2rc-333/16 — Cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare

dosarul nr.2rc-333/16 prima instanţă: A. Minciuna DECIZIE 23 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de avocatul Harea Dumitru în interesele recurentului Vladislav Iusupov, în cadrul dosarului de insolvabilitate a debitorului „Artbeton-Grup” societate cu răspundere limitată, la cererea administratorului insolvabilității „Artbeton-Grup” societate cu răspundere limitată, Nemțanu Victor, cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii asupra bunurilor persoanelor fizice/asociaţilor debitorului „Artbeton-Grup” societate cu răspundere limitată, Iusupov Vladislav și Stavinskaia Natalia, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 10 martie 2016, prin care s- a admis cererea de aplicare a măsurilor de asigurare; s-a aplicat sechestru pe bunuri şi conturi bancare și s-a interzis lui Iusupov Vladislav și Stavinskaia Natalia să părăsească teritoriul Republicii Moldova, fără permisiunea instanței fe judecată.

c o n s t a t ă: La 27 noiembrie 2014, societatea cu răspundere limitată „Artbeton-Grup” a înaintat cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă, fiind numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Nemţanu Victor”.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2015, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de societatea cu răspundere limitată „Artbeton- Grup”, fiind desemnat în calitate de administrator al insolvabilității Nemţanu Victor, și stabilit: termenul limită pentru creditori de înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, pînă la data de 22 1 martie 2015, termenul de verificare a creanțelor de întocmire și de comunicare a tabelului definitiv, pînă la data de 28 martie 2015 și ședința de validare a creanțelor pînă la data de 06 aprilie 2015. La 09 februarie 2016, administratorul insolvabilității „Artbeton Grup” societatea cu răspundere limitată, Nemțanu Victor, a depus o cerere privind atragerea la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului „Artbeton Grup” societatea cu răspundere limitată – a administratorului Iusupov Vladislav și a contabilului șef Stavinskaia Natalia, pe suma de 9 356 916 lei, solicitînd totodată şi aplicarea măsurilor de asigurare pe bunurile mobile, imobile, conturi bancare şi mijloace financiare ale pîrîţilor pe suma de 9 356 916 lei.

În cadrul ședinței de judecată din 10 martie 2016 administratorul insolvabilității Nemțanu Victor și-a concretizat cerințele din acțiune, solicitînd aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile din partimoniul persoanelor urmărite, inclusiv și instituirea în privința acestor persoane a interdicției de părăsire a teritoriului Republicii Moldova. Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 10 martie 2016, a fost admisă cererea administratorului insolvabilității „Artbeton Grup” societate cu răspundere limitată, Nemțanu Victor privind aplicarea măsurilor de asigurare, fiind dispusă aplicarea sechestrului pe bunurile mobile, imobile, conturi bancare şi mijloace financiare ale lui Iusupov Vladislav (IDNO 0952212543627) și Stavinskaia Natalia (IDNO 0971308012908), în limita valorii cererii - la suma totală de 9 356 916 (nouă milioane treisute cincizeci și șase mii nouăsute șaisprezece) lei.

S-a interzis lui Iusupov Vladislav și Stavinskaia Natalia să părăsească teritoriul Republicii Moldova, fără permisiunea instanței de judecată. Executarea prezentei încheieri s-a pus în sarcina administratorului insolvabilității, executorului judecătoresc și Departamentului Poliției de Frontieră. Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 14 martie 2016 avocatul Harea Dumitru, acționînd în interesele recurentului Iusupov Vladislav (împuternicit prin mandat avocațial seria AM nr.0951381 din 10 martie 2016) a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chișinău din 10 martie 2016 şi emiterea unei noi încheieri de respingere a cererii de asigurare a acţiunii.

În motivarea recursului avocatul recurentului a invocat ilegalitatea încheierii recurate, menţionînd că instanţa de insolvabilitate nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Potrivit art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Prin prisma art. 8 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării.

Declarînd recursul la 14 martie 2016 împotriva încheierii instanței de insolvabilitate din 10 martie 2016, Colegiul constată că avocatul recurentului a 2 declarat recursul în termen, potrivit prederilor art. 8 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să mențină încheierea.

Din materialele cauzei rezultă că avocatul Dumitru Harea, acționînd în interesele recurentului Vladislav Iusupov îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de insolvabilitate, prin care a fost admisă cererea de aplicare a măsurilor de asigurare a acţiunii şi a fost dispusă aplicarea sechestrului pe bunurile mobile, imobile, conturi bancare şi mijloace financiare ale lui Vladislav Iusupov și Stavinskaia Natalia, în limita valorii cererii - la suma totală de 9 356 916 lei. Totodată, s-a dispus interzicerea lui Vladislav Iusupov și a Nataliei Stavinskaia să părăsească teritoriul Republicii Moldova, fără permisiunea instanței de judecată. Potrivit art.356 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.

Materialele cauzei atestă, că la 09 februarie 2016, administratorul insolvabilității „Artbeton Grup” societatea cu răspundere limitată, Nemțanu Victor, a depus o cerere privind atragerea la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului „Artbeton Grup” societatea cu răspundere limitată, a administratorului Iusupov Vladislav și a contabilului șef Stavinskaia Natalia, pe suma de 9 356 916 lei, solicitînd totodată şi aplicarea măsurilor de asigurare pe bunurile mobile, imobile, conturi bancare şi mijloace financiare ale pîrîţilor pe suma de 9 356 916 lei. În cadrul ședinței de judecată din 10 martie 2016 administratorul insolvabilității Nemțanu Victor și-a concretizat cerințele din acțiune, solicitînd aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile din partimoniul persoanelor urmărite, inclusiv și instituirea în privința acestor persoane a interdicției de părăsire a teritoriului Republicii Moldova.

Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 10 martie 2016, cererea a fost admisă.

Potrivit art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; 3 c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. Potrivit art. 249 alin. (1) al legii citate, odată cu cererea formulată conform art.248, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din patrimoniul persoanelor urmărite conform art. 248. Cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată şi ulterior introducerii acţiunii prevăzute la art. 248. Totodată conform art. 174 alin. (1) Codul de procedură civilă, la cererea participanţilor la proces, judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti.

Potrivit art. 175 alin. (1) Codul de procedură civilă, în vederea asigurării acţiunii, judecătorul sau instanţa este în drept să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului, inclusiv pe cele care se află la alte persoane. În sensul normelor legale citate, Colegiul reține că măsurile de asigurare constituie măsuri procesuale cu caracter temporar menite să asigure executarea actului judecătoresc pronunțat, precum și să contribuie la păstrarea situației existente între părțile în litigiu pînă la finisarea cauzei în instanța de judecată. Prin urmare, aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii contribuie real la prevenirea unei pagube iminente și astfel, constituie un mijloc eficient de protecție a drepturilor subiective ale participanților la proces, iar neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar putea crea dificultăți sau ar putea face imposibilă executarea hotărîrii judecătorești.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de insolvabilitate întemeiat, prin încheierea contestată, a dispus admiterea cererii cu privire la aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii, or, neluarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar putea crea dificultăţi judecătoreşti, sau ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti creînd situația în care actul judecătorești ar rămîne doar pronunţat, fără a avea o executare reală. 4 Cu atît mai mult că la caz este constatat că, la cererea de asigurare a acțiunii administratorul insolvabilității Nemțanu Victor a anexat probe scrise care confirmă temeinicia cererii cu privire la aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii.

În special, conform contractului de credit nr.06-06/1/79 din 07 decembrie 2011, încheiat între „Artbeton Grup” societatea cu răspundere limitată şi banca comercială ”Banca de economii” societate pe acțiuni a fost acordat un credit în sumă de 1 500 000,00 euro. Creditul era destinat pentru completarea mijloacelor circulante (procurarea materialelor de construcţie). Sumele datorate băncii au fost garantate de contractul de ipotecă nr.06-06/1/79-g, la valoarea de ipotecă de 26 136 655, 00 lei (f.d.161-171).

În cadrul verificării tranzacţiilor efectuate dintre „Artbeton Grup” societatea cu răspundere limitată şi Ventor Management Ltd şi Samerdale Holdings Ltd (întreprinderi înregistrate în zonele ”off-shore) s-a stabilit: - între Artbeton-Grup societatea cu răspundere limitată (cumpărător) şi Samerdale Holdings Ltd (vânzător) înregistrată în Cipru a fost încheiat contractul nr. 218/8 din 30 noiembrie 2011 privind livrarea materialelor de construcţie în sumă de 700 120, 00 euro (f.d.175-179). - între Artbeton-Grup societatea cu răspundere limitată şi Ventor Management Ltd (vînzător) înregistrată în Belize a fost încheiat contractul nr.96- V din 28 noiembrie 2011 privind livrarea materialelor de construcţie în sumă de 1 700 000,00 euro (f.d.172-174).

În rezultatul controlului fiscal prin metoda verificării totale s-au constatat încălcări a prevederilor legislaţiei în vigoare - nerepatrierea în termen a sumei de 23 392 292,00 lei. În temeiul Deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat nr.468/p/1 din 25 martie 2015 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale s-a decis aplicarea amenzii pentru încălcarea legislaţiei fiscale în sumă de 9 356 916, 00 lei, conform art. 5 (3), (4) din Legea nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998 (f.d.180-181). Conform informaţiei prezentate de ofiţerul de urmărire penală a CNA - Constantin Jaman, pe numele factorilor de decizie a societății cu răspundere limitată ”Artbeton-Grup” este intentat dosar penal pentru fraudele comise în sistemul bancar (f.d.182).

Conform extraselor prezentate de întreprinderea de stat ”Cadastru”, întreprinderea de stat ”CRIS Registru” și banca comercială ”Banca de economii” societate pe acțiuni, se confirmă că debitorul nu dispune de bunuri imobile și/sau mobile, unităţi de transport, iar soldul final pe conturile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, constituia: 0,00 MDL; 0,00 USD şi 0,00 EUR (f.d.183-185). Sub acest aspect, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție apreciază critic argumentele avocatului recurentului, precum că la adoptarea încheierii instanța de insolvabilitate a comis încălcări ce au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, inclusiv a dreptului la un proces echitabil al recurentului.

