2ra-599/16 — Încasarea prejudiciului material cauzat prin actiunile ilegale ale organelor de urmarire penala

Dosarul nr.2ra-599/16 Prima instanţă: M. Malanciuc Instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de Iachimovschi Liuda şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iachimovschi Liuda împotriva Ministerului Justiţiei şi Procuraturii Generale a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2015, prin care a fost respinse apelurile declarate de către Iachimovschi Liuda şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Ungheni din 03 iunie 2015, c o n s t a t a t: La 26 ianuarie 2015 Iachimovschi Liuda s-a adresat cu cerere de chemare în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în care a solicitat în baza Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti încasarea prejudiciului material în mărime de 4080,50 lei,

prejudiciul moral în mărime de 200 000 lei şi a cheltuielilor de judecată şi asistenţă juridică. În motivarea pretenţiilor sale a reiterat că, s-a aflat în relații de căsătorie cu Iachimovschi Alexandru începînd cu anul 1995 şi pînă la 23 noiembrie 201 cînd prin hotărîre judecătorească căsătoria a fost desfăcută şi stabilit domiciliul copiilor minori, cu mama Iachimovschi Liuda. Susţine că în urma unui conflict cu fostul său soț petrecut la 20 octombrie 2011, care a degenerat din cauza comportamentului agresiv a ultimului, Iachimovschi Alexandru a declarat că a suportat leziuni corporale şi la 02 noiembrie 2011 a fost recunoscută în calitate de bănuit în cadrul dosarului penal intentat în baza art. 1 2011 alin.2 Codul penal, iar în calitate de parte vătămată a fost recunoscut fostul soț.

La 24 noiembrie 2011 prin ordonanța de punere sub învinuire i-a fost înaintată acuzarea de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 2011 alin.2 Codul penal. La aceeaşi dată i-a fost aplicată măsură preventivă sub formă de obligație de nepărăsire a localităţii pe un termen de 30 de zile. Invocă că prin sentinţa Judecătoriei Ungheni din 29 martie 2013, Iachimovschi Liuda a fost achitată pe motiv că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, iar prin decizia Curţii de Apel Bălţi 19 iunie 2013 s-a admis în parte apelul procurorului, cu casarea sentinţei şi adoptarea unei soluţii noi, după cum urmează: procesul penal în privinţa Liudei Iachimovschi pe art.2011 alin.2 lit. b) Codul penal s-a încetat pe motiv că fapta ei constituie contravenția prevăzută de art.78 alin.2) Codul contravenţional şi s-a eliberat de răspunderea contravenţională în legătură cu expirarea termenului de prescripţie.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 februarie 2014 a fost admis recursul Liudei Iachimovschi, s-a casat decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 iunie 2013, şi s-a pronunţat o nouă decizie prin care s-a menţinut sentinţa de achitare a judecătoriei Ungheni din 29 martie 2013. Menţionează că din cauza celor întîmplate, atît ea cît şi copiii săi au suferit mult, necesitînd asistenţă medicală şi psihologică. A fost bănuită şi învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni în baza unor probe false, a fost obligată să nu părăsească localitatea, a fost privită în localitate ca o infractoare, din care cauză şi copiii săi erau tachinaţi de colegii lor pe acest subiect. Consideră că prin aceste acţiuni a fost grav violat principiul prezumţiei nevinovăţiei, deci şi art. 6 al Convenţiei Europene.

A fost lipsită de posibilitatea de a se deplasa în afara Republicii Moldova, pe motiv că i-a fost impusă restricţia de deplasare. Totodată indică că pe dura procesului penal a suportat cheltuielii de asistenţă juridică şi potrivit bonurilor de plată a achitat pentru serviciile de avocat 2300 lei, iar pentru tratamentul medical 1174,30 lei. Conform ordinului de încasare a numerarului nr. OB2A-NOOO din 19 iunie 2014, a achitat taxa de stat în valoare de 16 lei, în această perioadă a suportat şi cheltuieli de transport în sumă de 606,2 lei, dintre care 275 lei pentru 4 prezentări la organul de urmărire penală şi 7 prezentări în cadrul şedinţelor de judecată în prima instanţă, în total 11 deplasări, costul unei călătorii tur-retur Măcăreşti-Ungheni fiind de 25 lei.

O şedinţă la Curtea de Apel Bălţi, costul total al deplasării fiind de 203,40 lei, dintre care 178,40 lei tur- retur Ungheni-Bălţi pentru ea şi avocat, plus 25 lei tur- retur Măcăreşti-Ungheni. O şedinţă la Curtea Supremă de Justiţie, costul deplasării fiind de 127,80 lei. In total prejudiciile materiale consituie suma de 4080,50 lei. Relatează că din cauza acţiunilor procuraturii a suferit şi prejudicii morale deoarece nu avut posibilitatea de a se deplasa în afara localităţii şi/sau a ţării ca să-şi găsească un loc de muncă, a fost privită ca o infractoare de către săteni, ceea ce i-a provocat suferinţe psihologice atît ei cît şi copiilor săi. Mai mult decît atît, a suferit 2 enorm şi ca urmare a faptului că deşi a fost victima violenţei în familie, tot ea a fost purtată mult timp pe la procuratură şi în instanţe şi risca pînă la 5 ani de închisoare, declaraţiile şi explicațiile sale fiind total neglijate.

Consideră că cuantumul compensației morale de 200000 lei este unul justificat şi echitabil, deoarece anume această sumă ar corespunde suferinţelor sale care i-au fost cauzate de către organele de anchetă prin fabricarea dosarului penal şi includerea măsurilor de restricționare. Mai consideră că pretenţiile înaintate se încadrează în baza prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Prin încheierea judecătoriei Ungheni din 16 martie 2015 s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republici Moldova.

Prin hotărîrea judecătoriei Ungheni din 03 iunie 2015 s-a admis parţial acţiunea înaintată de Iachimovschi Liuda. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul Liudei Iachimovschi prejudiciu material în mărime de 2900 lei. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul Liudei Iachimovschi prejudiciu moral în mărime de 5000 lei. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul Liudei Iachimovschi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 2000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2015 s-a admis respins apelantul de către Procuratura r-nul Ungheni şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Ungheni din 03 iunie 2015. La 20 ianuarie 2016 Iachimovschi Liuda a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd admiterea recursului, modificarea hotărîrii judecătoriei Ungheni din 03 iunie 2015 şi a decizie Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2015 în partea majorării cuantumului încasării prejudiciului material, moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică. Încasarea prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei, şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei.

În motivarea recursului invocă că, nu este de acord cu decizia instanţei de apel în partea încasării cuantumului prejudiciului moral, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral instanţa nu a luat în consideraţie gravitatea suferințelor fizice şi psihice cauzate. Susţine că fără nici un temei legal a fost pornită cauza penală, iar prin acest fapt i s-a cauzat un stres enorm, iar ulterior a avut nevoie de consultația unui psiholog. Faptul atragerii ilegale a răspunderii penale a avut un impact negativ asupra sa cît şi a copiilor săi. Perioada urmării penale şi a judecării acuzei a dura 2 ani şi 3 luni, perioadă în care s-a simțit marginalizată în localitate şi nesigură în relațiile cu rudele şi copii, simțind mereu pericolul de a fi condamnată.

3 Consideră că suma prejudiciului moral este justificată şi echitabilă în comparație cu suferințele cauzate prin tragerea nelegală la răspundere penală şi aplicarea măsurilor preventive de nepărăsire a localităţii. Totodată consideră că instanţa neîntemeiat a diminuat suma cheltuielilor de asistenţă juridică iar suma de 3000 lei ar fi una reală şi rezonabilă, pentru munca prestată. La 27 ianuarie 2016 recurentul Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2015, şi a hotărîrii judecătoriei Ungheni din 03 iunie 2015 solicitând în principal respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, în subsidiar modificarea deciziei în sensul diminuării sumelor acordate.

Indică că, reclamanta nu a fost reţinută sau arestată, în privinţa sa nu a fost aplicată nici o măsură preventivă şi respectiv nu i s-a limitat în drepturile sale. La determinarea cuantumului despăgubirii prejudiciului moral instanţa de judecată urma să aprecieze ce a pierdut persona vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial. Consideră că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele la dosar, aplicînd incorect normele de drept material şi procesual. Suma prejudiciului moral acordată de instanţa de apel este exagerată. Reclamantul nu a demonstrat care este legătura de cauzalitate între încălcare şi prejudiciu.

Din materialele dosarului derivă că nu au fost prezentate probe veridice, admisibile, pertinente şi concludente care să confirme faptul pricinuirii prejudiciului considerabil. În cadrul examinării cauzei civile de către instanţa de judecată nu a fost efectuată o analiză minuţioasă a circumstanţelor de drept şi de fapt, astfel aceasta la stabilirea mărimii despăgubirii a omis principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral. Menţionează că măsurile procesuale ce au fost întreprinse sunt prevăzute le lege, care sunt şi necesare într-o societate şi au scop legitim de asigura lupta cu criminalitate şi acest scop este proporţional anumitor restricţii care pot avea loc în cadrul desfăşurării lor.

Mai menţionează că încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică sunt neîntemeiate, la încasarea acestora instanţa nu a ţinut cont de recomandările practicii CEDO. La stabilirea cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de prejudiciu moral instanţa de judecată a aplicat eronat normele de drept material ce țin de soluţionarea litigiului, apreciind arbitrar argumentele participanţilor la proces. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 4 Potrivit avizelor de recepţie (f.d.154,156) recurenţii Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Iachimovschi Liuda au recepţionat decizia instanţei de apel la 30 noiembrie 2015, astfel recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 20 ianuarie 2016 şi respectiv 27 ianuarie 2016, sunt depuse în termen, potrivit prevederilor art.434 Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în 5 urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurenţi poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Iachimovschi Liuda şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în cererile de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de Iachimovschi Liuda şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 6