2ra-485/16 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

prima instanţă: V. Hadîrca dosarul nr. 2ra-485/2016 instanţa de apel: M. Anton, S. Arnăut, A. Bostan ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu răspundere limitată ”Montevideia”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată ”Montevideia” împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată ”Montevideia” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 06 mai 2015 c o n s t a t ă La 09 iunie 2014 SRL ”Montevideia” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor, intervenient Direcția generală comerț, alimentație publică și prestări servicii a Consiliului municipal Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 martie 2014, a fost obligată Direcția generală comerț, alimentație publică și prestări servicii a Consiliului municipal Chișinău de a elibera societății autorizația pentru funcționarea magazinelor și depozitelor amplasate în mun. Chișinău str. Sarmisegetuza 53 începînd cu 25 noiembrie 2013 și pînă la 15 iulie 2016. Hotărîrea în cauză a devenit definitivă și executorie la 29 aprilie 2014, din care considerente societatea a înaintat Direcției o cerere privind executarea hotărîrii menționate, însă i-a fost refuzat în admiterea acesteia, din cauza că era necesar de a prezenta documente suplimentare.

Invocă ilegalitatea acțiunilor/inacțiunilor Direcției generale comerț, alimentație publică și prestări servicii a Consiliului municipal Chișinău, deoarece hotărîrea judecătorească se execută necondiționat, pîrîtul însă indirect impune o procedură neîntemeiată de eliberare a autorizației de funcționare.

Or, prin acțiunile sale Direcția generală comerț, alimentație publică și prestări servicii a Consiliului municipal Chișinău i-a cauzat reclamantului un prejudiciu de 57119,40 lei, echivalentul a 3000 Euro, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea contractului de franchising încheiat la 27 martie 2014 cu compania străină ”Chanderia Investments Limited” din Cipru, care de fapt a fost achitată de reclamant la 29 decembrie 2014. Cere reclamantul în temeiul art. 1404 Cod civil și Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 constatarea încălcării dreptului SRL ”Montevideia” de către Direcția generală comerț, alimentație publică și prestări servicii a Consiliului municipal Chișinău la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 26 martie 2014, încasarea prejudiciului material de 57119,40 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 10 iulie 2014, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 11 decembrie 2014, a fost admis apelul declarat de SRL ”Montevideia”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 10 iulie 2014 și restituită pricina spre rejudecare după competență la Judecătoria Buiucani municipiul Chișinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 06 mai 2015, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL ”Montevideia” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 06 mai 2015. La 19 ianuarie 2016 SRL ”Montevideia” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului a indicat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor au încălcat normele de drept material şi procedural, probele au fost apreciate arbitrar. Astfel, cadrul procesual civil nu prevede posibilitatea de schimbare a calităţii procedurale a copîrîtului sau intervenientului, cu toate acestea însă instanţa a dispus din oficiu schimbarea calităţii procedurale a Direcției generale comerț, alimentație publică și prestări servicii a Consiliului municipal Chișinău din copîrît în cea de intervenient accesoriu.

Instanţa de apel neîntemeiat a respins demersul recurentului cu privire la anexarea la materialele cauzei a cererii cu privire la eliberarea autorizaţiilor de funcţionare din 06 noiembrie 2013, or la aceasta erau anexate şi alte înscrisuri ce confirmau executarea cerinţelor impuse de Direcția generală comerț, alimentație publică și prestări servicii pentru eliberarea autorizaţiei solicitate. Ba mai mult, aceste înscrisuri au fost prezentate şi în cadrul litigiului anterior, prin care instanţa a obligat Direcţia de a elibera autorizaţia de funcţionare. Ca rezultat al neexecutării hotărîrii definitive a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 martie 2014, recurentului i-a fost încălcat dreptul garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la acesta.

Din cauza neexecutării hotărîrii, recurentul a fost nevoit de a închiria un alt spaţiu comercial, pentru chiria căruia a achitat 253500 lei, iar pentru lucrările de reparaţie în acesta a investit suma de 378200 lei. Sunt eronate argumentele Direcţiei precum că pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare este necesar de a prezenta extrasul din Registrul bunurilor imobile, în situaţia în care registrul în cauză are un caracter public şi poate fi accesat şi de Direcţie. În aceeaşi ordine de idei, şi licenţa putea fi obţinută de Direcţie în baza unei cereri scrise din partea acesteia. Termenul de executare a hotărîrii judecătoreşti urmează a fi calculat din 26 martie 2014, cînd a fost pronunţat dispozitivul hotărîrii şi care nu a fost suspusă căilor de atac.

Respectiv, termenul de neexecutare a acesteia constituie la moment 1 an şi 9 luni. Instanţa de apel a omis a se expune şi asupra capătului de cerere cu privire la încălcarea termenului de examinare a acţiunii într-un termen rezonabil. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL ”Montevideia” este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL ”Montevideia”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL ”Montevideia” în esenţa sa, sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL ”Montevideia” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată ”Montevideia” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat