2rc-113/16 — Repararea prejudiciului cauzat de autoritatea publică prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii

prima instanţă: V. Gîrleanu dosarul nr.2rc-113/16 instanța de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, S. Simciuc DECIZIE 10 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Montevideia”, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Montevideia” împotriva Centrului de Sănătate Publică cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin nesoluționarea în termenul legal a cererii, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2015 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea cur Răspundere Limitată „Montevideia” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31martie 2015, c o n s t a t ă La 14 ianuarie 2015 SRL „Montevideia” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului de Sănătate Publică cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin nesoluționarea în termenul legal a cererii.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 15 octombrie 2013 s-a adresat cu cerere Centrului de Sănătate Publică pe mun. Chişinău cu privire la eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare a obiectivelor: depozit şi magazin, amplasate în mun. Chişinău, str. Sarmizegetusa, 53 în legătură cu necesitatea desfăşurării activităţii de întreprinzător. Însă, în termenul stabilit de lege Centrul nu a examinat cerere menționată, respectiv, nu a eliberat autorizaţiile solicitate şi nu a comunicat întreprinderii motivele refuzului din care motiv societatea a fost în imposibilitate de a desfășura activitatea de întreprinzător în încăperile menţionate în perioada 15 octombrie 2013 şi pînă la 15 iulie 2014. Menționează că s-a adresat în instanța de judecată, iar prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 11 martie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Ulterior, prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, care a devenit irevocabilă, a fost admisă cererea de apel depusă împotrivă hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11 martie 2014, casată hotărîrea contestată și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă, fiind obligat Centrul de Sănătate Publică să elibereze autorizaţiile sanitare de funcţionare a depozitului şi magazinului, amplasate în mun. Chişinău, str. Sarmizegetusa, 53 pentru comercializarea articolelor chimice de menaj şi cosmetice, începînd cu 28 octombrie 2013 şi pînă la 15 iulie 2016. Cît priveşte prejudicial cauzat societății indică că în baza contractului de închiriere a spaţiului comercial nr. 1 din 15.10.2013 închiriat cu persoanele fizice Chiurcciu Mihail şi Carp Vadim s-a convenit, potrivit pct. 3.5.1, că societatea va efectua reparaţie din contul său în încăperile închiriate.

Dar fiind faptul că termenul contractului de închiriere era de 2 ani şi 9 luni, societatea a stat de acord să efectueze reparaţie cu intenţia că pe parcursul acestui termen îşi va răscumpără investiţiile efectuate. Potrivit certificatului contabil nr. 215MV din luna decembrie 2014 și facturilor fiscale, întreprinderea a cheltuit suma de 188 699,66 lei, inclusiv costul materialelor, lucrărilor şi serviciilor achitate. Totodată, invocă că în corespundere cu pct. 3.1.1 al contractului, societatea a achitat lunar plata locaţiunii în mărime de 8,86 euro pentru 1 m.p., care a constituit pentru suprafaţa de 158 m.p. – 1 390,4 euro lunar, iar în total pentru perioada 15 octombrie 2013 - 15 iulie 2014, plata pentru chirie a constituit 12 513,60 euro, care la cursul oficial al BNM la data efectuării plăţii a constituit suma de 22 9207,48 lei.

Conform pct. 3.5.1 din contract plata pentru primele două luni de chirie 15 octombrie 2013 – 15 decembrie 2013 în sumă de 49 151,58 lei a fost trecută parţial în contul reparaţiei efectuate în încăperile închiriate. Astfel, prejudiciul cauzat societății în partea ce ţine de plata chiriei pentru încăperi a constituit doar - 180 055,90 lei (229 207,48 - 49 151,58), fapt ce se confirmă prin actele de achiziţie a serviciilor de locaţiune. Afirmă că în total prejudiciul cauzat SRL „Montevideia” de către Centru de Sănătate Publică, format din costul materialelor, serviciilor de executare a lucrărilor şi altor plăţi şi a cheltuielilor de plată a serviciilor de locaţiune pentru perioada 15 octombrie 2013 – 15 iulie 2014 au constituit suma 368 755,56 lei ( 188 699,66+180 055,90).

Solicită încasarea din contul Centrului de Sănătate Publică în beneficiul SRL „Montevideia” a sumei de 366 755,56 lei cu titlu de prejudiciului material cauzat prin nesoluționarea în termenul legal a cererii. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 19 ianuarie 2015, nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată pe motiv că reclamantul a anexat actele la cererea de chemare în judecată în copie xerox într-un singur exemplar, și nu a achitat taxa de stat în sumă de 11 001,66 lei, fiindu-i explicat reclamantului necesitatea înlăturării neajunsurilor, acordându-i un termen de 5 zile din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză. Totodată, a fost explicat reclamantului că în caz dacă nu v-a lichida neajunsurile menționate cererea de chemare în judecară nu v-a fi considerată depusă și împreună cu actele anexate v-a fi restituită.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 februarie 2015 cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Montevideia” a fost restituită. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2015 a fost respins recursul declarat de către SRL „Montevideia” și menținută încheierea primei instanțe. La 08 iunie 2015, SRL „Montevideia” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs și încheierii primei instanțe, cu remiterea pricinii în prima instanță pentru examinarea în fond. În motivarea cererii de revizuire cu referire la prevederile art. 449 lit. b) CPC a indicat că după pronunțarea deciziei a cărei revizuire o solicită au devenit cunoscute fapte esențiale ale cauzei.

Astfel, menționează că înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată au fost depuse în două seturi, unul pentru instanţa de judecată în număr de 125 file şi altul pentru pîrît cu 103 file sigilate în modul corespunzător și au fost restituite SRL „Montevideia” cu întîrziere de mai mult de 3 luni, fiind recepţionate tocmai la 19 mai 2015, fapt confirmat prin ştampila oficiului poştal pe plic 18 mai 2015 şi răspunsul secretariatului nr. 16881 din 11 mai 2015, în care se indică că în adresa SRL „Montevideia” a fost expediată încheierea cu scrisoare de însoţire de la Judecătoria Rîşcani fără specificarea numărului de file anexate la încheiere. Prin urmare, indică că nu a avut posibilitate să anexeze înscrisurile respective la cererea de recurs pînă la emiterea deciziei a cărei revizuire se cere, deoarece înscrisurile anexate au fost restituite doar după înaintarea cererii şi plîngerii nr. 267 MV, 271 MV şi 291 MV anexate la prezenta cerere.

Mai mult decît atît, insistă că secretariatul instanţei de fond a confirmat că a primit de la SRL „Montevideia” două seturi de acte - unul pentru instanţa de judecată cu 125 file şi altul pentru pîrît cu 103 file, respectiv, în situaţia în care în cererea de chemare în judecată se indică că pentru instanţa de judecată sunt anexate 125 file, iar judecătorul restituie 228 file este evident că diferența de 103 file constituie înscrisurile pentru setul de acte preconizat pentru pîrît, or, motivele invocate în încheierea de restituire a cererii, că înscrisurile sunt doar într-un singur exemplar sunt neîntemeiate.

În concluzie este de părerea că reieșind din prevederile art. 449 lit. b) CPP, a probat că nu a ştiut anterior pronunţării deciziei a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe şi fapte şi nu a avut posibilitate să le cunoască în contextul în care cu întîrziere de mai mult de 90 zile a recepţionat cererea de chemare în judecată şi înscrisurile respective, nu a putut să le prezinte instanţei de recurs şi să-şi argumenteze recursul, nu a cunoscut faptul că secretariatul nu efectuează evidenţa numărului de file recepţionate, transmise judecătorului şi nici cele de ieşire/expediere şi a aflat despre aceasta abia după 19 mai 2015. A mai invocat că, sunt neîntemeiate și argumentele instanței cu privire la faptul că acţiunea se impune cu taxa de stat conform legii iar societatea nu a anexat la cererea de chemare în judecată dovada achitării ei.

Sau, prin hotărîre judecătorească care a devenit irevocabilă SRL „Montevideia” a obţinut cîştig de cauză în acţiunea examinată, în ordinea contenciosului administrativ înaintată împotriva Centrul de Sănătate Publică mun. Chişinău, iar conform răspunsului Parlamentul RM nr. CJ10 nr. 109 din 06 mai 2015, recepționat la 07 mai 2015, prin care au fost interpretate corectitudinea aplicării prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, art. 85 alin. (1) CPP, art. 4 alin. (1), (7) din Legea taxei de stat, reclamanții în acţiunile de încasare a daunelor materiale, cauzate de către o autoritate publică prin nesoluţionarea în termen a unei cereri - sunt scutiţi de taxa de stat.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2015, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SRL „Montevideia” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2015. La data de 28 decembrie 2015, SRL „Montevideia” a depus recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu soluționarea prin decizia a problemei în fond. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, susţinînd că întreprinderea, înaîntînd cererea de revizuire a avut doar un scop - corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, pe motivele circumstanţelor esenţiale şi convingătoare invocate.

Menţionează că instanţa de revizuire nu s-a pronunţat în nici un fel asupra obiecţiilor importante invocate de întreprindere, cum ar fi: anexarea la cererea de chemare în judecată a două seturi de acte pentru instanţă anexele constituind 125 file, iar pentru pîrît 103 file, în total 228 file - anume atîtea file au fost restituite întreprinderii prin scrisoarea de expediţie emisă de judecătorul primei instanţe; şi nici privitor la faptul, că reclamanţii în acţiunile de încasare a daunelor, cauzate de către o autoritate publică prin nesoluţionarea în termen a unei cereri - sunt scutite de taxa de stat, fapt confirmat şi prin răspunsul Comisiei Juridice a Parlamentului R. Moldova prezentat.

La fel, apreciază ca eronate constatările instanţei de revizuire precum, că şi-a întemeiat cererea de revizuire în baza prevederilor art. 447 lit. c) CPC, deoarece a invocat doar prevederile art. 449 lit. b) CPC, fapt care poate fi verificat prin temeiurile invocate în cererea de revizuire nr. 308MV din 08 iunie 2015. Mai invocă că întreprinderea nu urmăreşte scopul de a influenţa cumva înalta Curte, doar pentru informaţie comunică că pe acest caz au sesizat Curtea Europeană prin cererea nr. 41068/15 din 31 iulie 2015, în care a invocat încălcarea drepturilor SRL „Montevideia” şi acest caz are o importanţă majoră pentru ei. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

După cum rezultă din actele cauzei, încheierea curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015, a fost expediată în adresa recurentului la 02 decembrie 2015, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 139 Vol.II), însă ultimul insistă că a recepţionat-o la 23 decembrie 2015, fapt ce confirmă prin plicul anexat la cererea de recurs ( f.d. 147 vol.II). În circumstanţele relevate, recursul declarat de către SRL „Montivedeia” la 28 decembrie 2015 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 20 ianuarie 2016, în adresa intimatului Centrul de Sănătate Publică mun. Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Montivedeia” cu înştiinţarea necesității depunerii referinţei.

Intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit. Prin prisma art. 426 alin. (3) CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii contestate şi restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare din considerentele ce urmează.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că la 14 ianuarie 2015, SRL „Montivedeia” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului de Sănătate Publică mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului cauzat de o autoritate publică prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 ianuarie 2015 nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată depuse de SRL „Montivedeia”, fiindu-i acordat reclamantului termen de 5 zile, de la data primirii încheierii, pentru înlăturarea neajunsurilor, explicându-i-se că, în caz de neînlăturare a neajunsurilor indicate în termen, cererea, potrivit art.171 alin.(2) CPC, nu va fi considerată depusă şi împreună cu actele anexate va fi restituită.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău 03 februarie 2015 a fost restituită cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Montevidea” cu toate documentele anexate și explicat că restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate a reclamantului, cu aceeași acțiune, împotriva aceluiași pârât, cu același obiect și aceleași temeiuri, dacă reclamantul a lichidat integral neajunsurile.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, a fost respins recursul declarat de către SRL „Montevidea” şi menţinută încheierea primei instanţe din 03 februarie 2015. La 08 iunie 2015, SRL „Montevidea” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei recurate cu dispunerea rejudecării pricinii în instanţa de recurs Unul din temeiurile de revizuire invocate de către SRL „Montevideia”, fiind faptul că înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată au fost depuse în două seturi, unul pentru instanţa de judecată în număr de 125 file şi altul pentru pîrît cu 103 file sigilate în modul corespunzător și au fost restituite SRL „Montevideia” cu întîrziere de mai mult de 3 luni, fiind recepţionate doar la 19 mai 2015, fapt confirmat prin ştampila oficiului poştal de pe plic din 18 mai 2015 şi răspunsul secretariatului nr. 16881 din 11 mai .2015, în care se indică că în adresa SRL „Montevideia” a fost expediată încheierea cu scrisoare de însoţire de la Judecătoria Rîşcani fără specificarea numărului de file anexate la încheiere.

Tot aici a fost menţionat că nu a avut posibilitate să anexeze înscrisurile respective la cererea de recurs pînă la emiterea deciziei a cărei revizuire se cere, deoarece înscrisurile anexate au fost restituite doar după înaintarea cererilor şi plîngerii nr. 267 MV, 271 MV şi 291 MV în acest sens. Un alt temei al cererii de revizuire, s-a invocat netemeinicia argumentelor instanței cu privire la faptul că acţiunea se impune cu taxa de stat conform legii, însă societatea nu a anexat la cererea de chemare în judecată dovada achitării acesteia. În susţinerea acestui temei a invocat că prin hotărîrea judecătorească care a devenit irevocabilă SRL „Montevideia” a obţinut cîştig de cauză în acţiunea examinată în ordinea contenciosului administrativ înaintată împotriva Centrului de Sănătate Publică mun.

Chişinău, prin care ultimul a fost obligat să elibereze autorizaţiile sanitare de funcţionare. Iar, conform răspunsului nr. CJ10 nr. 109 din 06 mai 2015, recepționat la 07 mai 2015, prin care au fost interpretate corectitudinea aplicării prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, art. 85 alin. (1) CPP, art. 4 alin. (1), (7) din Legea taxei de stat, Comisia parlamentară juridică, numiri şi imunităţi a explicat că reclamanții în acţiunile de încasare a daunelor materiale, cauzate de către o autoritate publică prin nesoluţionarea în termen a unei cereri - sunt scutiţi de taxa de stat. Astfel, consideră recurentul-revizuent SRL „Montevideia”, la caz sunt întrunite temeiurile legale ale revizuirii prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, cererea de revizuire a sa urmînd a fi admisă, iar cauza reexaminată în fond.

Cu toate acestea, Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 26 noiembrie 2015 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, expunîndu-se în general asupra temeiurile de revizuire prevăzute la art. 449 CPC, însă fără a verifica circumstanţele şi fapte noi invocate de revizuent ca temei al cererii de revizuire. În aceste condiţii este evident că încheierea recurată este adoptată în contradicţie cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea incompletă şi eronată a probelor şi circumstanţelor ce vizează temeiurile revizuirii – motiv pentru care de către Colegiu este considerată ca fiind neîntemeiată. Din materialele cauzei rezultă că recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei prin care a fost respinsă cererea sa de revizuire, considerînd că încheierea este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa de revizuire a neglijat argumentele invocate în cererea de revizuire.

În acest sens, instanţa de recurs menţionează că revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care ţin de fondul cauzei şi sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia care va fi adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. La caz, SRL „Montevideia” drept temei al cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit.b) CPC – circumstanţe noi apărute, respectiv, instanţa de revizuire urma să se expună asupra circumstanţelor şi faptelor invocate, inclusiv şi asupra înscrisurilor prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire.

Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Norma legală (art. 449 lit. b) CPC) vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

Or, în încheierea recurată, instanţa de revizuire nici nu se expune asupra acestor temeiuri de revizuire invocate de SRL „Montevideia”, generalizînd soluţia de respingere a cererii de revizuire prin faptul că argumentele expuse în cererea de revizuire şi criticile aduse în susţinerea cererii de revizuire se referă la fondul cauzei, cu toate că instanţa de revizuire era obligată să examineze temeiurile cererii de revizuire în raport cu probele anexate în susţinerea acestora.

Astfel fiind, instanţa de revizuire nu s-a pronunţat în nici un fel asupra obiecţiilor invocate de întreprindere, cum ar fi: anexarea la cererea de chemare în judecată a două seturi de acte pentru instanţă anexele constituind 125 file, iar pentru pîrît 103 file, în total 228 file - anume atîtea file au fost restituite întreprinderii prin scrisoarea de expediţie emisă de judecătorul primei instanţe; şi nici privitor la faptul, că reclamanţii în acţiunile de încasare a daunelor, cauzate de către o autoritate publică prin nesoluţionarea în termen a unei cereri - sunt scutite de taxa de stat, fapt confirmat şi prin răspunsul Comisiei Juridice a Parlamentului R. Moldova prezentat.

Prin urmare, ţinînd cont de faptul că Curtea de Apel Chişinău nu a dat apreciere tuturor motivelor invocate de SRL „Montevideia” în cererea de revizuire, prin prisma faptului dacă circumstanţele invocate ca temei de revizuire influenţează esenţial sau nu soluţia dată iniţial de instanţă şi dacă sînt determinante pentru reconsiderarea soluţiei date prin încheierea supusă revizuirii, instanţa de recurs atestă argumentele invocate în recurs ca întemeiate. În acest context şi în ordinea de idei expusă mai sus se constată că instanţa de insolvabilitate a examinat pricina, fără a da aprecierea necesară materialului probator, fapte însă care necesită a fi cercetate multiaspectual, complet, nepărtinitor şi nemijlocit în ansamblul şi interconexiunea lor, întru reflectarea certitudinii soluţiei la care s-a ajuns.

Or, instanţa de judecată, în hotărîre este obligată de a se expune asupra tuturor argumentelor esenţiale invocate de părţi în cadrul dezbaterilor judiciare în susţinerea poziţiei sale, cum în cazul acceptării, aşa şi în cazul respingerii lor.

În context, Colegiul consideră relevantă şi jurisprudenţa CtEDO, în care Înalta Curte a reiterat că, dreptul la o instanţă, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie presupune asigurarea oricărei persoane cu posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act ce constituie o ingerinţă în drepturile sale, fără instituirea obstacolelor de fapt şi de drept disproporţionate însăşi substanţei dreptului şi scopului legitim urmărit de contestatar În această ordine de idei, faptele relatate generează casarea încheierii recurate, or menţinerea acesteia, în condiţiile enunţate, ar constitui o încălcare a dreptului SRL „Montevideia” de a dispune de drepturile sale procedurale în condiţiile normelor în vigoare, care sunt garantate şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi îngrădirea accesului la justiţie.

Distinct de cele enunţate, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015 şi a restitui pricina la Curtea de Apel Chişinău pentru rejudecarea cererii de revizuire În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Montevideia”. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2015, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Montevideia” împotriva Centrului de Sănătate Publică cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin nesoluționarea în termenul legal a cererii, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău pentru rejudecarea cererii de revizuire.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Maria Ghervas