2ra-390/16 — Anularea actelor administrative, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru

prima instanță: V. Muntean dosarul nr. 2ra-390/16 instanţa de apel: N. Vascan, V. Negru, A. Bostan ÎNCHEIERE 03 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valentin Dogotari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Valentin Dogotari împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor cu privire la repunerea în termen, contestarea actelor administrative, restabilire în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 02 iulie 2014, Valentin Dogotari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor cu privire la repunerea în termen, contestarea actelor administrative, restabilire în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, la data de 23 septembrie 2010, a fost numit prin concurs în funcţia de şef al Serviciului Transport Aerian, conform art. 28 alin. (1) lit. a) şi 30 din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Susţine că, în urma reorganizării Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi a concursului desfăşurat, prin ordinul nr. 50-4 din 24 octombrie 2012 a fost numit în funcţia de şef al Direcţiei Transport Aerian, deoarece avea studiile necesare în domeniu. Afirmă că, în perioada activităţii sale la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, şi-a perfecţionat în mod continuu abilităţile şi pregătirea profesională, urmînd diverse cursuri de instruire şi perfecţionare.

Relevă că, în rezultatul evaluării anuale a performanţelor profesionale ale funcţionarului public, în privinţa sa a fost întocmită fişa de evaluare, prezentată la 10 februarie 2014, conform căreia i-a fost acordat calificativul „nesatisfăcător”, întrucît după părerea evaluatorului, el nu are cunoştinţele necesare în sectorul care activează, fiind responsabil de organizarea necorespunzătoare a Direcţiei Transport Aerian. Mai relevă că, nefiind de acord cu conţinutul fişei de evaluare, atît cu calificativul de evaluare, cît şi cu procedura de evaluare desfăşurată, la data de 18 februarie 2014, el a depus o contestaţie, care, după părerea sa, nu a fost examinată 1 în fond de Grupul de contestare, adică nu au fost examinate motivele de contestare prin raportare la criteriile şi comentariile stabilite în fişa de evaluare, precum şi corectitudinea evaluării sale în detaliu, pe fiecare obiectiv în parte.

Menţionează că, el s-a expus în acest sens, în mod special, la şedinţa de lucru a Grupului de contestare din 19 februarie 2014, însă acest fapt nu s-a consemnat în procesul-verbal nr. 1 din 19 februarie 2014. Susţine că, prin ordinul pîrîtului nr. 15-p din 21 februarie 2014 cu privire la rezultatele examinării contestaţiei depuse de către Valentin Dogotari privind dezacordul cu calificativul de evaluare a performanţelor profesionale i-a fost acordat calificativul „nesatisfacător” pentru perioada evaluată 01 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2013. Afirmă că, ulterior, prin ordinul pîrîtului nr. 16-p din 21 februarie 2014 el a fost destituit din funcţia de şef al Direcţiei Transport Aerian pentru incompetenţă profesională stabilită în urma obţinerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea anuală a performanţelor profesionale ale funcţionarului public.

Consideră că, ordinul pîrîtului enunţat este ilegal, deoarece nu conţine nici o normă juridică din Codul muncii, în temeiul căreia el a fost destituit din funcţie. Invocă faptul că, la data de 10 martie 2014, el s-a adresat la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor cu cerere prealabilă, însă prin răspunsul pîrîtului nr. 06-01-20/63 din 24 martie 2014 aceasta a fost respinsă. Solicită repunerea în termen, deoarece la data de 23 aprilie 2014, el a depus cererea de chemare în judecată în Judecătoria Floreşti, care prin încheierea din 25 aprilie 2014, menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 iunie 2014, a restituit cererea de chemare în judecată, fiind informat să se adreseze în Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău, anularea fişei de evaluare individuală a şefului Direcţiei Transport Aerian din 10 februarie 2014, a procesului-verbal al şedinţei grupului de contestare nr. 1 din 19 februarie 2014 şi a ordinelor pîrîtului nr. 15-p şi nr. 16-p din 21 februarie 2014, restabilirea sa în funcţia de şef al Direcţiei Transport Aerian şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 aprilie 2015 s-a respins cererea înaintată de Valentin Dogotari cu privire la repunerea în termenul de prescripţie ca neîntemeiată şi s-a respins acţiunea ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie.

Prima instanţă şi-a motivat concluzia prin faptul că, reclamantul este funcţionar public şi, prin urmare, acesta urma să se adreseze nemijlocit instanţei de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, iar careva motive întemeiate, care ar justifica repunerea în termen a reclamantului, nu au fost stabilite de instanţa de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015 s-a respins apelul declarat de Valentin Dogotari şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 24 decembrie 2015, Valentin Dogotari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii, precum şi constatarea încălcării termenului legal şi rezonabil al examinării cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele judecătoreşti au interpretat eronat legea şi au apreciat greşit probelor prezentate. 2 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că decizia instanţei de apel a fost emisă la data de 28 octombrie 2015, iar cererea de recurs a fost depusă de recurent la data de 24 decembrie 2015 (vol. II, f. d. 1). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Valentin Dogotari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele judecătoreşti au interpretat eronat legea şi au apreciat greşit probele prezentate nu pot fi reţinute, deoarece nu reflectă încălcările concrete ale normelor de drept material admise de instanţele judecătoreşti la soluţionarea pricinii.

Completul Colegiului notează că, instanţele de judecată se bucură de o marjă de apreciere a mijloacelor de probă, ultimele neavând o forţă juridică prestabilită, iar la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, acestea urmează a fi apreciate în baza principiului intimei convingeri şi liberei aprecieri a probelor. Astfel, instanţa de recurs notează că, Valentin Dogotari nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valentin Dogotari ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Valentin Dogotari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4