2ra-545/16 — Anularea ordinului de concediere, repunerea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: D. Munteanu dosarul nr. 2ra-545/16 instanţa de apel: L. Bulgac, A, Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 17 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tudor Duşa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Tudor Duşa împotriva Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologico-Experimentală „Codrul” în proces de insolvabilitate cu privire la anularea în parte a ordinului privind concedierea salariaţilor, restabilire în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 21 iulie 2014, Tudor Duşa a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală „Codrul” în proces de insolvabilitate cu privire la anularea în parte a ordinului privind concedierea salariaţilor, restabilire în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, începînd cu anul 1999, activează la ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală „Codrul” în calitate de brigadir, şef de sector nr. 4. Susţine că, prin ordinul directorului executiv nr. 08-c din 21 februarie 2014 cu privire la preavizarea angajaţilor a fost dispusă preavizarea, sub semnătură, a 69 de angajaţi, inclusiv a sa, conform listelor anexate, în privinţa reducerii unităţilor, în legătură cu reducerea statelor de personal, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, motivul fiind intentarea procesului de insolvabilitate şi hotărîrea comitetului creditorilor din 14 februarie 2014. Afirmă că, la data de 23 aprilie 2014, prin ordinul administratorului insolvabilităţii, Marcel Lungu nr. 23-c cu privire la concedierea salariaţilor, a fost dispusă concedierea a 43 de salariaţi, inclusiv a sa, conform listei, în legătură cu reducerea statelor de personal, începînd cu 30 aprilie 2014. Consideră că, ordinul enunţat este ilegal, fiind emis cu încălcarea legislaţiei muncii şi a altor acte normative în vigoare.

Relevă că, la data concedierii, el deţinea şi funcţia de preşedinte al comitetului sindical din unitate, iar conform pct. 7.5 din contractul colectiv de muncă şi art. 87 alin. (3) şi 387 alin. (5) din Codul muncii, pentru concedierea sa, 1 administratorul insolvabilităţii, Marcel Lungu urma să ceară în scris acordul Uniunii teritoriale Chişinău al FNSAA „Agroindsind” sau acordul FNSAA „Agroindsind”, fapt ce nu a fost făcut. Mai relevă că, a fost încălcată procedura de concediere a salariaţilor prevăzută la art. 88 alin. (1) lit. l) din Codul muncii, deoarece comitetul sindical şi FNSAA „Agroindsind” nu au fost informate despre reducerea în masă a locurilor de muncă.

Menţionează că, la cererea sa, FNSAA „Agroindsind”, prin scrisorile nr.06/p din 13 mai 2014 şi nr. 03-13/112 din 18 iunie 2014, a solicitat directorului executiv al ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală „Codrul” şi administratorului insolvabilităţii repunerea în toate drepturile de muncă a salariaţilor concediaţi ilegal, inclusiv a sa, însă pînă în prezent, nu a primit nici un răspuns. Solicită anularea ordinului administratorului insolvabilităţii, Marcel Lungu nr. 23-c din 23 aprilie 2014 cu privire la concedierea salariaţilor în partea concedierii sale, restabilirea în funcţia deţinută şi încasarea de la pîrîtă a salariului pentru absenţa forţată de la muncă, începînd cu 23 aprilie 2014 în sumă de 48887 lei şi a sumei de 7000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 iulie 2015 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, la moment, există o hotărîre definitivă şi irevocabilă, prin care a fost constatată legalitatea ordinelor nr.08-c din 21 februarie 2014 cu privire la preavizarea angajaţilor şi nr. 23-c din 23 aprilie 2014 cu privire la concedierea salariaţilor şi, anume, încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2014, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 octombrie 2014, hotărîri necontestate de reclamant. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Tudor Duşa şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe.

La data de 12 ianuarie 2016, Tudor Duşa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu trimiterea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. În motivarea recursului a indicat că, instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinii, au neglijat complet prevederile art. 87 alin. (3), 88 alin. (1) şi 387 alin. (5) din Codul muncii. Susţine că, instanţa de apel a apreciat eronat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 iulie 2014 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 octombrie 2014. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la data de 23 noiembrie 2015 (f. d. 124), iar cererea de recurs a fost depusă de acesta la data de 12 ianuarie 2016 (f. d. 126). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Tudor Duşa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinii, au neglijat complet prevederile art. 87 alin. (3), 88 alin. (1) şi 387 alin. (5) din Codul muncii nu poate fi reţinut, deoarece la caz, instanţele judecătoreşti au stabilit just circumstanţele pricinii, precum şi au aplicat elocvent normele de drept, care guvernează raportul juridic litigios.

3 Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel a apreciat eronat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 iulie 2014 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 octombrie 2014, deoarece instanţa de apel a examinat materialul probatoriu, inclusiv probele enunţate după intima sa convingere prin aprecierea coroborată a acestora. Astfel, instanţa de recurs notează că, Tudor Duşa nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tudor Duşa ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Tudor Duşa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4