2ri-81/16 — Privind intentarea procesului de insolvabilitate

Dosarul nr. 2ri-81/16 Instanţa de fond: CA Comrat – A. Curdov DECIZIE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova, Judecători Elena Covalenco, Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, examinînd recursul declarat de către avocatul Gheorghe Creţu în interesele lui Imrich Boros în pricina la cererea înaintată de către Emilia Vedernic, administratorul insolvabilităţii Societăţii cu Răspundere Limitată „I. B. Agro”, împotriva membrilor organelor de conducere privind atragerea la răspundere subsidiară, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Comrat din 24 decembrie 2014, prin care s-a admis cererea de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere, CONSTATĂ : Emilia Vedernic, administratorul insolvabilităţii SRL „I.

B. Agro”, s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu o cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere. În motivarea cererii s-a invocat că prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 06 iulie 2012 la cererea depusă de SRL „Frumento - Grup” a fost admisă spre examinare cererea introductivă faţă de SRL „I. B. Agro”. În calitate de administrator provizoriu a fost desemnat ÎI „Emilia Vedernic”. Ulterior la 01 aprilie 2013 Curtea de Apel Comrat prin hotărîre a intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „I. B. Agro”, în calitate de administrator al insolvabilităţii fiind desemnată ÎI „Emilia Vedernic”.

Reclamanta a menţionat că motivul atragerii la răspundere subsidiară a membrilor organului de conducere a debitorului este faptul abuzului şi încălcărilor, stabilite de către administratorul insolvabilităţii, în partea ce ţine de încasările în valută pentru produsele agricole livrate peste hotarele ţării, neachitarea impozitelor în bugetul Găgăuziei, neachitarea în masă a contractelor încheiate cu persoanele fizice şi juridice ale Republicii Moldova, eschivarea de la transmiterea administratorului a tuturor documentelor contabile şi documentelor cu privire la activitatea economică a debitorului. 1 Astfel, culpa persoanelor cu funcţie de răspundere reiese din acţiunile întreprinse de scoatere a banilor de pe conturile societăţii, înstrăinarea activelor în dauna creditorilor, ducerea unei evidenţe contabile şi statistice necorespunzătoare.

Respectiv, responsabil de activitatea societăţii şi aducerea ei în stare de insolvabilitate, precum şi de prejudicierea creditorilor este Imrich Boros, care a deţinut funcţia de administrator al SRL „I. B. Agro”. Emilia Vedernic, administratorul insolvabilităţii SRL „I. B. Agro”, a solicitat de a atrage la răspundere subsidiară membrii organelor de conducere a debitorului SRL „I. B. Agro” în proces de insolvabilitate, încasarea din contul administratorului debitorului Imrich Boros a sumei creanţei în mărime de 4.360.079,72 lei şi 465.952,41 euro. Prin hotărîrea Curţii de Apel Comrat din 24 decembrie 2014 s-a admis cererea de atragere la răspundere subsidiară depusă de Emilia Vedernic, administratorul insolvabilităţii SRL „I.

B. Agro”, în privinţa lui Imrich Boros în mărime de 4.360.079,72 lei şi 465.952,41 euro (f.d. 95 - 101). La 18 decembrie 2015 avocatul Gheorghe Creţu în interesele lui Imrich Boros a declarat recurs, solicitînd repunerea recursului în termen, admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Comrat din 24 decembrie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea să fie respinsă integral (f.d. 177 – 183). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de insolvabilitate la emiterea hotărîrii nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele cauzei, a interpretat eronat normele de drept material şi procedural, a examinat cauza în absenţa recurentului, nefiindu-i comunicat locul şi data desfăşurării procesului.

Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat urmează a fi admis, din următoarele considerente. Norma cuprinsă în art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 stipulează că hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Curtea de Apel Comrat a pronunţat hotărîrea la 24 decembrie 2014, iar cererea de recurs a fost depusă la 18 decembrie 2015. Instanţa de recurs notează că recurentul, fiind cetăţean străin, cu domiciliu permanent în Slovenia, în lipsa permisului de şedere pe teritoriul Republicii Moldova, nu a fost prezent la şedinţa de judecată din 24 decembrie 2014, nu a fost informat în modul stabilit despre această şedinţă.

Astfel, a luat cunoştinţă cu actele cauzei la 08 decembrie 2015 (f.d. 174). Avînd în vedere că reprezentantul recurentului nu a fost prezent la şedinţa de examinare a cererii şi la pronunţarea hotărîrii, iar cu textul integral al hotărîrii a făcut cunoştinţa la 24 noiembrie 21014, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Conform art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să 2 trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele dosarului instanţa de recurs constată că Curtea de Apel Comrat prin hotărîrea din 24 decembrie 2014 a admis cererea de atragere la răspundere subsidiară depusă de Emilia Vedernic, administratorul insolvabilităţii SRL „I.

B. Agro”, în privinţa lui Imrich Boros în mărime de 4.360.079,72 lei şi 465.952,41 euro. Cererea de atragere la răspundere subsidiară a fost examinată în lipsa administratorului Imrich Boros, instanţa de insolvabilitate motivînd soluţia de examinare în lipsă, ca fiind citat legal prin citaţie publică în Monitorul Oficial. Conform prevederilor art. 6 alin. (1), (2) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 citarea participanţilor la proces se efectuează de către instanţa de insolvabilitate din oficiu. În procedurile contencioase, reglementate de prezenta lege, vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele, ale căror drepturi sau interese sînt supuse spre soluţionare instanţei de insolvabilitate în condiţii de contradictorialitate.

În celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă în măsura în care nu contravin unor dispoziţii expres prevăzute de prezenta lege. Conform prevederilor art. 15 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor.

În conformitate cu art. 102 alin. (3) şi (4) CPC comunicarea citaţiei se realizează prin înmînarea ei participanţilor la proces, martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor astfel încât aceştia să se poată pregăti de proces şi să se prezinte la timp în faţa instanţei. Citaţia se înmânează părţii cu cel puţin 3 zile înainte de data judecării. Iar potrivit prevederilor art. 105 alin. (1) CPC citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmânării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea, care se înmânează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei.

Instanţa de recurs notează că pe adresele indicate în încheierea instanţei de insolvabilitate, Imrich Boros nu mai locuieşte, iar pe aceste adrese a locuit temporar, pe perioada valabilităţii permisului de şedere în Republica Moldova. Prin urmare începînd cu 07 iulie 2011 Imrich Boros nu mai avea temei legal de domiciliu ori reşedinţă pe teritoriul Republicii Moldova, duratele de aflare a acestuia pe teritoriul ţării fiind restricţionate şi limitate. Totodată în actele de constituire ale SRL „I.B. Agro” adresa de domiciliu al lui Imrich Boros a fost indicat or. Tvrdosovce, str. Bratislavkacesta, 115/34, Slovacia, iar la această adresă recurentul nu a fost citat.

Dat fiind faptul că recurentul Imrich Boros începînd cu anul 2011 nu a mai avut permis de şedere temporară pe teritoriul Republicii Moldova, fiind confirmat şi de 3 autorităţile publice că acesta nu se mai află la nici una din adresele indicate de instanţa de judecată, Imrich Boros urma să fie citat legal pe adresa de domiciliu din Slovacia. Conform Convenţiei privind notificarea şi comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială, semnată la Haga la 15 noiembrie 1965, la care Republica Moldova este parte, instanţele de judecată naţionale sînt obligate prin prezenta convenţie să aplice, în materie civilă sau comercială, în toate cazurile în care un act judiciar ori extrajudiciar, trebuie să fie transmis în vederea notificării sau comunicării în străinătate.

Astfel conform art. 5 al Convenţiei autoritatea centrală a statului solicitat îndeplineşte sau transmite spre îndeplinire actul de către o instituţie competenta: a) fie potrivit modalităţilor prevăzute de legislaţia statului solicitat pentru notificarea sau comunicarea actelor întocmite în aceasta ţară şi care sînt destinate persoanelor care se afla pe teritoriul sau; b) fie potrivit modalitaţii speciale cerute de solicitant, cu condiţia ca aceasta să nu contravină legii statului solicitat. În afara cazului prevăzut la alin. 1 lit. b) actul poate fi oricînd înmînat destinatarului care îl acceptă de bunăvoie. Dacă actul trebuie să fie notificat sau comunicat conform alin. 1, autoritatea centrală poate solicita ca actul sa fie redactat ori tradus în limba sau în una dintre limbile oficiale ale ţării sale.

Art. 15 stipulează că dacă un act de chemare în judecata sau un act echivalent a trebuit sa fie transmis în străinătate în vederea notificării ori comunicării, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, şi cînd pîrîtul nu se prezintă, judecătorul nu se va pronunţa pînă cînd nu se stabileşte că: a) actul a fost notificat sau comunicat potrivit formelor prevăzute de legislaţia statului solicitat pentru notificarea ori comunicarea de acte întocmite în aceasta ţară şi care sînt destinate persoanelor care se află pe teritoriul său; b) actul a fost înmînat efectiv pîrîtului ori la locuinţa acestuia, conform unei alte proceduri prevăzute de prezenta convenţie, şi că, în fiecare dintre aceste cazuri, fie notificarea sau comunicarea, fie înmînarea a avut loc în timp util, pentru ca pîrîtul să se poată apăra.

Fiecare stat contractant are facultatea să declare că judecătorii săi, cu toate dispoziţiile alin. 1, pot hotărî, deşi nu a fost primită nici o dovadă care sa ateste fie notificarea, fie comunicarea, fie înmînarea, dacă următoarele condiţii sînt întrunite: a) actul a fost transmis potrivit uneia dintre modalităţile prevăzute de prezenta convenţie; b) un termen pe care judecãtorul îl va aprecia în fiecare caz şi care va fi de cel puţin 6 luni s-a scurs de la data transmiterii actului; c) deşi s-au făcut toate demersurile necesare pe lîngă autorităţile competente ale statului solicitat, nici o dovada nu a putut fi obţinută. Cu toate acestea, instanţa de insolvabilitate, fără a întreprinde toate măsurile necesare în vederea înştiinţării legale a lui Imrich Boros, s-a pronunţat în favoarea admiterii cererii depuse de Emilia Vedernic, administratorul insolvabilităţii SRL „I.

B. Agro”, ceea ce constituie o încălcare în mod direct a dreptului recurentului la un proces echitabil. Instanţa de recurs reiterează că dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, dar nu iluzorie şi teoretică. Imposibilitatea 4 concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979). Art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stipulează că orice persoană are dreptul la judecarea pricinii „în mod echitabil”, ceea ce implică inclusiv o procedură bazată pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii armelor.

Respectarea principiului egalităţii armelor presupune că fiecare parte trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii, care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajată în raport cu adversarul său, astfel încât între părţi să se menţină un echilibru corect. Dreptul la o procedură bazată pe principiul contradictorialităţii presupune dreptul unei părţi în procesul civil de a lua cunoştinţă de observaţiile sau explicaţiile date de cealaltă parte, precum şi de a le discuta. Drept urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa hotărîrea Curţii de Apel Comrat din 24 decembrie 2014 cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Comrat.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se admite recursul declarat de avocatul Gheorghe Creţu în interesele lui Imrich Boros. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Comrat din 24 decembrie 2014, în pricina la cererea înaintată de către Emilia Vedernic, administratorul insolvabilităţii Societăţii cu Răspundere Limitată „I. B. Agro”, împotriva membrilor organelor de conducere privind atragerea la răspundere subsidiară. Se remite cauza la Curtea de Apel Comrat pentru rejudecarea chestiunii ce ţine de atragerea la răspundere subsidiară a lui Imrich Boros. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova Judecători Elena Covalenco Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Maria Ghervas 5