2ra-411/16 — Repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: M. Grosu dosarul nr. 2ra-411/16 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul de poliţie Străşeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Glavan împotriva Ministerului Finanţelor, Inspectoratului de poliţie Străşeni şi lui Dumitru Postolachi cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 06 mai 2015, Ion Glavan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, Inspectoratului de poliţie Străşeni şi lui Dumitru Postolachi cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, la data de 29 iulie 2014, aproximativ la ora 12.20, conducînd automobilul de model „Ural”, cu n/î BE AE 153, a fost stopat în or. Bucovăţ de agentul constatator al Inspectoratului de poliţie Soroca, Dumitru Postolachi. Susţine că, după controlul actelor şi a stării tehnice a automobilului, agentul constatator al Inspectoratului de poliţie Soroca, Dumitru Postolachi a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenţie, prin care a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute la art. 235 alin. (1) din Codul contravenţional, pentru faptul că, conducea automobilul fără să cupleze centura de siguranţă, iar prin decizia agentului constatator i-a fost aplicată o amendă în sumă de 400 de lei şi 3 puncte de penalizare.

Afirmă că, în urma contestării procesului-verbal cu privire la contravenţie şi a deciziei agentului constatator din 29 iulie 2014, prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 16 decembrie 2014, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, a fost admisă contestaţia şi au fost declarate nule procesul-verbal cu privire la contravenţie şi decizia agentului constatator din 29 iulie 2014, cu încetarea procesului contravenţional din lipsa faptului contravenţiei în acţiunile contravenientului. Relevă că, prin acţiunile ilegale ale pîrîtului (agentul constatator) i-au fost cauzate daune morale, care constau în suferinţe psihice. 1 Mai relevă că, pe parcursul examinării cauzei contravenţionale, el a suportat cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 3000 de lei.

Solicită încasarea de la pîrîţi în mod solidar a cheltuielilor de judecată suportate în urma atragerii la răspundere contravenţională în sumă de 3000 de lei şi a sumei de 10000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 19 iunie 2015 s-a admis parţial acţiunea, s-au încasat de la Inspectoratul de poliţie Străşeni în beneficiul lui Ion Glavan cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 de lei şi s-a considerat drept satisfacţie echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat anularea de către instanţa de judecată a procesului-verbal cu privire la contravenţie şi a deciziei de sancţionare din 29 iulie 2014. În rest s-a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Prima instanţă, admiţînd pretenţia cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată suportate în urma atragerii la răspundere contravenţională, şi-a argumentat concluzia prin faptul că, pe parcursul examinării cauzei contravenţionale, reclamantul a suportat cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 3000 de lei, fapt confirmat prin contractele de asistenţă juridică din 21 august 2014 şi 14 octombrie 2014 şi ordinele de plată nr. 881251 din 21 august 2014 şi nr. 881252 din 14 octombrie 2014 (f. d. 9-12). Totodată, prima instanţă, respingînd pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral, şi-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamantul nu a confirmat că, în urma emiterii deciziei agentului constatator i-au fost cauzate pagube morale, care constau în suferinţe psihice, evaluate la suma de 10000 de lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015 s-a respins apelul declarat de reprezentantul Inspectoratului de poliţie Străşeni, Andrei Grosu şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 07 decembrie 2015, Inspectoratul de poliţie Străşeni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, în speţa dată nu sunt întrunite toate condiţiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi prin urmare, nu există nici temei juridic de a pretinde încasarea din contul statului a prejudiciului material şi moral.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că, recurentul a luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la data de 13 noiembrie 2015 (f. d. 87), iar cererea de recurs a fost depusă de acesta la data de 07 decembrie 2015 (f. d. 81). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Inspectoratul de poliţie Străşeni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, în speţa dată nu sunt întrunite toate condiţiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi prin urmare, nu 3 există nici temei juridic de a pretinde încasarea din contul statului a prejudiciului material şi moral nu pot fi reţinute, deoarece pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă de instanţele judecătoreşti inferioare şi din acest considerent, devine inoportună examinarea acestui capăt de cerere, iar în ceea ce priveşte prejudiciul material, instanţele judecătoreşti inferioare s-au pronunţat în temeiul normelor de drept, ce guvernează raportul juridic litigios, Legea enunţată nefiind aplicabilă în speţă.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Inspectoratul de poliţie Străşeni nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul de poliţie Străşeni ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Inspectoratul de poliţie Străşeni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4