2ra-385/16 — Repararea prejudiciului material şi moral, încasarea cheltuielilor de judecată

Prima instanţă, Judecătoria Soroca: P. Cocitov dosarul nr. 2ra-385/16 Instanţa de apel, Curtea de Apel Bălţi: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Martîniuc Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Martîniuc Vladimir împotriva Valentinei Tanas cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Tanas Valentina, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 10 aprilie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 29 iulie 2013, Martîniuc Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Tanas, modificată la 04 noiembrie 2014, solicitînd repararea prejudiciului material în mărime de: 9816 lei - costul utilajului de control al accesului la obiect, compus din placa de supraveghere video DVR 9108B, camera SP955H, camera SP 651, sursa de alimentare SAP-04, sursa de alimentare SAP-02 şi receptorul-transmiţător NT-602; 4200 lei – costul cablului; 1095 lei – costul cablului negru pentru exterior cu lungimea de 150 m; 1424 lei – costul suportului şi felinarelor de stradă;

1616 lei – costul computerului, tastaturii şi mouse-ului; 140 lei – costul a patru lămpi proiectoare; 105 lei – costul cutiilor pentru video; 250 lei – costul monitorului; 10485 lei – costul aspiratorului de tip „TAURUS PR”; 4250 lei – costul compresorului de tip HP 3050; 705 lei – costul a trei lădiţe metalice şi două cărucioare pe rotile; 950 lei – costul unui motor, şase lăzi pentru gunoi şi două rafturi metalice pe roţi; 15350 lei – costul a trei porţi şi 1190 lei – costul utilajului pentru uscat covoare, în total 51 576 lei. Totodată, solicită repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii Martîniuc Vladimir a invocat că, la 30 mai 2010 a încheiat cu Tanas Valentina contractul de locaţiune nr. 1/10, pe termen pînă la 30 mai 2011, conform căruia pîrîta s-a obligat să-i transmită în termen de 5 zile o încăpere pentru organizarea unei spălătorii auto.

Reclamantul a procurat şi 1 confecţionat utilajul necesar pentru spălătoria auto, pe care l-a instalat în încăperea transmisă în locaţiune. Susţine reclamantul Martîniuc Vladimir că la expirarea termenului de valabilitate al contractului, nu a încheiat alt contract cu pîrîta şi nici nu a prelungit valabilitatea celui expirat, solicitînd Valentinei Tanas restituirea bunurilor ce-i aparţin cu drept de proprietate. Iniţial, pîrîta motiva că nu dispune de timp, însă ulterior a refuzat returnarea bunurilor şi le utilizează în scop personal. La momentul expirării termenului de valabilitate al contractului de locaţiune, bunurile erau în stare de lucru, fiind practic noi, iar Tanas Valentina, utilizîndu-se, le-a adus într-o stare deplorabilă, cauzîndu-i reclamantului un prejudiciu material.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 10 aprilie 2015, acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat din contul Valentinei Tanas în beneficiul lui Martîniuc Vladimir suma de 35774 lei cu titlu de prejudiciu material, cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în sumă de 1073, 22 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 4000 lei şi suma de 500 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanţa de judecată a considerat că Martîniuc Vladimir a prezentat probe pertinente care demonstrează că bunurile, costul cărora îl solicită, au fost procurate de către acesta.

Totodată, instanţa a concluzionat că deşi o parte din bunuri au fost procurate după expirarea termenului contractului de locaţiune - 30 mai 2011, oricum costul lor urmează a fi încasat, deoarece a avut loc prelungirea contractului în mod tacit între părţi, în caz contrar, Tanas Valentina nu ar fi permis instalarea acestora de către persoane străine în încăperea ce-i aparţine cu drept de proprietate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2015, a fost admis apelul declarat de către Tanas Valentina, casată integral hotărîrea Judecătoriei Soroca din 10 aprilie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. S-a încasat de la Martîniuc Vladimir în beneficiul Valentinei Tanas cheltuielile de judecată în sumă de 2880 lei.

Instanţa de apel a constatat că nu au fost prezentate probe veridice şi suficiente ce ar demonstra temeinicia acţiunii. Consideră Curtea de Apel Bălţi că nu pot fi reţinute drept probe pertinente înscrisurile prezentate de Martîniuc Vladimir, deoarece la datele cînd acestea au fost eliberate, contractul de locaţiune nr. 1/10 încetase deja. La 28 decembrie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, reprezentantul lui Martîniuc Vladimir, avocatul Artemii Valentin, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Soroca din 10 aprilie 2015. În susţinerea recursului a invocat că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii date.

Indică recurentul Martîniuc Vladimir că utilajul procurat de intimata Tanas Valentina în anul 2008 a fost furat, fiind intentată în acest sens o cauză penală, iar după încheierea contractului de locaţiune cu Martîniuc Vladimir, acesta a procurat utilaj nou pentru spălătoria auto, fapt demonstrat prin documentele justificative prezentate instanţei de fond, dar care nu au fost reţinute de instanţa de apel. 2 La 27 ianuarie 2016, în adresa intimatei Tanas Valentina a fost expediată copia recursului declarat de către Martîniuc Vladimir cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs. La 22 februarie 2016, Tanas Valentina a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului ca fiind inadmisibil, deoarece Martîniuc Vladimir nu invocă nici o încălcare esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau procedural.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Martîniuc Vladimir este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Martîniuc Vladimir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. 3 Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că instanţa de apel neîntemeiat nu a reţinut înscrisurile prezentate de Martîniuc Vladimir, care demonstrează că acesta a procurat utilajul pentru spălătoria auto, din următoarele. Materialele pricinii relevă cert că, contractul de locaţiune nr. 1/10 din 30 mai 2010 a fost încheiat pe termen de un an pînă la 30 mai 2011. La expirarea termenului de valabilitate al contractului, Martîniuc Vladimir nu a încheiat un alt contract de locaţiune cu Tanas Valentina şi nici nu a prelungit valabilitatea celui expirat în mod tacit.

În cererea de chemare în judecată şi cea de modificare a obiectului acţiunii, Martîniuc Vladimir a indicat că bunurile procurate, costul cărora recurentul- reclamant solicită a fi încasat din contul Valentinei Tanas, au fost instalate în încăperea transmisă în locaţiune în perioada valabilităţii contractului, adică în perioada 30 mai 2010 – 30 mai 2011. Însă, potrivit înscrisurilor prezentate de însuşi recurentul Martîniuc Vladimir se atestă contrariul şi anume, aspiratorul de tip „TAURUS PR” a fost procurat la 19 septembrie 2011; compresorul de tip HP 3050 a fost procurat la 29 decembrie 2011 la preţul de 4250 lei de către SRL „Avan Cost”; trei lădiţe metalice şi două cărucioare pe rotile au fost transportate destinatarului SRL „ANDF NORD” la 30 decembrie 2011; monitorul la preţ de 250 lei, şase lăzi pentru gunoi – 165 lei şi două rafturi metalice pe roţi – 550 lei au fost procurate la data de 11 iulie 2011. Astfel, bunurile menţionate mai sus au fost procurate după data de 30 mai 2011, adică după ce contractul de locaţiune nr. 1/10 din 30 mai 2010 încetase deja.

Mai mult ca atît, în calitate de cumpărător al mărfurilor figurează nu doar recurentul, ci şi persoanele juridice SRL „Avan Cost” şi SRL „ANDF NORD”. Referitor la instalarea utilajului de supraveghere video la 15 martie 2010 de către agentul economic „Video Sistem” SRL pe str. Feofan Budă 15, or. Soroca, unde este amplasată spălătoria auto, ultimul nu a confirmat acest fapt. Iar argumentul recurentului Martîniuc Vladimir precum că, în anul 2008 utilajul procurat de către intimata Tanas Valentina pentru spălătoria auto a fost furat, fiind intentată în acest sens o cauză penală, este irelevant în speţă, deoarece acesta nu demonstrează nici într-un mod temeinicia prezentei acţiuni. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia. Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

4 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Martîniuc Vladimir ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Martîniuc Vladimir se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 5