2ra-403/16 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-403/16 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 10 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Mariei Şaufert, avocatul Corina Stratan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Maria Şaufert împotriva lui Ion Şaufert cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 15 ianuarie 2015, Maria Şaufert a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Şaufert cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, prin procesul-verbal cu privire la contravenţie şi decizia Inspectoratului de poliţie Buiucani mun. Chişinău nr. MAI0283880 din 14 august 2014 de aplicare a sancţiunii contravenţionale Ion Şaufert a fost sancţionat cu amendă în mărime de 500 de lei pe motiv că, la data de 13 iulie 2014, aproximativ la orele 17.00, aflîndu-se la domiciliul din str. Ion Creangă,39/2, apartamentul nr. 31, în coridorul comun, a lovit-o cu pumnul peste mîină, provocîndu-i dureri intense şi conform raportului de expertiză medico- legală, vătămare corporală neînsemnată, adică a comis contravenţia calificată la art.78 alin. (2) din Codul contravenţional. Susţine că, pîrîtul a depus contestaţie împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie, care prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 octombrie 2014 a fost respinsă ca depusă tardiv. Afirmă că, nefiind de acord cu hotărîrea enunţată, pîrîtul a declarat recurs, însă prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 a fost respins recursul şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Relevă că, în urma acţiunilor ilegale ale pîrîtului, ea a suferit atît fizic, cît şi moral. Solicită încasarea de la pîrît a sumei de 2500 de lei, cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 mai 2015 s-a admis parţial acţiunea şi s-a încasat de la Ion Şaufert în beneficiul Mariei Şaufert suma de 500 de lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest s-a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată.

1 Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, vinovăţia pîrîtului cu privire la vătămarea intenţionată a integrităţii corporale, aplicarea de lovituri şi alte acţiuni violente, care au provocat dureri fizice reclamantei a fost confirmată prin procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. MAI0283880 din 14 august 2014, menţinut prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 octombrie 2014 şi decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 şi, prin urmare, acesta este obligat să repare reclamantei prejudiciul moral cauzat prin acţiunile sale ilicite, invocînd la caz prevederile art. 45 alin. (1) din Codul contravenţional şi ale art. 1398 şi 1422 din Codul civil.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2015 s-au respins apelurile declarate de reprezentantul Mariei Şaufert, avocatul Corina Stratan şi Ion Şaufert şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 21 decembrie 2015, reprezentantul Mariei Şaufert, avocatul Corina Stratan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinii, au încălcat normele de drept material şi, anume, art. 45 din Codul contravenţional şi art. 1422 din Codul civil.

Consideră că, suma solicitată cu titlu de prejudiciu moral este echitabilă. Prin referinţa depusă la data de 10 februarie 2016 Ion Şaufert a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; 2 e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că, decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentei la data de 06 noiembrie 2015 (f. d. 106), iar cererea de recurs a fost depusă de reprezentantul acesteia la data de 21 decembrie 2015 (f. d. 108). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de reprezentantul Mariei Şaufert, avocatul Corina Stratan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinii, au încălcat normele de drept material şi, anume, art. 45 din Codul contravenţional şi art. 1422 din Codul civil şi au stabilit greşit cuantumul prejudiciului moral nu pot fi reţinute, deoarece la caz, instanţele judecătoreşti au aplicat elocvent normele de drept, care guvernează raportul juridic litigios şi au stabilit cuantumul prejudiciului moral în corelaţie cu probele administrate la materialele dosarului. Astfel, instanţa de recurs notează că, reprezentantul Mariei Şaufert, avocatul Corina Stratan nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Mariei Şaufert, avocatul Corina Stratan ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Mariei Şaufert, avocatul Corina Stratan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4