2rac-106/16 — Încasarea sumei şi evacuarea din inmobil

prima instanţă: P. Cocitov dosarul nr. 2rac-106/16 instanţa de apel: T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Maria Ghervas Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Felişcan Victor în interesele Societăţii Comerciale „Tomac-Impex” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală „Direcţia Gospodăriei Locativ-Comunale” Soroca împotriva Societăţii Comerciale „Tomac-Impex” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei şi evacuarea din imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel de Bălţi din 24 noiembrie 2015, prin care apelul declarat de Felişcan Victor în interesele Societăţii Comerciale „Tomac- Impex” Societate cu Răspundere Limitată a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 23 iulie 2015 şi încheierea Judecătoriei Soroca din 04 august 2015 de corectare a erorii din hotărîre, c o n s t a t ă: La 29 aprilie 2015 Întreprinderea Municipală „Direcţia Gospodăriei Locativ- Comunale” Soroca a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Tomac- Impex” SRL cu privire la încasarea sumei şi evacuarea din imobil.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform contractului de arendă nr. 17 din anul 2006 încheiat cu SC „Tomac-Impex” SRL, în vigoare pînă la data de 01 ianuarie 2013, pîrîtul urma să achite trimestrial în cote egale plata pentru arenda încăperii de subsol cu suprafaţa de 88,5 m. p. din str. D. Cantemir 13, or. Soroca. Menţionează că pînă în prezent bunul nu este restituit şi nici nu a fost încheiat un alt contract de arendă. Din aceste considerente solicită reclamantul evacuarea pîrîtului din începerea subsolului cu încasarea plăţii pentru chirie pentru toată durata de întîrziere, suma constituind 24 872 lei. Suplimentar a solicitat încasarea de la pîrît a taxei de stat şi cheltuielilor pentru evacuarea silită în total 846,16 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 23 iulie 2015 acţiunea a fost admisă, dispunîndu-se evacuarea SC „Tomac-Impex” SRL din încăperea subsolului cu suprafaţa de 88,5 m. p. situat în str. D. Cantemir, 13, or. Soroca, aflat la balanţa ÎM „Direcţia Gospodăriei Locativ-Comunale” Soroca, fără acordarea altui spaţiu locativ. S-a încasat de la SC „Tomac-Impex” SRL în beneficiul ÎM „Direcţia Gospodăriei Locativ-Comunale” Soroca suma de 24 872 lei ce constituie datoria cu titlu de plată a chiriei, cheltuieli de judecată -846,16 lei, în total suma de 25 718,16 lei. Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 04 august 2015 s-a dispus corectarea greşelii mecanice din dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Soroca din 23 iulie 2015 prin excluderea cuvintelor „ fără acordarea altui spaţiu locativ” din alineatul doi al dispozitivului hotărîrii.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 18 august 2015 Felişcan Victor în interesele SC „Tomac-Impex” SRL a declarat apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie scoasă de pe rol ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită sau să dispună respingerea acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 noiembrie 2015, apelul declarat de Felişcan Victor în interesele SC „Tomac-Impex” SRL a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel la emiterea deciziei a constatat că pînă în prezent bunul imobil - încăperea cu altă destinaţie decît cea locativă, subsolul cu suprafaţa de 88,5 m.p. , amplasat în str. D. Cantemir 13, or.

Soroca, nu a fost restituit şi nu a fost încheiat un alt contract de arendă, iar pîrîtul nu a achitat plata pentru chirie pentru perioada 01 ianuarie 2013 – 01 ianuarie 2015, fapt conformat prin pretenţia unde este inclus calculul datoriei în sumă totală de 24 872 lei. Astfel, instanţa de apel a stabilit temeinicia acţiunii înaintate de către ÎM „Direcţia Gospodăriei Locativ-Comunale” Soroca, care fiind o întreprindere municipală cu statut de persoană juridică, este în drept să solicite revendicarea dreptului său încălcat, prin solicitarea încasării datoriei la plata chiriei, iar temeiuri de scoatere a cererii de pe rol nu au fost stabilite. La fel, instanţa de apel a considerat întemeiată şi conform cu art. 906 alin. (1) Cod Civil şi poziţia instanţei de fond privind evacuarea pîrîtului din încăperea subsolului.

Or, odată cu expirarea la 01 ianuarie 2013 a termenului contractului de locaţiune şi lipsa achitărilor în baza acestui contract, ÎM Direcţia Gospodăriei „ Locativ-Comunale” Soroca era în drept să solicite evacuarea pîrîtului din bunul reţinut ilegal. La 28 ianuarie 2016 avocatul Felişcan Victor în interesele Societăţii Comerciale „Tomac-Impex” Societate cu Răspundere Limitată a declarat recurs 2 împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea deciziei recurate şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie scoasă de pe rol ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită sau să dispună respingerea acţiunii. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Prin avizele contra semnătură se atestă că la data de 07 ianuarie 2016 - SC „Tomac-Impex” SRL, iar la 11 ianuarie 2016 – avocatul Felişcan Victor, au recepţionat copia deciziei instanţei de apel. Din aceste considerente, recurentul depunînd recursul la data de 28 ianuarie 2016, s-a încadrat în termenul de declarare a lui. În motivarea recursului recurentul a invocat că proprietarul bunului imobil - Consiliul orăşenesc Soroca, nu i-a transmis ÎM „Direcţia Gospodăriei Locativ- Comunale” Soroca dreptul de a depune din numele proprietarului cerere de chemare în judecată deoarece la încheierea contractului ÎM Direcţia Gospodăriei Locativ- „ Comunale” Soroca a avut calitatea de reprezentant (împuternicit), regulă care nu se aplică în cazul depunerii cererii de chemare în judecată.

Susţine ca fiind eronată aprecierea instanţei de apel, precum că la balanţa contabilă a întreprinderii reclamante se află toate clădirile fondului locativ al or. Soroca. Menţionează că instanţa de apel a ignorat şi nu a motivat în nici un fel respingerea unei probe fundamentale - tranzacţia de împăcare în dosarul nr. 2- 1159/11, unde în pct. 6 este notat că prezenta tranzacţie are autoritatea unui lucru judecat. Astfel, conform pct. 2 din tranzacţie „avînd în vedere înţelegerea părţilor, pîrîtul acceptă achitarea sumei de 5740,96 lei şi se obligă să o achite la semnarea prezentei tranzacţii, iar contractul nr. 17 din 30 noiembrie 2006 rămîne în vigoare pînă la 01 ianuarie 2013, cu condiţia suspendării temporare a plăţii pînă la primirea de la Primăria Soroca a autorizaţiei de funcţionare şi amplasare”.

La fel, susţine că instanţa de apel nu s-a expus în privinţa aplicării sau neaplicării prevederilor art. 878 şi 979 din Codul Civil. Menţionează că bunul în locaţiune este afectat de viciu juridic şi material deoarece, conform contractului de arendă, obiectivul este transmis cu destinaţie prestarea serviciilor şi astfel, proprietarul, respectînd principiul bunei credinţe, trebuia să asigure posibilitatea prestării serviciilor, însă fără autorizaţia de funcţionare acest scop este imposibil de îndeplinit . Pîrîtul a posedat, dar nu a folosit efectiv bunul conform destinaţiei. În continuare optează pentru ideea că instanţa neîntemeiat a făcut abstracţie de dispoziţiile art. 879 alin. 1 Cod Civil, care prevede că dacă bunul este afectat de 3 un viciu, locatarul este eliberat de plata unei părţi din chirie proporţional diminuării folosinţei bunului.

Instanţa de apel urma să examineze şi posibilitatea eliberării de la plata unei părţi din chirie dacă consideră cererea fondată. Proprietarul bunului transmis în locaţiune nu a eliberat pîrîtului factură pentru suma cerută spre a fi achitată. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul Felişcan Victor în interesele Societăţii Comerciale „Tomac-Impex” Societate cu Răspundere Limitată, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de 4 lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Felişcan Victor în interesele Societăţii Comerciale „Tomac-Impex” Societate cu Răspundere Limitată ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Felişcan Victor în interesele Societăţii Comerciale „Tomac-Impex” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 5