2ra-422/16 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral

prima instanță: M. Muruianu, dosarul nr. 2ra-422/16 instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sindrevici Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sindrevici Victor împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termenul rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 23 septembrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 07 iulie 2015, Sindrevici Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termenul rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 23 noiembrie 2013, s-a adresat la Judecătoria Centru, mun. Chișinău cu cererea de chemare în judecată cu privire la recunoașterea nulității Contractului individual de muncă nr. 163 din 01 decembrie 2008, considerînd că acest litigiu se referă la litigiu de muncă, care urmează a fi examinat în 30 de zile.

Menționează că acțiunea sus enunțată a fost examinată în termen de un an și jumătate, fiindu-i încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei. Solicită încasarea din contul Statului Republica Moldova în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 7000 lei cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea a cauzei în termen rezonabil de către instanțele judecătorești. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 23 septembrie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, s-a constatat faptul încălcării dreptului lui Sindrevici Victor la judecarea în termen rezonabil a cauzei nr. 2-1786/14 din 26 noiembrie 2013 la acțiunea lui Sindrevici Victor împotriva Stațiunii Tehnologico-experimentale ,,Codrul” cu privire la anularea contractului individual de muncă nr. 163 din 01 decembrie 2008 și încasarea despăgubirilor, fiind încasat în beneficiul lui Sindrevici Victor din contul bugetului de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanțelor prejudiciul moral cauzat în mărime de 1000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2015, a fost admis apelul declarat de către Ministerului Justiției al RM, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 23 septembrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 2, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului de executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești și art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Dreptului Omului și a Libertăților Fundamentale, care reglementează dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și dreptul la un proces echitabil.

În consecință, instanța de apel a ajuns la concluzia că cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sindrevici Victor împotriva Stațiunii Tehnologico- experimentale ,,Codrul” cu privire la declararea nulității contractului de muncă a fost examinată în termen rezonabil, considerînd că obiectul dedus judecății în speța principală nu constituie un litigiu de muncă clasic care urmează a fi examinat în termeni restrînși. La 23 decembrie 2015, Sindrevici Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerînd-o neîntemeiată, care contravine legii și este în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat legea, temeiurile prevăzute de art. 400 alin. (2) lit. a) și lit. c) CPC, considerînd că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei, contrar termenilor prevăzute de art. 354 lit. b), art. 355 alin. (3) și alin. (4) din Codul muncii și art. 192 alin. (2) CPC. La fel, indică că în dependență de soluția instanței de judecată în cauza cu privire la anularea contractului individual de muncă nr. 163, acorda posibilitatea de a se adresa în instanța de judecată în ordinea de revizuire a hotărîrii cu privire la restabilirea în serviciu și încasarea salariului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 01 decembrie 2015, a fost expediată în adresa recurentului Sindrevici Victor la data de 10 decembrie 2015, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 12525 (f. d. 101). Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 23 decembrie 2015, în termen. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sindrevici Victor este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Sindrevici Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de către Sindrevici Victor asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sindrevici Victor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Sindrevici Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas