2ra-528/16 — Cu privire la declararea nulității contractului de donație

dosarul nr. 2ra-528/16 prima instanţă – E. Palanciuc instanţa de apel –M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Tonu Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tonu Nicolae împotriva lui Brînza Fiodor și Brînza Ivan cu privire la declararea nulității contractului de donație, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Tonu Nicolae și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 15 decembrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 17 aprilie 2013 Tonu Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Brînza Fiodor și Brînza Ivan cu privire la declararea nulității contractului de donație, solicitând declararea nulității contractului de donație nr. 654 din 20 martie 2006 în privința bunului imobil amplasat în mun.

Chișinău, str. Ismail, 26, ap. 1. În motivarea acţiunii, reclamantul Tonu Nicolae a indicat că la 24 februarie 2006, în baza certificatului de proprietate asupra cotei-părți din proprietate comună în devălmășie nr. 445 din 24 februarie 2006, împreună cu Tonu Elisaveta şi Brînza Fiodor au devenit coproprietari ai bunului imobil amplasat în mun. Chişinău str. Ismail, 26, ap. 1, circumstanță ce se adeverește și prin certificatul nr. 06-09/211 din 21 martie 2013, ce confirmă faptul că Tonu Nicolae, Tonu Elisaveta şi Brînza Fiodor au participat la privatizarea apartamentului nr. 1 din str. Ismail, 26, mun. Chişinău. 1 Menționează că după privatizarea apartamentului au locuit în acesta împreună cu Tonu Elisaveta şi Brînza Fiodor circa 10 ani.

Susține că după decesul Elisavetei Tonu la 11 octombrie 2006, din cauza comportamentului înjositor al pârâtului Brînza Fiodor, a fost nevoit să plece cu traiul la o cunoștință de familie, la care a locuit până recent. Remarcă reclamantul că după o perioadă de timp, dorind să soluționeze problema cu bunului imobil, s-a adresat Oficiului Cadastral Teritorial, fiindu-i eliberat extrasul din Registrul bunurilor imobile, în care era indicat precum că a donat cota sa parte din bunul imobil amplasat în mun. Chişinău, str. Ismail, 26, ap. 1 pârâtului Brînza Fiodor, ceea ce nu corespunde realității. Afirmă că niciodată nu a avut intenția de a dona cota-parte din bunul imobil, iar semnătura din contractul de donație nu-i aparține.

Totodată menționează reclamantul Tonu Nicolae că conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, pârâtul Brînza Fiodor, cu scopul de a nu permite stabilirea adevărului, a donat bunul imobil feciorului său Brînza Ivan, în baza contractului de donație nr. 2945 din 19 noiembrie 2007. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 22 aprilie 2013 a fost admisă cererea reclamantului privind aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii, fiind aplicat sechestru asupra bunului imobil – apartamentul nr. 1 din str. Ismail, 26, mun. Chișinău (f.d. 13). Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 05 august 2013 pricina a fost strămutată după competența jurisdicțională la Judecătoria Centru, mun.

Chişinău (f.d. 17). Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 aprilie 2014 a fost dispusă efectuarea expertizei grafoscopice, procesul fiind suspendat până la prezentarea în instanță a raportului de expertiză grafoscopice (f.d. 55-56). Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 septembrie 2014 procesul a fost reluat (f.d. 70). Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15 decembrie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Tonu Nicolae împotriva lui Brînza Fiodor și Brînza Ivan cu privire la declararea nulității contractului de donație nr. 654 din 20 martie 2006. A fost anulată încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chişinău din 22 aprilie 2013 cu privire la aplicarea sechestrului pe bunul imobil - apartamentul nr. 1 din str. Ismail, 26, mun. Chișinău (f.d. 89, 92-94). La 12 ianuarie 2015 Tonu Nicolae a depus cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe. Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 29 aprilie 2015 nu s-a dat curs cererii de apel declarate de Tonu Nicolae, s-a acordat apelantului termen pentru prezentarea cererii de apel motivat și a dovezii de achitare a taxei de stat. 2 La 25 mai 2015 Tonu Nicolae a depus cerere de apel motivat, achitând taxa de stat (f.d. 112-117). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Tonu Nicolae și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 15 decembrie 2014. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 05 ianuarie 2016, Tonu Nicolae a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015 și a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15 decembrie 2014 și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pe care le consideră ilegale și neîntemeiate deoarece au fost emise cu încălcarea normelor de drept material. Astfel, menționează că instanțele de judecată nu au aplicat prevederile legii care trebuiau aplicate și au aplicat prevederile legii care nu trebuiau aplicate.

Totodată, invocă că prima instanță și instanța de apel nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele pricinii și au apreciat arbitrar probele. La data de 26 februarie 2016 avocatul Mihalache Iurie acționînd în interesele intimaților Brînza Ivan și Brînza Fiodor a depus referință la recursul declarat pledînd pentru respingerea acestuia ca inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că la materialele cauzei nu sunt anexate probe confirmative, care certifică că recurentul a recepționat copia deciziei instanței de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma art. 434 Codul de procedură civilă, consideră recursul depus la 05 ianuarie 2016 în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul 3 Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție reiterează şi jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond şi de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a 4 probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărâre legală, iar argumentele invocate de recurentul Tonu Nicolae în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de către Tonu Nicolae se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 5