Instanța de recurs va respinge acest argument drept unul nefondat și lipsit de suport probatoriu, or potrivit art. 356 Codul de procedură civilă, cererea de 5 declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.

La caz are aplicabilitate legea specială, care în art. art. 249 alin. (1) al legii insolvabilității prevede expres că, odată cu cererea formulată conform art. 248, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din patrimoniul persoanelor urmărite conform art. 248 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012. La fel, la pronunțarea încheierii privind aplicarea măsurilor de asigurare sau neaplicarea acestora, instanţele vor verifica: - raţionalitatea şi temeinicia cerinţelor solicitantului despre aplicarea măsurilor de asigurare; - probabilitatea cauzării unui prejudiciu solicitantului în cazul neaplicării măsurilor asiguratorii; - dacă există periculum in mora (pericol de dispariţie, degradare, înstrăinare, risipire a bunului sau proastă administrare); - asigurarea unui echilibru între interesele părţilor cointeresate; - preîntîmpinarea atingerii intereselor publice sau a intereselor unor terţi în cazul aplicării măsurilor de asigurare; - în ce măsură modalitatea de asigurare a acţiunii solicitate e în corelaţie cu obiectul acţiunii înaintate şi dacă aceasta va asigura realizarea de facto a scopului măsurilor de asigurare.

În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, instanţa de insolvabilitate întemeiat, prin încheierea contestată, a dispus admiterea cererii cu privire la aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii, iar argumentele invocate de către avocatul recurentului nu pot fi reţinute ca întemeiate, motiv pentru care instanța de recurs decide de a respinge recursul şi de a menţine încheierea contestată. În conformitate cu art. 83 alin. (2) și (3) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, debitorul este obligat să participe la şedinţele instanţei de insolvabilitate, la adunarea creditorilor şi/sau la şedinţele comitetului creditorilor.

Debitorul este obligat să dea informaţii şi lămuriri instanţei de insolvabilitate, administratorului/lichidatorului, comitetului creditorilor şi adunării creditorilor asupra raporturilor relevante pentru procedura de insolvabilitate, să le aducă la cunoştinţă faptele de natură să atragă răspundere pentru o infracţiune sau contravenţie. Astfel de informaţii şi lămuriri nu pot fi folosite într-un proces penal sau contravenţional decît cu învoirea debitorului. Acesta trebuie, de asemenea, să susţină administratorul/lichidatorul în executarea sarcinilor şi atribuţiilor şi este obligat să se prezinte, citat de instanţă, pentru a da informaţii şi lămuriri şi pentru a colabora.

Iar, în conformitate cu art. 84 alin. (1) și (3) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 este prevăzut că, după intentarea procedurii de insolvabilitate, instanța de insolvabilitate la cererea administratorului insolvailității sau din oficiu, poate obliga debitorul sau reprezentantul organelor lui de conducere să nu părăsească teritoriul Republicii Moldova fără permisiunea sa expresă în cazul în 6 care există dovezi că acesta ar putea să se ascundă ori să se eschiveze de la participarea la procedură. Interdicţiile specificate la alin.(1) şi (2) sînt valabile pe întregul proces de insolvabilitate dacă instanţa de insolvabilitate nu stabileşte altfel. În conformitate cu art. 24 alin. (3) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, dacă măsurile de asigurare prevăzute la alin.(2) sînt insuficiente, instanţa de insolvabilitate poate dispune aducerea silită a debitorului spre audiere.

Dacă debitorul nu este persoană fizică, aceste măsuri sînt aplicate reprezentanţilor lui. Sub acest aspect, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține ca fiind justă aprecierea instanței de insolvabilitate cu privire la temeinicia admiterii cerinței de interzicere a lui Iusupov Vladislav și Nataliei Stavinskaia să părăsească teritoriul Republicii Moldova, fără permisiunea instanței de judecată, concluzionînd că: membrii organelor de conducere nu au prezentat careva informații și explicații privind faptele comise, dar și eventualele soluții în vederea recuperării mijloacelor bănești de la beneficiarii tranzacțiilor încheiate, ce au dus la insolvabilitatea întreprinderii.

Mai mult, instanța de insolvabilitate a conchis că, deși cunosc despre procesul de insolvabilitate, nici Iusupov Vladislav, nici Stavinskaia Natalia nu au prezentat informații asupra raporturilor relevante pentru procedura de insolvabilitate. Reieșind din cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de avocatul Harea Dumitru în interesele recurentului Vladislav Iusupov și de a menține încheierea Curţii de Apel Chișinău din 10 martie 2016, fiind legală și întemeiată. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de avocatul Harea Dumitru în interesele recurentului Vladislav Iusupov.

Se menține încheierea Curţii de Apel Chișinău din 10 martie 2016, în cadrul dosarului de insolvabilitate a debitorului „Artbeton Grup” societate cu răspundere limitată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecători Valeriu Doag Iuliana Oprea Dumitru Mardari 7