2ra-379/16 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

prima instanță: V. Muntean dosarul nr. 2ra-379/16 instanţa de apel: A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru ÎNCHEIERE 03 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Miţcul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandru Miţcul împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 31 decembrie 2014, Alexandru Miţcul a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2014, emisă pe marginea dosarului nr. 2r-2551/14, au fost casate integral încheierile din 20 iunie 2014 şi 22 august 2014, emise de Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. Susţine că, Curtea de Apel Chişinău a dovedit faptul încălcării drepturilor şi libertăţilor sale, aduse prin pericolul de judecare a cauzei în termen rezonabil. Afirmă că, Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti prevede că, răspunderea din partea statului o poartă Ministerul Justiţiei, care este obligat să reparare prejudiciul moral cauzat prin încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei.

Solicită încasarea de la Ministerul Justiţiei a sumei de 15000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral şi obligarea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău de a accelera examinarea pricinii. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 martie 2015 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Prima instanţă şi-a motivat concluzia prin faptul că, la examinarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandru Miţcul împotriva Penitenciarului nr. 3 şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material şi moral nu s-a încălcat dreptul reclamantului la judecarea în termen 1 rezonabil a cauzei, reieşind din uzul de drepturi procedurale de către însuşi reclamant, precum şi abţinerea acestuia de a lichida neajunsurile indicate în încheierea de a nu da curs.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Alexandru Miţcul şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 14 decembrie 2015, Alexandru Miţcul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţele judecătoreşti au încălcat normele de drept material, fapt ce a dus la încălcarea dreptului său la un proces echitabil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

2 În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că, decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la data de 01 decembrie 2015 (f. d. 148), iar cererea de recurs a fost depusă de acesta la data de 14 decembrie 2015 (f. d. 151). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Alexandru Miţcul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti au încălcat normele de drept material, fapt ce a dus la încălcarea dreptului său la un proces echitabil nu poate fi reţinut, deoarece nu reflectă încălcările concrete ale normelor de drept material admise de instanţele judecătoreşti la soluţionarea pricinii.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Alexandru Miţcul nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexandru Miţcul ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 d i s p u n e: Recursul declarat de Alexandru Miţcul se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4