legii contenciosului administrativ, prin depunerea la data de 07 martie 2013 a unei cereri prealabile către Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM, solicitînd anularea hotărîrii nr.27- 06-11/71 din 15 aprilie 2013 și a sancţiunii dispuse (f.d.15-30).

La 17 aprilie 2013, reclamantul a achitat suma dispusă în hotărîrea Inspecţiei Financiare în mărime de 103 966,60 lei şi 50 % din amendă – 51 983,30 lei, iar în total 155 949,90 lei (f.d.30-31). La 21 mai 2013, prin răspunsul nr. 27-12-10/603 primit, Inspecţia Financiară a respins cererea prealabilă ca neîntemeiată (f.d.12-13). La 29 mai 2013 societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” a depus prezenta acțiune (f.d.1-5). 5 În conformitate cu art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) lit.a) al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de, autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

În conformitate cu art. 25 alin. (1) lit.b) al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ adoptă una din următoarele hotărîri: admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii. Iar, conform art. 26 din Lege este prescris că, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia. Potrivit art.16 al Legii contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, entitatea, cu excepţia instituţiilor publice, elaborează politicile contabile de sine stătător, în baza prezentei legi şi a standardelor de contabilitate. Noțiunea de politică de contabilitate este indicată în art. 1 din Legea, conform căreea aceasta reprezintă o totalitate a conceptelor de bază, caracteristicilor calitative, regulilor, metodelor şi procedeelor, aprobate de conducerea entităţii, pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare.

De asemenea legea citată supra, prevede dreptul entităților să aleagă sistemul și forma de ținere a contabilității. Astfel, legislația acordă dreptul unităților de a alege de sinestatător metoda evidenței contabile. Conform art.5 alin. (2) al Legii cu privire la comerţul interior nr.231 din 23 septembrie 2010, Ministerul Economiei este organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul comerţului şi de reglementarea acestui domeniu. Totodată, potrivit art. 20 alin. (6) al Legii cu privire la comerţul interior nr.231 din 23 septembrie 2010, Produsele şi serviciile se comercializează pe teritoriul Republicii Moldova la preţuri libere de vînzare, cu excepţia preţurilor/tarifelor reglementate de către stat.

Preţul la comercializarea produselor/serviciilor social importante de primă necesitate, a căror listă reflectă comportamentul consumatorilor din păturile social vulnerabile, se aprobă de către Guvern şi se reglementează prin limitarea rentabilităţii la 6 producere şi/sau a adaosului comercial la vînzarea acestora. Reglementarea preţurilor de către Guvern se efectuează pe un termen de maximum un an şi va fi precedată de o argumentare economică şi statistică cu privire la necesitatea efectuării ei şi de avizul Consiliului Concurenţei. Lista produselor/serviciilor social importante conţine o descriere detaliată şi corectă a produselor incluse, specificarea exactă a caracteristicilor produsului al cărui preţ urmează a fi reglementat.

Se reţine că, în prezent o astfel de listă a produselor/serviciilor social importante nu este adoptată de Guvern. Conform prevederilor punctului 2 din hotărîrea Guvemului cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor) nr.547 din 04 august 1995, se permite, începînd cu 1 ianuarie 1995, persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, care desfăşoară activităţi comerciale, să aplice pentru mărfuri în procesul stabilirii preţurilor libere cu amănuntul, mărimea adaosului comercial liber, cu excepţia preţurilor la mărfurile social-importante. Conform punctului 8 din hotărîrea Guvernului nr.547 din din 04 august 1995 controlul asupra respectării prevederilor prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei.

Controlul asupra respectării disciplinei de stat a prețurilor se pune în sarcina Ministerului finanțelor și Ministerului Afacerilor Interne a RM. În acest context, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va reține drept justificative alegațiile recurentului potrivit căruia activitatea întreprinderii-recurentului nu cade sub incidenţa pct.3 din Hotărîrea Guvernului cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor) nr.547 din 04 august 1995. Or, prevederile pct.3 din hotărîrea Guvernului cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor) nr.547 din 04 august 1995 pot fi aplicate doar în coroborare cu prevederile cuprinse în hotărîrea Guvernului nr. 1209 din 08 noiembrie 2007 cu privire la prestarea serviciilor de alimentaţie publică.

Astfel, potrivit pct.3 din hotărârea Guvernului nr.547 din 04 august 1995 începând cu 1 ianuarie 1995, pentru mărfurile social importante (conform anexei nr. 3) se stabileşte următorul mod de formare a preţurilor: -pentru întreprinderile de alimentaţie publică de categoria III-a (ce deservesc invalizii, persoanele socialmente vulnerabile, elevii, studenţii, populaţia la locul de muncă, în instituţiile curative), mărimea adaosului comercial nu depăşeşte 30 la sută, iar pentru întreprinderile de categoria a II-a nu depăşeşte 70 la sută, faţă de preţul de achiziţie/ livrare a produselor sau faţă de costul setului de materie primă Ia calcularea preţurilor pentru bucate şi produse.

La caz, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va reține că anexa nr. 3 din hotărârea Guvernului nr.547 din 04 august 1995 începând cu 1 ianuarie 1995 conține lista exhaustivă a produselor social- importante și nu urmează a fi interpretată în mod lărgit.

Astfel că, produsele fabricate în secția de culinărie cofetărie și patiserie din cadrul societății cu răspundere limitată ”IMC Market” nu sunt incluse în lista mărfurilor social importante din anexa nr.3 la hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995. La fel, instanța de recurs va aprecia critic argumentele Inspecției Financiare de pe lîngă Ministerul Finanțelor al RM precum că, produsele culinare sunt compuse din mai 7 multe mărfuri, inclusiv, din mărfurile social-importante indicate anexa.3 la hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995, cu referire la pct.39 din hotărîrea Guvernului nr. 1209 din 08 noiembrie 2007 cu privire la prestarea serviciilor de alimentaţie publică, potrivit căreia unităţile de alimentaţie publică formează preţurile la produsele fabricate şi comercializate în baza preţurilor de achiziţie a produselor, inclusiv a materiei prime, cu aplicarea adaosului comercial la totalul cheltuielilor activităţii operaţionale a unităţii de alimentaţie publică.

Cheltuielile de servire a produselor se acoperă din contul adaosului comercial. Mărimea adaosului comercial se aprobă prin ordinul conducătorului unităţii de alimentaţie publică. Or, limitările stabilite pentru unele mărfuri componente nu pot servi temei pentru limitarea preţurilor la întreg produsul culinar. Mai mult, Nomenclatorul-tip al unităţilor de alimentaţie publică este stabilit în anexa nr.2 la hotărîrea Guvernului nr. 1209 din 8 noiembrie 2007, în care este dată şi definiţia unităţii de alimentaţie publică, care reprezintă un local public, în care se servesc preparate culinare, produse de cofetărie-patiserie şi băuturi, caracterizindu-se prin aceea că în cadrul lui se îmbină activitatea de pregătire/preparare cu activitatea de comercializare, însoţită de servicii specifice care asigură consumul acestora preponderent pe loc.

Potrivit acestui Nomenclator în funcţie de specializarea unităţii, profilul încăperii, felul de deservire a clienţilor şi prestarea serviciilor aferente consumului de bucate, unităţile de alimentaţie publică se clasifică pe tipuri în care se includ, cum ar fi de ex: complex de alimentaţie publică; restaurant; restaurant naţional; restaurant specializat etc. Din contextul acestui Nomenclator se constată clar că, reclamantul societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” nu se încadrează în nici una din aceste noţiuni, avînd statut de magazine-marchet, noţiune care nu se conţine în Nomenclatorul citat. La fel, este lipsit de temei şi argumentul Inspecției Finaniciare de pe lîngă Ministerul Finanțelor al RM, potrivit căruia, conform anexei nr.3 din hotărîrea Guvernului nr.1209 din 8 noiembrie 2007, privind modul de încadrare a unităţilor de alimentaţie publică în categorii, unităţilor la care se atribuie reclamantul, i se atribuie categoria a II de deservire.

Or, potrivit anexei nr.3 din hotărîrea Guvernului nr.1209 din 8 noiembrie 2007, toate unităţile de alimentaţie publică se încadrează, în mod obligatoriu, în categorii în conformitate cu Nomenclatorul-tip și prevederile prezentului Regulament, cu exigenţele aferente tipului fiecăreia şi cu cerinţele de bază, întrunite de unităţile alimentaţiei publice potrivit categoriilor lor (anexa nr.l la prezentul Regulament), eliberîndu-se în acest scop un certificat de clasificare prevăzut de regulament de către o comisie specializată.

În cazul în care o unitate a alimentaţiei publice, conform nivelului de deservire, nu întruneşte prescripţiile categoriei atribuite, organul care a eliberat certificatul de clasificare pe categorii de încadrare fixează agentului economic în cauză, un termen de o lună pentru lichidarea deficienţelor depistate, iar la expirarea acestuia, unităţii i se confirmă categoria respectivă sau este subclasată pe o treaptă imediat inferioară, operîndu-se schimbările necesare în certificatul de clasificare. Categoria unităţii se indică în certificatul de clasificare, precum şi la intrarea în unitatea respectivă. La acest capitol, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că din prevederile cuprinse în anexa 3, se 8 desprinde cert că aceste prevederi au incidență doar asupra unității alimentației publice în sensul anexei 2 din hotărîre, la care recurentul nu se atrubuie.

Totodată, se reține că anexa nr.3 din hotărîrea Guvernului nr.1209 din 8 noiembrie 2007 a fost abrogată prin hotărîrea Guvernului nr. 569 din 16 iulie 2014, însă a fost în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat-15 aprilie 2013. La fel, prezintă relevanță, prin cumul cu celelalte probe administrate în cadrul examinării prezentei cauze, scrisoarea nr.09/2-1755 din 21 martie 2015 prin care Ministerul Economiei a menționat, că în cazul comercializări produselor fabricate de reclamant nu se reglementează mărimea adaosului comercial; în lista produselor social importante (anexa 3) nu se includ produsele culinare, articole de patiserie și cofetărie- produsele fabricate de unitățile de alimentație publică, lista respectivă include doar produsele alimentare care pot fi comercializate atît prin intermediul unităților comerciale, cît și prin intermediul untăților de alimentație publică fără utilizare acestora în procesul tehnologic de preparare a bucatelor ca ingrediente.

Astfel, prin prisma circumstanţelor indicate şi a normelor de drept, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 este neîntemeiată, fiind adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi urmează a fi casată. Totodată, hotărârea instanţei de fond este legală fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ”IMC Market”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 și se menține hotărîrea Judecatoriei Rîșcani mun. Chişinău din 31 martie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ”IMC Market” împotriva Inspecției Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM cu privire la contestarea actului administrativ și restituirea sumei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Ala Cobăneanu Galina Stratulat Dumitru Mardari 9