2ra-544/16 — Anularea ordinului de sancţionare disciplinară

prima instanţă: N. Corcea nr. 2ra-544/16 instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Grigore Pînzari în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Grigore Pînzari împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea ordinului de sancţionare disciplinară împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Grigore Pînzari şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03 august 2015, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 10 decembrie 2014, Grigore Pînzari a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea ordinului de sancţionare disciplinară. În motivarea acţiunii a invocat că la 15 septembrie 2014, şeful Secţiei Administrare Construcţii Infrastructură, filiala Chişinău a ÎS „Calea Ferată din Moldova” a emis ordinul nr. 100 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare în privinţa lui. Afirmă că deoarece motivele care au servit temei de aplicare a sancţiunii disciplinare nu au fost întemeiate, la 18 septembrie 2014 a înaintat un demers către Directorul General interimar şi Direcţia Resurse Umane a ÎS „Calea Ferată din Moldova” cu privire la anularea ordinului menţionat, iar la 24 octombrie 2014 a primit răspunsul nr. SSI/291, prin care a fost refuzată anulare ordinului.

Menţionează că la 27 noiembrie 2014, dânsul s-a adresat cu o cerere la Centrul medicilor de familie nr. 2, sect. Botanica, mun. Chişinău pentru a-i fi eliberată o confirmare precum că la 19 august 2014, 21 august 2014 şi 29 august 2014 s-a adresat medicilor specialişti din cadrul instituţiei menţionate, care să corespundă cerinţelor legislaţiei în vigoare, conform art. 123 pct. 1) Codul muncii şi pct. 16 din Hotărârea de Guvern nr. 469 din 28 mai 2005. Relatează că la 21 noiembrie 2014, a adresat o cerere şefului Secţiei Administrare Construcţii Infrastructură, filiala Chişinău a ÎS „Calea Ferată a Moldovei”, prin care a solicitat eliberarea copiilor autentificate din Registrul de evidenţă a orelor muncitoare a angajaţilor Secţiei Administrare Construcţii Infrastructură pentru zilele indicate în ordinul nr. 100 din 15 septembrie 2014, care până în prezent, nu i-au fost eliberate.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 206 alin. (5), 208 alin. (1), 210 alin. (1)şi (2), 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii, art. 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâtului de a anula ordinul nr. 100 din 15 septembrie 2014, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 august 2015 a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Grigore Pînzari şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 25 ianuarie 2016, Grigore Pînzari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acţiunii.

Susţine că la examinarea cauzei în instanţa de fond, contrar prevederilor art. 208 alin. (1) Codul muncii, reprezentantul intimatului nu a prezentat niciun proces – verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor, care ar confirma refuzul lui de a da explicaţie scrisă pentru data de 03 septembrie 2014. Afirmă că intimatul a prezentat un şir de acte care au servit ca probe de bază la emiterea hotărârii, însă se pune la îndoială legalitatea lor, deoarece actele prezentate nu au un număr de înregistrare şi au apărut după intentarea procesului de judecată. Remarcă că instanţa de fond la emiterea hotărârii s-a bazat pe fişa de post a obligaţiilor de serviciu, însă nu a concretizat care anume fişă de post, prezentată de el la 29 iulie 2013 şi eliberată în urma întocmirii contractului de muncă sau cea prezentată de intimat din 19 mai 2014, în care a fost exclus pct. 8.20 din fişă şi introduse puncte noi.

Menţionează că intimatul, contrar prevederilor art. 68 Codul muncii, a modificat unele puncte din fişa obligaţiilor de serviciu la 19 mai 2014, fără a coordona sau a-i aduce la cunoştinţă fişa nouă. Consideră că instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 130 alin. (1) CPC şi nu a dat o apreciere cuvenită bazată pe cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar. Indică că instanţele ierarhic inferioare au ignorat faptul că el a respectat minuţios sarcina pusă de intimat la 03 septembrie 2014 întru îndeplinirea ordinului directorului General nr. 592/H din 16 octombrie 2013, fiind obligat în decurs de 2 zile să pregătească şi să prezinte documente, raportând în scris rezultatul.

La 09 martie 2016, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus referinţă, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 13 noiembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 217, vol. I), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Grigore Pînzari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Grigore Pînzari, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Grigore Pînzari ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Grigore Pînzari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă