2ra-468/16 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: G. Plămădeală dosarul nr. 2ra-468/16 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc DECIZIE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu Galina Stratulat, Dumitru Mardari examinând recursul declarat de reprezentantul lui Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană, avocatul Ion Stegărescu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană împotriva Ministerului Justiţiei şi agentului constatator al Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, Alexandru Pasat, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015 c o n s t a t ă La data de 05 noiembrie 2014, Ion Sprînceană şi Marcel Sprînceană au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei şi agentului constatator al Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, Alexandru Pasat, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanţii au menţionat că, în urma unui conflict iscat între ei cu Mina Corciu şi Ghenadie Corciu, la data de 27 ianuarie 2011, agentul constatator al Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, Alexandru Pasat a întocmit procesele-verbale cu privire la contravenţie, prin care ei au fost recunoscuţi vinovaţi de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 78 alin. (3) şi 354 din Codul contravenţional, fiindu-le aplicate amenzi în mărime de 50 u. c., adică cîte 1000 de lei. Menţionează că, au contestat procesele-verbale cu privire la contravenţie din 27 ianuarie 2011, iar prin hotărîrile Judecătoriei Teleneşti din 14 martie 2011 şi 23 mai 2011 contestaţiile au fost admise şi au fost încetate procesele contravenţionale.

Susţin că, la data de 14 noiembrie 2011, prin intermediul avocatului Ion Stegărescu au sesizat Procuratura raionului Teleneşti, care prin ordonanţa din 17 februarie 2012 a 1 refuzat în pornirea urmăririi penale pe faptul dat, din motiv că, fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, însă prin ordonanţele din 20 februarie 2012, în baza art. 78 alin. (3) din Codul contravenţional, în privinţa lui Ghenadie Corciu şi Mina Corciu a fost iniţiat proces contravenţional. Afirmă că, la data de 23 iulie 2012, Ghenadie Corciu a contestat cu recurs hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 23 mai 2011, însă prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 17 octombrie 2012 a fost respins recursul ca fiind tardiv.

Relevă că, Ghenadie Corciu a contestat cu recurs şi hotărîrea primei instanţe din 14 martie 2011, care prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 10 octombrie 2012 a fost casată, iar pricina a fost restituită spre rejudecare în primă instanţă. Mai relevă că, prin hotărîrea definitivă şi irevocabilă a Judecătoriei Teleneşti din 21 iunie 2013 a fost admisă contestaţia înaintată de Ion Sprinceană, au fost anulate procesul- verbal cu privire la contravenţie şi decizia agentului constatator din 27 ianuarie 2011 şi a fost încetat procesul contravenţional. Invocă faptul că, pe parcursul examinării cauzelor contravenţionale, au suportat cheltuieli de asistenţă juridică.

Solicită încasarea din contul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Ion Sprinceană a sumei de 7414,80 de lei şi în beneficiul lui Marcel Sprinceană a sumei de 1414,25 de lei cu titlu de prejudiciu material, precum şi încasarea din contul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană a sumei de 10000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată suportate în prezentul proces. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 martie 2015 a fost atras în proces Ministerul Afacerilor Interne în calitate de intervenient accesoriu (f. d. 62). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 mai 2015 s-a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, pretenţiile reclamanţilor nu cad sub incidenţa Legii nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi art. 1398, art. 1422 din Codul civil. Totodată, prima instanţă a reţinut că, în speţa dată sunt aplicabile prevederile art. 383 alin. (2) şi (3) din Codul civil, însă reprezentantul reclamanţilor n-a făcut referire la această normă de drept şi nu a invocat astfel de motive. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 11 ianuarie 2016, reprezentantul lui Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană, avocatul Ion Stegărescu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţei cu emiterea unei noi hotărîri. În motivarea recursului a invocat că, instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinii, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi anume Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi au aplicat o normă de drept material care nu urma să fi aplicată şi anume art. 383 alin. (2) şi (3) din Codul civil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de reprezentantul lui 2 Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană, avocatul Ion Stegărescu urmează a fi admis, casate decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri din alte motive decît cele invocate de instanţele inferioare. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. În conformitate cu art. 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Materialele cauzei reflectă că, la data de 27.01.2011 CPR Teleneşti a întocmit pe numele lui Sprinceană Ion procesul-verbal cu privire la contravenţie în temeiul căruia ultimul a fost sancţionat în baza art. 78 alin. (3) din Codul contravenţional cu amendă în mărime de 50 unităţi convenţionale. La fel, la data de 27.01.2011 CPR Teleneşti a întocmit pe numele lui Sprinceană Marcel procesul-verbal cu privire la contravenţie în baza art. 78 alin. (3) şi art. 354 din Codul contravenţional, fiind sancţionat cu amendă în mărime de 50 unităţi convenţionale. La data de 03.02.2011 procesele-verbale cu privire la contravenţie menţionate au fost contestate de contravenienţi în instanţa de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 14 martie 2011 s-a admis contestaţia contravenientului Sprinceană Ion şi s-a încetat procesul-verbal din 27.01.2011 intentat în baza art. 78 alin. (3) din Codul contravenţional în privinţa lui Sprinceană Ion cu clasarea deciziei agentului constatator cu privire la aplicarea amenzii (f.d. 6). Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 23 mai 2011 s-a admis contestaţia contravenientului Sprinceană Marcel, s-a încetat procesul contravenţional intentat în privinţa lui Sprinceană Marcel în baza art. 78 alin. (3) pe motiv că, nu există faptul contravenţiei şi în baza art. 354 din Codul contravenţional, pe motivul existenţei cauzei care înlătură caracterul contravenţional al faptei (f.d.

9-12). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 octombrie 2012 s-a considerat declarat în termen recursul părţii vătămate Corciu Ghenadie, s-a admis recursul declarat de partea vătămată Corciu Ghenadie împotriva hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 14 martie 2011 în cauza lui Sprinceană Ion, s-a casat hotărîrea menţionată cu restituirea cauzei în alt complet de judecată (f.d. 20). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 octombrie 2012 s-a respins ca tardiv recursul declarat de partea vătămată Corciu Ghenadie împotriva hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 23 mai 2011 în cauza lui Sprinceană Marcel (f.d.

19). Prin hotărîrea definitivă şi irevocabilă a Judecătoriei Teleneşti din 21 iunie 2013 s-a admis contestaţia înaintată de Sprînceană Ion, s-a anulat decizia şi procesul-verbal contravenţional din 27.10.2011 întocmite de Comisariatul de Poliţie Teleneşti în privinţa lui Sprinceană Ion în baza art. 78 alin. (3) din Codul contravenţional şi s-a încetat procesul contravenţional (f.d. 21). Analizînd legalitatea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 mai 2015, Colegiul constată că, actele de dispoziţie judecătoreşti recurate au fost emise cu încălcarea normelor de drept material. 3 Potrivit art. 1398 alin. (1) din Codul civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

În conformitate cu art. 1405 alin. (1) din Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Conform art. 2 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti (în continuare Legea nr. 1545 din 25.02.1998), acţiuni ilicite - acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţii, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau contravenţionale (infracţiuni).

În conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. c), este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice. Potrivit art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, cauzele cu privire la repararea prejudiciului material şi moral se examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul în instanţa de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiţiei.

În conformitate cu art. 13 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, repararea prejudiciului specificat la art. 7 lit. a), c)-g) şi în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul cînd prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreţinut din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul material şi moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte organe decît instanţa de judecată se repară de către aceste organe. Amenzile se restituie de la buget, din fondul în care acestea au fost virate sau de către organul care a beneficiat de aceste sume. Colegiul consideră necesar de a nota faptul că, normele juridice sistematizate în ramuri de drept nu sunt izolate ci corelează între ele, aflîndu-se într-o interconexiune sistemică unitară, iar interpretarea şi aplicarea acestora derulează în sensul în care produc efecte juridice şi nu viceversa.

Astfel, normele juridice conţinute în Legea nr. 1545 din 25.02.1998 au punte de legătură cu celelalte norme de drept şi formează în ansamblu un cadru de reglementare unic ce guvernează raporturile juridice iniţiate de legea vizată. La caz, lista ipotezelor specificate la art. 3 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 în virtutea cărora justiţiabilul poate solicita repararea prejudiciului material şi moral cauzat de autorităţile statului nu este exhaustivă, raţionament dedus din textul prevederii legale citate şi confirmat prin dispoziţia art. 13 din aceeaşi lege care extinde spectrul acţiunilor 4 ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor de judecată susceptibile reparării, consemnîndu-se fără echivoc faptul că, prejudiciul moral şi material cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte organe decît instanţa de judecată se repară de către aceste organe.

Intenţia legiuitorului de a culpabiliza şi alţi factori de decizie în cazurile aplicării ilicite a amenzilor nu poate fi neglijată, o confirmare în acest sens fiind materializată la articolul menţionat, respectiv fiind eronate concluziile instanţelor inferioare precum că, pretenţiile reclamanţilor nu cad sub incidenţa Legii nr. 1545 din 25.02.1998.

Prin urmare, art. 13 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 nu poate fi privit ca o normă lipsită de efecte juridice inaptă să confere beneficiarilor dreptul de a cere repararea prejudiciului cauzat de organele de drept, pe motiv că, ipoteza menţionată în această prevedere legală nu este reflectată în art. 3 şi art. 6 din legea disputată or, o asemenea abordare vine în contradicţie cu principiul legalităţii care prevede că, norma de drept în vigoare produce efecte juridice pînă la încetarea ei în condiţiile prevăzute de lege (abrogare, expirarea termenului, cădere în desuetudine etc), iar destinatarii legii pot beneficia în deplină măsură de mecanismele oferite în acest context.

Colegiul relevă că, în consonanţă cu art. 13 alin. (1) din legea nominalizată supra, hotărîrile Judecătoriei Teleneşti din 23 mai 2011 şi respectiv din 21 iunie 2013 prin care au fost încetate procedurile contravenţionale intentate neîntemeiat pe numele lui Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană reprezintă acele premise faptice şi legale în temeiul cărora recurenţii sunt îndreptăţiţi să solicite repararea prejudiciilor materiale şi morale cauzate de agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie Teleneşti prin sancţionarea ilicită cu amenzi contravenţionale, însă nu din contul bugetului de stat cum just au reţinut instanţele inferioare ci din contul bugetului instituţiei date, în condiţiile enunţate la art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998.

În altă ordine de idei, Colegiul remarcă faptul că, în speţă, reieşind din prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 acţiunea înaintată de Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană împotriva Ministerului Justiţiei, agentului constatator al Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, Alexandru Pasat, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Afacerilor Interne urmează a fi respinsă deoarece sarcina compensării prejudiciului material şi moral cauzat reclamanţilor revine subiectului responsabil (prin intermediul funcţionarilor săi) care a aplicat ilicit amenzile contravenţionale – Inspectoratul de Poliţie Teleneşti ca entitate juridică autonomă şi distinctă ce dispune de buget propriu, parte procesuală care nu se regăseşte în cercul copîrîţilor reflectaţi în cererea de chemare în judecată.

Or, agentul constatator al Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, Alexandru Pasat nu a participat în cadrul prezentului proces în calitate de reprezentant al Inspectoratului de Poliţie Teleneşti ci în ipostaza de persoană fizică cu interese material-juridice proprii, împuterniciri (procură) ce ar emana din partea angajatorului nefiind la materialele dosarului. Distinct de cele menţionate, Colegiul remarcă faptul că, în partea motivată a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 mai 2015 se face referire la incidenţa în speţă a prevederilor art. 383 alin. (2) şi (3) din Codul contravenţional, însă instanţa de apel deşi conchide asupra inaplicabilităţii la caz a temeiului juridic citat menţine hotărîrea primei instanţei.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că, decizia Curţii de Apel din 26 noiembrie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 mai 2015 au fost emise cu încălcarea normelor de drept material, Colegiul ajunge la concluzia de a admite 5 recursul declarat de reprezentantul lui Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană, avocatul Ion Stegărescu, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate de Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană împotriva Ministerului Justiţiei şi agentului constatator al Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, Alexandru Pasat, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de reprezentantul lui Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană, avocatul Ion Stegărescu. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 mai 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană împotriva Ministerului Justiţiei şi agentului constatator al Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, Alexandru Pasat, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cu emiterea unei noi hotărîri prin care: Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ion Sprinceană şi Marcel Sprinceană împotriva Ministerului Justiţiei şi agentului constatator al Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, Alexandru Pasat, intervenienţi accesorii Ministerul Finanţelor şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Ala Cobăneanu Galina Stratulat Dumitru Mardari 6