2ra-273/16 — Încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală

prima instanţă: A. Rusu nr. 2ra-273/16 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ghenadie Odobescu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ghenadie Odobescu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat de organele de drept ale Republicii Moldova împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 noiembrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Ghenadie Odobescu, admise apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Procuratura r-lui Edineţ, modificată hotărârea Judecătoriei Edineţ din 03 septembrie 2015, prin micşorarea cuantumului prejudiciului încasat de la bugetul de stat în beneficiul lui Ghenadie Odobescu de la 60000 lei la 10000 lei constată: La 18 mai 2015, Ghenadie Odobescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat de organele de drept ale RM.

În motivarea acţiunii a invocat că la 21 iunie 2012, procurorul secţiei de conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale a emis ordonanţa de începere a urmăririi penale conform elementelor infracţiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b), c) şi d) Cod penal. Menţionează că iniţial, a avut statut de avocat pe dosarul în cauză, fiind încheiat contractul de acordare a asistenţei juridice cu unul dintre bănuiţi şi anume, Valeriu Botezatu, la 08 decembrie 2012. Relatează că la 13 decembrie 2012 a fost reţinut, iar statutul său de avocat s-a transformat în bănuit, fiind bănuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b), c) şi d) Cod penal, iar la 15 decembrie 2015 a fost eliberat, fiindu-i aplicată măsura preventivă de alternativă ca liberarea provizorie de sub control judiciar, cu restricţiile prevăzute de art. 191 CPP.

Afirmă că la aceeaşi dată, a fost emisă ordonanţa de punerea lui sub învinuire, fiindu-i incriminată săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (5) şi art. 248 alin. (5) lit. b), c) şi d) Cod penal. Indică că la 17 mai 2014, a fost emisă ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, cu clasarea procesului penal pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii pentru care a fost pus sub învinuire. Remarcă că acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală şi procuraturii au jucat un rol negativ în viaţa şi activitatea lui, fiindu-i create obstacole morale şi fizice la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, nervozitate, pierdere de timp, energie, fiind stresat prin interogări permanente de mai mult de doi ani.

Având în vedere prevederile art. 6, 13 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, art. 1398 alin. (1), 1422 alin. (1) Cod civil, consideră că pârâtul urmează a fi obligat la plata despăgubirilor morale. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8, 616 alin. (2), 1398 alin. (1), 1422 alin. (1) Cod civil, art. 6 lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, art. 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea sumei de 500000 lei ca echivalent bănesc pentru repararea prejudiciului moral ce i-a fost cauzat de organele de drept ale RM. Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 03 august 2015 a fost antrenată în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM de partea pârâtului în procesul civil la cererea de chemare în judecată a lui Ghenadie Odobescu împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat de organele de drept ale RM.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 03 septembrie 2015 a fost admisă acţiunea parţial, încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Ghenadie Odobescu suma de 60000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, au fost respinse pretenţiile ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 noiembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Ghenadie Odobescu, admise apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al RM şi Procuratura r-lui Edineţ, modificată hotărârea primei instanţe, prin micşorarea cuantumului prejudiciului încasat de la bugetul de stat în beneficiul lui Ghenadie Odobescu de la 60000 lei la 10000 lei. La 11 decembrie 2015, prin intermediul Oficiului Poştal, Ghenadie Odobescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Indică că prejudiciul moral constă în suferinţele psihice determinate de faptul că în privinţa sa a fost pornită nelegitim urmărirea penală de comiterea unei infracţiuni grave, fiind urmărit penal de organele de drept ale RM timp de trei ani până când a fost emisă o soluţie legală şi echitabilă, fapt care, în cele din urmă, i-au provocat o frământare adâncă sufletească şi o neîncredere în activitatea organelor de drept ale RM. Consideră că există temei de casare a hotărârii primei instanţe, deoarece concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sunt în contradicţiei cu circumstanţele pricinii.

Având în vedere prevederile art. 16, 1405, 1416 Cod civil, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale nr. 1950 din 04 noiembrie 1950, Hotărârea Plenului CSJ nr. 8 din 24 decembrie 2012, Hotărârea CSJ nr. 9 din 09 octombrie 2006, menţionează că instanţa de judecată, la pronunţarea hotărârii de admitere a cererii de reparare a prejudiciului moral, nu este în drept să se refere la mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral solicitată de persoana vătămată, de unde rezultă faptul că instanţele au aplicat eronat prevederile legii. Afirmă că practica judiciară în asemenea cazuri este destul de vastă, însă instanţele RM aplică legea neuniform, în dependenţă de la un caz la altul.

Consideră că în cazul dat instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat prevederile legii, aplicând-o neuniform fapt ce a condus la emiterea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. La 09 februarie 2016, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material cu privire la determinarea aplicabilităţii prevederilor din Legea nr. 1545 –XIII din 25 februarie 1998 la circumstanţele invocate în speţă.

Consideră că instanţa de apel urma să respingă integral acţiunea lui Ghenadie Odobescu, deoarece prevederile din Legea menţionată sunt inaplicabile acţiunii înaintate. Remarcă că concluziile instanţei de apel sunt eronate şi nefondate, deoarece potrivit art. 3 alin. (1) din Legea susnumită, nu orice acţiune a organelor de drept şi judecătoreşti atrage răspunderea statului. Menţionează că la materialele cauzei nu există niciun act procedural definitiv şi irevocabil al instanţei judecătoreşti sau a organului ierarhic superior care ar stabili ilegalitatea acţiunilor organului de urmărire penală.

Afirmă că instanţele ierarhic inferioare nu au luat în consideraţiei prevederile pct. 14 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 8 din 24 decembrie 2012. Consideră că instanţa de apel neîntemeiat şi contrar prevederilor legale a constatat ilegalitatea acţiunilor organelor de drept, deoarece nu ţine de competenţa instanţelor civile, or litigiul întemeiat în baza prevederilor din Legea nr. 1545 – XIII din 25 februarie 1998 este cu caracter civil şi nu ţine de competenţa instanţei de judecată de a se expune pe marginea circumstanțelor ce ţin de desfăşurarea urmăririi penale.

Mai notează că instanţa de fond şi instanţa de apel nu au constatat şi elucidat circumstanţele pricinii pe deplin, în partea ce ţine de constatarea faptului că urmare a cauzei penale intimatul a avut de suportat careva suferinţe psihice şi fizice, frustrări şi lezare a reputaţiei profesionale, deoarece nu au fost prezentate careva probe concludente, veridice, utile şi legale în justificarea celor invocate de către intimat. Indică că instanţa de apel nejustificat şi exagerat a dispus încasarea în beneficiul intimatului a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în condiţiile în care nu există niciun temei de acordare a despăgubirii băneşti, deoarece nu au fost constatate drept ilegale acţiunile organelor de drept.

La 25 februarie 2016, prin intermediul Oficiului Poştal, Ghenadie Odobescu a depus referinţă la recursul declarat de ministerul Justiţiei al RM, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 07 decembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 141), fiind recepţionată de către recurenţii Ghenadie Odobescu şi Ministerul Justiţiei al RM la 09 decembrie 2015, fapt confirmat prin avize de recepţie (f. d. 142 şi 144). Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 noiembrie 2015 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Ghenadie Odobescu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Ghenadie Odobescu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ghenadie Odobescu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de Ghenadie Odobescu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă