3ra-365/16 — Includerea în calculul pensiei pentru limita de vîrstă a stagiului suplimentar de cotizare

prima instanţă: Șt. Niță dosarul nr. 3ra-365/16 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cumpata Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cumpata Valeriu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la includerea în calculul pensiei pentru limita de vîrstă a stagiului suplimentar de cotizare, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărîrea și încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 14 mai 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă : La 23 aprilie 2014, Cumpata Valeriu a depus cererea de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la includerea în calculul pensiei pentru limita de vîrstă a stagiului suplimentar de cotizare. În motivarea acţiunii a indicat că la 12 august 2013, a depus Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Rîşcani, mun. Chişinău o cerere, anexînd toate actele necesare pentru a beneficia de pensie pentru limita de vîrstă. Iniţial i-a fost stabilită o indemnizaţie de 106 lei, din motiv că nu ar fi acumulat stagiul necesar de cotizare pentru stabilirea pensiei, ulterior însă, după multiple adresări, i-a fost stabilită pensia în sumă de 528,79 lei, reieşind din stagiul de cotizare de 12,3 ani, deşi, pe parcursul activităţii sale, dînsul a acumulat un stagiu de 29 ani.

Consideră că pîrîtul neîntemeiat i-a refuzat includerea în stagiul de cotizare perioada de la 20 martie 1975 pînă la 31 decembrie 1977, cînd a activat în cadrul SA „Taxi Service”, şi perioada 1978 – 1989, 1994 - 1999 cînd a activat în cadrul SRL „Holding Moldsindbalneotur”, pe motiv că nu s-au păstrat şi nu au fost prezentate actele care confirmă venitul asigurat în aceste perioade. Or, conform art. 52 alin.(4) din Legea prind pensiile de asigurări sociale nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, perioadele respective urmau a fi substituite cu un număr similar de luni de activitate nemijlocit anterioare. Solicită obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale includerea în calculul pensiei a stagiului de muncă în perioada de activitate 07 octombrie 1970-19 decembrie 1999. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 14 mai 2015, acțiunea a fost repusă în termen și admisă parțial, fiind obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să includă perioada de activitate a lui Cumpata Valeriu la SA „Taxi Service” de la 27 martie 1975 pînă la 19 decembrie 1977 în stagiul de cotizare la calcularea pensiei pentru limită de vîrstă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015 a fost admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a remarcat prevederile art. 17 din Legea contenciosului administrativ care reglementează termenele de adresare în instanța de contencios administrativ și a reținut că termenul de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ pentru contestare în instanța de judecată a refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-Aud-203/245-13, a început să curgă pentru Cumpata Valeriu din momentul cînd i-a fost adus la cunoștință acest refuz, şi anume la 14 ianuarie 2014, și a expirat la 14 februarie 2014, pe cînd cererea de chemare în judecată a fost depusă doar la 23 aprilie 2014, adică peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Totodată, cu referire la prevederile art. 116 CPC, și art. 271 alin. (1) Cod civil, care reglementează repunerea în termen și aplicarea prescripției extinctive, instanța de apel a stabilit că nici în cererea de chemare în judecată și nici pe parcursul examinării cauzei în fond Cumpata Valeriu nu a solicitat repunerea acțiunii în termen. La 06 ianuarie 2016, Cumpata Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei instanța de apel nu a aplicat legea care urma să fie aplicată și anume art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția CEDO și a interpretat eronat legea, din care motiv decizia pronunțată urmează a fi casată ca ilegală.

Menționează că prin respingerea acțiunii ca fiind depusă tardiv, instanța la lipsit de dreptul de proprietate, or, prin prisma art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Sub acest aspect, mai indică recurentul că art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția CEDO nu garantează dreptul la pensiei într-o anumit cuantum, însă în cazul în care conform legislației naționale persoana are dreptul la pensie, această indemnizație urmează să fie examinată ca proprietatea asupra căreia au incidență prevederile art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția CEDO, iar dacă cuantumul pensiei este micșorat, acest fapt este o imixtiune în folosirea dreptului de proprietate, care urmează să fie îndreptățit.

Mai indică recurentul că instanța de apel ajungînd la concluzia omiterii de către el a termenului de prescripţie la depunerea acţiunii în judecată, a interpretat eronat prevederile art. 271 Cod civil, întrucît cererea cu privire la apărarea unui drept încălcat se respinge pe motivul omiterii termenului numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond, însă, la examinarea cauzei în prima instanță pîrîtul nu a solicitat respingerea acțiunii ca fiind depusă tardiv. Or, prin prisma art. 56 alin. (3) CPC, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale, iar în cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

La 15 februarie 2016, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus referință asupra recursului declarat de Cumpata Valeriu, invocînd netemeinicia acestuia și legalitatea deciziei instanție de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. După cum rezultă din actele cauzei Cumpata Valeriu a primit copia deciziei instanței de apel din 29 octombrie 2015 la data de 17 decembrie 2015, fapt ce se confirmă prin recipisa semnată de acestai (f.d. 106). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 06 ianuarie 2016, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cumpata Valeriu este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Sub acest aspect, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului cu referire la faptul că pîrîtul în prima instanță nu solicitat respingerea acțiunii ca fiind depusă tardiv, iar în acest sens instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 271 CC, or, încă în referința din 22 decembrie 2014, depusă la cererea de chemare în judecată a lui Cumpata Valeriu, pîrîtul Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat prevederile art. 25 din Legea contenciosului administrativ și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind depusă tardiv (f.d. 40-41).

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cumpata Valeriu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor susţinute şi în cadrul examinării cauzei în instanţele ierarhic inferioare.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Cumpata Valeriu asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cumpata Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Cumpata Valeriu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas