2ra-374/16 — Încasarea împrumutului, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată

prima instanță: G. Colev dosarul nr. 2ra-374/16 instanța de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Damaschina Prascovia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cobuşcian Vera împotriva Prascoviei Damaschina cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 08 octombrie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Damaschina Prascovia, modificată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 august 2014, în partea încasării dobînzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată, în rest hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 august 2014 a fost menținută, c o n s t a t ă : La 08 mai 2014, Cobuşcian Vera a depus cererea de chemare în judecată împotriva Prascoviei Damaschina cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la data de 02 februarie 2012, a fost încheiat contractul de împrumut între Cobuşcian Vera în calitate de împrumutător și Damaschina Prascovia în calitate de împrumutat. Susține că potrivit contractului sus enunțat pîrîtului i-a fost împrumutată suma de bani în mărime de 300000 lei pe un termen de 30 zile și cu o dobîndă de 6%. Afirmă că Damaschina Prascovia nu a restituit la scadență suma împrumutului în mărime de 300000 lei şi a dobînzii aferente în mărime de 468000 lei. În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 867-874 Cod civil. Solicită încasarea datoriei în mărime de 300000 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 468000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Comrat din data de 18 august 2014, a fost aplicat sechestrul asupra bunurilor Prascoviei Damaschina constituite din construcția nefinisată din or. Anenii Noi, str. Chișinăului, 70, nr. cadastral 100120400902. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din data de 18 august 2014, acțiunea a fost admisă parțial. S-a dispus încasarea din contul Prascoviei Damaschina în beneficiul Verei Cabuşcian a datoriei în mărime de 300000 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 39000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 23040 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Împotriva încheierii Judecătoriei Comrat din data de 18 august 2014 cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii, Prascovia Damaschina a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea acestuia cu casarea încheierii Judecătoriei Comrat din data de 18 august 2014. Ulterior la data de 08 septembrie 2014, Damaschina Prascovia a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Comrat din data de 18 august 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanței de fond și emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 19 noiembrie 2014, cererea de recurs depusă de către Damaschina Prascovia a fost admisă parţial, încheierea primei instanțe a fost casată și remisă pricina la rejudecare în instanța de fond în același complet de judecată.

Ulterior, la data de 24 decembrie 2014, judecătorul Judecătoriei Comrat Colev G. a depus cerere de abținere de la examinarea repetată a cauzei. Prin încheierea Judecătoriei Comrat din data de 30 decembrie 2014, cererea de abținere a Judecătorului Colev G. a fost admisă, cauza fiind remisă Curții de Apel Comrat pentru examinarea apelului. La data de 23 martie 2015, Damaschina Prascovia prin intermediul avocatului Jecov Nicolai a depus cerere de recuzare a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Comrat, prin care a solicitat admiterea acesteia și cu dispunerea strămutării pricinii spre examinare la o altă instanță.

La data de 14 aprilie 2015, Judecătorii Curții de Apel Comrat, Curdov Afanasii şi Elena Dimina au declarat cerere de abținere de la examinarea cauzei în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Cabuşcian Vera către Damaschina Prascovia, cu privire la încasarea datoriei în mărime de 300000 lei, a dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, pe motiv că anterior de către reclamanta Cabuşcian Vera a fost depusă o plîngere împotriva acțiunilor Judecătorilor Curții de Apel Comrat, pe care ei au considerat-o ca fiind o tentativă de presiune în adresa instanței de judecată. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 aprilie 2015, a fost admisă cererea de abținere, pricina fiind strămutată pentru examinarea apelului la Curtea de Apel Cahul.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 08 octombrie 2015, a fost admis apelul declarat de Damaschina Prascovia, fiind modificată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 august 2014 în partea încasării dobînzii la contractul de împrumut, fiind micșorat cuantumul dobînzii de la suma de 39000 lei pînă la 1125 lei și micșorată suma cheltuielilor de judecată de la suma de 23040 lei pînă la suma de 9033,75 lei, în rest a fost menținută hotărîrea primei instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la prevederile art. art. 867 alin. (1), 869 alin. (1) și alin. (2), 871 alin. (1), 873, a considerat drept neîntemeiată concluzia primei instanțe cu privire la încasarea dobînzii la Contractul de împrumut pentru perioada de 26 de luni, deoarece termenul contractului de împrumut fiind de o lună de zile.

Totodată, prin prisma prevederilor enunţate, instanța de apel a stabilit că dobînda de întîrziere din împrumutul nerestituit constituie suma de 1125 lei. La 24 decembrie 2015, Damaschina Prascovia a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului recurentul au invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și urmează a fi casată. Susține că nu a avut careva relații contractuale de ordin pecuniar cu Cabuşcian Vera, iar contractul de împrumut din 02 februarie 2012 este semnat de o altă persoană.

În același timp, susține că pricina a fost examinată fără a fi citată legal, iar acțiunea după competență a fost înaintată în instanța de judecată reieșind din adresa greșit indicată de reclamant în cererea de chemare în judecată, ori aceasta nu locuiește deja timp de 10 ani pe adresa în cauză. Astfel insistă că a fost lipsită de dreptul de a-și expune poziția vis-a-vis de acțiunea înaintată împotriva ei, fiind încălcat dreptul la apărare. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 08 octombrie 2015 a fost expediată recurentului Damaschina Prascovia, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire nr. 05-2a-79-23012015 (f. d. 184), însă, probe care ar confirma și recepționarea acesteia de către destinatarul la materialele cauzei lipsesc. Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 24 decembrie 2015, în termen.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Damaschina Prascovia este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Damaschina Prascovia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de către Damaschina Prascovia asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Damaschina Prascovia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Recursul declarat de către Damaschina Prascovia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas