3ra-133/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Negruța 3ra-133/16 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim DECIZIE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată ”Expocostas” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 decembrie 2014 c o n s t a t ă: La 24 aprilie 2013 SRL ”Expocostas” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 12 martie 2013 angajații pîrîtului au întocmit actul de control nr. 1-610380, prin care au constatat neprezentarea documentelor de origine pe unele mărfuri și anume: ulei ”Floris”, zahăr ”Domnița”, orez. În consecință, șeful Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei a adoptat decizia nr. 294-s din 04 martie 2013, prin care i-a aplicat societății o amendă de 10000 lei conform art. 253 al. (1) Cod fiscal. Contestația reclamantului din 15 martie 2013 a fost respinsă prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 468 din 28 martie 2013. Invocă nulitatea deciziei nr. 294-s din 04 martie 2013 prin prisma art. art. 216, 222 al. (1), (4)-(5) Cod fiscal și solicită anularea acesteia, deoarece documentele de proveniență au fost prezentate la sediul Inspectoratului, astfel nu au fost create impedimente în efectuarea controlului pînă la capăt, deci și decizia din 04 martie 2013 nu corespunde situației de fapt.

Mai invocă și faptul că societății i-a fost încălcat dreptul de proprietate și dreptul la un tratament corect al afacerilor. SRL ”Expocostas” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei, intervenient SC ”Repost Com” SRL cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea recursului a indicat că, la 12 februarie 2013 a fost efectuat controlul fiscal la fața locului prin metoda verificării operative la magazinul alimentar din or. Orhei din str. Lazo 1A ce aparține SRL ”Expocostas”.

În cadrul controlului au fost cumpărate 2 sticle de băutură alcoolică tare ”Belenicaia” cu volumul de 0,5l (SRL ”Alcolux”) și ”Cereal” cu volumul de 0,5l (SRL ”Alcolux”), marcate cu timbrele de acciz nr. 1103002184693, 1103009651476 cu suspecții de ”neautenticitate” și întocmit, în acest sens, actul de control nr. 1- 610380 din 12 februarie 2013. La 13 februarie 2013 sticlele au fost expediate la laboratorul de expertize de pe lîngă Inspectoratul General al Poliției, Direcția tehnico-criminalistică.

La 28 martie 2013 de către expertul criminalistic al SEEC al DTC EJ Centru a IGP, Leșan Iurie, a fost întocmit raportul de constatare tehnico-științific nr. 1279, prin care s-a determinat faptul că formularele timbrelor de acciz cu nr. 1103002184693 și nr. 1103009651476 sunt confecționate pe hîrtie specială colorată în galben, cu fibre de poliester încorporate în masa suportului, recuzitele executate cu ajutorul formelor de tipar de tip plat-ofset, numărul și bandele cu coduri de bare unidimensionale – executate cu ajutorul tehnicii computerizate cu imprimantă monocromatică jet cerneală, ce se deosebesc de modelul-tip de comparație prin următoarele caracteristici: nuanța culorilor recuzitelor, nuanța culorii hîrtiei în UV, claritatea și calitatea imprimării a codurilor de bare unidimensionale, claritatea și calitatea microtextului.

Chiar dacă sticlele de băutură alcoolică marcate cu timbrele de acciz nr. 1103002184693, 1103009651476 cu suspecții de a fi ”neautentice”, precum și formularea întrebării la dispunerea efectuării expertizei care sunt semnele de falsificare denotă în mod evident intenția de a demonstra în orice mod faptul că timbrele de acciz sunt false, totuși concluzia formulată de expert este una contradictorie suspecțiilor de neautenticitate. Astfel, raportul de constatare de fapt a demonstrat că timbrele de acciz sunt autentice (de model vechi), dar diferite comparativ cu modelul nou pus în circulație. Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 815-c din 22 mai 2013, s-a constatat că în timpul controlului fiscal la fața locului efectuat prin metoda verificării operative la magazinul alimentar din or.

Orhei str. Lazo 1 A, contribuabilul SRL ”Expocostas” depozitează și realizează băutură alcoolică tare ”Belenicaia” cu volumul de 0,5l și ”Cereal” cu volumul de 0,5l, marcate cu timbrele de acciz nr. 1103002184693, 1103009651476 cu deosebire de modelul tip, prin ce contravine Hotărîrii Guvernului nr. 243 din 08 aprilie 2010 și art. 123 al. (5) Cod fiscal și s-a decis aplicarea amenzii de 50000 lei. Invocă ilegalitatea deciziei nr. 815-c din 22 mai 2013, deoarece în scopul perfecționării procesului de fabricare și utilizare a timbrelor de acciz obligatorii pentru aplicare conform art. 123 al. (5) Cod fiscal, prin Hotărîrea Guvernului nr. 243 din 08 aprilie 2010 s-a stabilit că începînd cu 01 aprilie 2010 se aplică ”Timbru de acciz.

Marcă comercială de stat” și ”Timbru de acciz” de tip nou, care vor fi confecționate la comanda ÎS ”Fiscservinform”. Conform hotărîrii, acestea vor avea un grad sporit de protecție și vor fi distribuite în conformitate cu legislația în vigoare. Conform pct. 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 243 din 08 aprilie 2010, începînd cu 01 aprilie 2011 s-a interzis comercializarea mărfurilor indigene și de import care au fost marcate cu ”Timbre de acciz” puse în circulație de la 01 iulie 2008 și, respectiv, de la 01 aprilie 2005. Oricare achiziționare de mărfuri de către agenții economici cu scopul punerii în vînzare are la bază un interes economic, ce dă naștere acestora la o speranță legitimă de obținere a unui venit.

Potrivit jurisprudenței CEDO, anumite ”interese economice” ale unui subiect de drept, persoană fizică sau juridică, care pot sa se prezinte sub forma unor speranțe legitime la obținerea unor venituri constituie ”bun”. În sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 speranța legitimă trebuie privită ca o posibilitate nematerializată, prin care persoanele își pot realiza anumite drepturi. Astfel, dreptul agenților economici de a dispune de propriile bunuri prin comercializarea acestora reprezintă o valoare patrimonială, avînd caracteristicile unui ”bun” în sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană. Pînă la adoptarea Hotărîrii Guvernului nr. 243 din 08 aprilie 2010, cadrul legal național nu cuprindea nici o referință care ar viza termenul de valabilitate a timbrelor de acciz, în situația în care acestea sunt substituite cu altele noi.

Hotărîrea Guvernului nr. 1481 din 26 decembrie 2007 cu privire la marcarea producției alcoolice nu reglementează nici o modalitate de schimbare a timbrelor cu valabilitatea expirată, ci doar restituirea lor statului în cazuri de neutilizare sau deteriorare în procesul de producție. La momentul achiziționării mărfurilor supuse accizelor și pasibile marcării obligatorii cu ”Timbru de acciz”, pus în circulație în 2005 și 2008, cadrul legal nu stabilea agenților economici nici o limitare a aplicabilității în timp a acestora. Respectiv, nici volumul stocurilor achiziționate nu putea fi limitat. Restricția impusă prin interdicția comercializării după 01 aprilie 2011 a mărfurilor indigene și de import care au fost marcate cu ”Timbru de acciz” puse în circulație de la 01 iulie 2008 și, respectiv, la 01 aprilie 2005, constituie o ingerință disproporțională în raport cu scopul urmărit.

O astfel de limitare a comercializării generează profunde implicații cuantificabile în ceea ce privește situația economică a persoanei juridice, care în activitatea sa achiziționează bunuri în scopul realizării acestora, în unele situații achitînd toate drepturile de import. Reieșind din faptul că noile timbre au fost puse în aplicare începînd cu 01 aprilie 2010, iar mărfurile cu timbre anterioare au putut fi realizate pînă la 01 aprilie 2011, se observă că pe parcursul unui an a fost posibilă comercializarea concomitentă a mărfurilor. În această situație nefiind clară necesitatea instituirii unui termen limită. Ulterior, Hotărîrea Guvernului la 23 decembrie 2011, prin Legea nr. 267, art. 123 Cod fiscal a fost completat cu al.

(7) potrivit căruia, timbrele de acciz de model vechi rămîn valabile pe termen de 1 an de la data punerii în aplicare a celor noi. În acest sens, Curtea Constituțională menționează că prin respectiva normă, la substituirea oricăror timbre de acciz, legiuitorul a prestabilit interdicția agenților economici de a-și comercializa mărfurile marcate cu timbre vechi la expirarea unui an de la data punerii în aplicare a celor noi. Curea a reținut că statul dispune de suficiente mecanisme de control și de sancționare capabile să asigure autenticitatea mărfii expuse în piață. Totodată, statul nu poate pune în sarcina individului realizarea unui interes public. Or, interdicția impusă agenților economici de a-și comercializa mărfurile marcate cu timbre vechi la expirarea unui an de la data punerii în aplicare a celor noi constituie o ingerință în dreptul de proprietate ce intră în domeniul de aplicare a art. 46 din Constituția Republicii Moldova și al.

(2) art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană. Pct. 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 243 din 08 aprilie 2010 privind aplicarea ”Timbru de acciz.

Marcă comercială de stat” și ”Timbru de acciz” de tip nou, a fost declarat neconstituțional prin Hotărîrea Curții Constituționale nr. 17 din 29 mai 2014. Astfel, deoarece a fost declarat neconstituțional actul normativ a cărui normă se pretinde a fi încălcat, respectiv urmează a fi anulată și decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 815-c din 22 mai 2013. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 13 martie 2014, au fost conexate într- un singur proces acțiunile SRL ”Expocostas” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu privire la anularea deciziei nr. 294-c din 04 martie 2013 și nr. 815-c din 22 mai 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 decembrie 2014, au fost admise acțiunile și anulate deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 294-c din 04 martie 2013 și nr. 815-c din 22 mai 2013 prin care SRL ”Expocostas” a fost sancționată cu amendă de 10000 lei și 50000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 decembrie 2014. La 11 decembrie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunilor. În motivarea recursului a indicat că, instanţele judecătoreşti la adoptarea hotărîrilor nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, au încălcat normele de drept material şi procedural.

Vis-a-vis de legalitatea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 294-c din 04 martie 2013 a indicat că, cadrul legal existent instituie expres obligaţia contribuabilului de a prezenta la prima cerere persoanelor cu funcţii de răspundere documentele de evidenţă, dările de seamă şi alte informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Or, după cum a menţionat nemijlocit intimatul în cadrul şedinţelor de judecată, actele de provenienţă a produselor (ulei ”Floris”, zahăr ”Domnița”, orez) au fost prezentate după desfăşurarea controlului fiscal, ba mai mult - după adoptarea deciziei contestate.

Invocă şi legalitatea deciziei nr. 815-c din 22 mai 2013, deoarece cele două sticle de băuturi alcoolice tari au fost ridicate ca rezultat al suspectării „neautenticităţii” timbrelor de acciz aplicate pe acestea, care în final prin raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 1279 din 28 martie 2013 s-au constatat a fi cu deosebire de modelul-tip. În circumstanţele date, se atestă încălcarea art. 123 al. (5) Cod fiscal, ca rezultat al comercializării băuturilor alcoolice pasibile marcării cu timbru de acciz pe care sunt aplicate timbre falsificate, iar cu titlu de consecinţă survine şi răspunderea pentru încălcarea art. 262 Cod fiscal. Este eronată invocarea instanţelor precum că băuturile alcoolice tari nu au fost ridicate conform procedurii, în cazul în care acestea au fost cumpărate la preţul de 100 lei şi eliberat în acest sens un bon de casă.

Deşi în cadrul şedinţelor intimatul a prezentat facturile fiscale de procurare a băuturilor alcoolice tari, acestea nu confirmă faptul că au fost eliberate anume pentru sticlele din litigiu, or timbrul de acciz falsificat putea fi aplicat pe mai multe sticle. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 11 decembrie 2015 în termen, în situaţia în care decizia instanţei de apel din 30 septembrie 2015 a fost recepționată de recurent la 19 octombrie 2015 (f.d. 27, vol. II). În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri în partea casată din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din actele speţei rezultă că, la 12 februarie 2013 a fost efectuat controlul fiscal la faţa locului prin metoda verificării operative la magazinul alimentar din or.

Orhei str. Lazo 1A, ce aparţine SRL ”Expocostas”. În cadrul controlului au fost cumpărate 2 sticle de băutură alcoolică tare „Belenicaia” cu volumul de 0,5 l (SRL „Alcolux”) şi „Cereal” cu volumul de 0,5 l (SRL „Alcolux”), marcate cu timbrele de acciz nr. 1103002184693, 1103009651476 cu suspecţii „neautentice”, iar ca rezultat a fost întocmit actul de control nr. 1-610380.

La 13 februarie 2013 sticlele au fost expediate la laboratorul de expertiză de pe lîngă Inspectoratul General al Poliţiei, Direcţia tehnico-criminalistică, iar la 04 aprilie 2013 a fost remis raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 1279 din 28 martie 2013, întocmit de expertul criminalist Leşan Iurie, prin care s-a stabilit că formularele timbrelor de acciz marca comercială de stat pentru băuturile alcoolice tari cu număr de serie - 1103002184693, 1103009651476 de pe sticlele de băutură alcoolică tare „Belenicaia” cu volumul de 0,5 l (SRL „Alcolux”) şi „Cereal” cu volumul de 0,5 l (SRL „Alcolux”) – sunt cu deosebire de modelul tip şi anume: semnele de deosebire cu specimentul – nuanţa culorilor recuzitelor, nuanţa culorii hîrtiei în UV, claritatea şi calitatea imprimării a codurilor de bare unidimensionale, claritatea şi calitatea microtextului.

Astfel, a concluzionat comercializarea de către agentul economic al băuturilor alcoolice tari cu timbre de acciz marca comercială cu deosebire de modelul tip, contrar prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 243 din 08 aprilie 2010, Legea nr. 1100 din 30 iunie 2000 şi art. 123 al. (5) Cod fiscal. Drept consecinţă, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei a emis la 22 mai 2013 decizia nr. 815-c asupra cazului de încălcare a legislaţiei comise de SRL ”Expocostas”, prin care a aplicat societăţii amendă de 50000 lei pentru comercializarea, transportarea sau depozitarea băuturilor alcoolice tari, cu utilizarea timbrelor de acciz cu deosebire de modelul tip. În urma aceluiaşi control din 12 februarie 2013, inspectorii au stabilit că contribuabilul comercializează unele tipuri de mărfuri în lipsa documentelor de provenienţă a lor: ulei „Floris” – 0,955 ml, zahăr „Domniţa” – 1kg, orez.

Drept rezultat, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei a emis la 04 martie 2013 decizia nr. 294-c asupra cazului de încălcare a legislaţiei comise de SRL ”Expocostas”, prin care a aplicat societăţii amendă de 10000 lei pentru împiedicarea controlului fiscal prin neprezentarea documentelor de provenienţă a mărfurilor necesare organului fiscal la momentul controlului operativ.

Prin prezenta acţiune reclamantul – intimat contestă legalitatea deciziilor nr. 294-c din 04 martie 2013 şi nr. 815-c din 22 mai 2013. Instanţele judecătoreşti inferioare la adoptarea hotărîrilor de admitere a pretenţiilor au indicat că, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei în cadrul şedinţelor de judecată nu a prezentat careva probe în confirmarea faptului că societatea le-ar fi împiedicat inspectorilor fiscali la efectuarea controlului la faţa locului, iar vis-a-vis de a doua încălcare – instanţele au indicat că sticlele de băuturi alcoolice tari nu au fost ridicare, ambalate şi sigilate în modul prevăzut de lege. Cu toate acestea, deşi au fost supuse expertizării, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţific nr. 1279 din 28 martie 2013 s-a stabilit că timbrele de acciz cu nr. 1103002184693 şi 1103009651476 sunt autentice (fiind de model vechi), dar diferă comparativ cu modelul nou pus în circulaţie.

Nici Legea cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice nr. 1100 din 30 iunie 2000 nu instituie obligaţia contribuabilului de a verifica elementele de protecţie ale timbrelor de acciz la primirea producţiei alcoolice în baza facturilor fiscale, precum şi deţinerea dispozitivelor speciale pentru verificarea timbrelor de acciz cu raze ultraviolete şi infraroşii. La fel au indicat că, conform Hotărîrii Guvernului nr. 243 din 08 aprilie 2010, a fost instituit termenul timbrelor de acciz de model vechi, care rămîn valabile pe termen de 1 an de la data punerii în aplicare a celor noi. Or, prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 17 din 29 mai 2014 a fost declarat neconstituţional pct. 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 243 din 08 aprilie 2010 privind aplicarea “Timbrului de acciz.

Marcă comercială de stat” şi “Timbrului de acciz” de tip nou. Instanţa de recurs constată ca fiind întemeiate concluziile instanţelor inferioare în partea ce ţine de anularea deciziei Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 815-c din 22 mai 2013 din următoarele considerente. Conform art. 262 Cod fiscal, în redacţia Legii nr. 267 din 23 decembrie 2011 (în vigoare la acea dată), lipsa timbrelor de acciz, “Timbrelor de acciz” la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor timbre de acciz, “Timbrelor de acciz” falsificate ori nevalabile se sancţionează, în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz, “Timbre de acciz” sau cu timbre de acciz, “Timbre de acciz” falsificate ori nevalabile, cu o amendă în mărime de 50000 lei.

Şi art. 123 al. (5) Cod fiscal stabileşte modul de calculare şi termenele de achitare a accizelor. Astfel, mărfurile supuse accizelor (inclusiv votca) - comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu “Timbru de acciz”. Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, pînă la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul de procurare şi de utilizare a “Timbrelor de acciz” este stabilit de către Guvern.

Ca rezultat al controlului fiscal din 12 februarie 2013, inspectorii fiscali au stabilit că 2 sticle de votcă cu volumul de 0,5 l („Belenicaia” şi „Cereal”), marcate cu timbrele de acciz nr. 1103002184693 şi 1103009651476, au fost suspectate a fi „neautentice”, fapt ce a constituit temei de a expedia băuturile alcoolice tari la laboratorul de expertiză, faţă de care a şi fost pusă întrebarea privind prezenţa semnelor de falsificare la timbrele de acciz.

La examinarea timbrelor de acciz nr. 1103002184693 şi 1103009651476 în coraport cu modelul comparativ a timbrului de acciz prezentat din cadrul Direcţiei tehnico-criminalistice şi a expertizei judiciare Centru, s-au stabilit atît coincidenţe, cît şi deosebiri, iar în concluzie expertul criminalist a constatat că timbrele din litigiu se deosebesc de modelul-tip de confecţionare prin anumite caracteristici: nuanţa culorilor recuzitelor şi a hîrtiei în UV, calitatea şi claritatea imprimării a codurilor de bare unidimensionale şi a microtextului (f.d. 61-63, vol. I). Or, vis-a-vis de aceste caracteristici ale timbrelor de acciz, intimatul a menţionat că sticlele de votcă erau plasate la vitrină din octombrie 2012 şi erau de model vechi.

În final, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei a ajuns la concluzia că contribuabilul a încălcat prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 243 din 08 aprilie 2010 şi art. 123 al. (5) Cod fiscal (republicat în ediţie specială la 08 februarie 2007), dispunînd sancţionarea acestuia conform art. 262 Cod fiscal pentru comercializarea, transportarea sau depozitarea băuturilor alcoolice tari cu utilizarea timbrelor de acciz cu deosebire de modelul tip (f.d. 8, vol. II). Constatările în cauză corect au fost respinse de instanţă, în cazul în care art. 262 Cod fiscal expres prescrie sancţionarea contribuabilului pentru comercializarea, transportarea sau depozitarea mărfurilor fără timbre de acciz sau cu timbre de acciz falsificate ori nevalabile, dar nu şi utilizarea timbrelor de acciz cu deosebire de modelul tip (cum a fost invocat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei).

Ba mai mult, Hotărîrea Guvernului nr. 243 din 08 aprilie 2010 (la care a făcut referire şi recurentul la emiterea deciziei nr. 815-c din 22 mai 2013), unde la pct. 2 a stabilit termenul-limită de comercializare a mărfurilor indigene şi de import marcate cu “Timbru de acciz. Marcă comercială de stat” şi “Timbru de acciz”, a fost declarat neconstituţional prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 17 din 29 mai 2014. Or, după cum a constatat Curtea, până la aprobarea Hotărîrii Guvernului nr.243 din 08 aprilie 2010, cadrul legal naţional nu cuprindea nici o referinţă care ar viza termenul de valabilitate a timbrelor de acciz în situaţia în care acestea sunt substituite cu altele noi, iar Regulamentul privind modul de procurare şi aplicare a timbrelor de acciz pe articolele de tutun, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1427 din 18 decembrie 2007, nu reglementează nici o modalitate de schimbare a timbrelor cu valabilitatea expirată.

Cu titlu de consecinţă, prin aceeaşi Hotărîre nr. 17 din 29 mai 2014 a fost declarat neconstituţional şi al. (7) al art.123 Codul fiscal, adoptat în redacţia Legii nr. 267 din 23 decembrie 2011, care prevedea că timbrele de acciz de model vechi rămîn valabile pe termen de un an de la data punerii în aplicare a celor noi. Deci, la caz, fiind constatată adoptarea deciziei nr. 815-c din 22 mai 2013 ca emisă contrar prevederilor legii, instanţele corect au decis anularea acesteia. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie însă atestă ca fiind eronate concluziile instanţelor ierarhic inferioare în partea ce ţine de anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 294-c din 04 martie 2013. Astfel, autoritatea fiscală la 12 februarie 2013 a depistat, în urma controlului fiscal de la ghereta comercială din or.

Orhei str. S. Lazo 1A, comercializarea de către SRL ”Expocostas” a unor tipuri de mărfuri în lipsa documentelor de provenienţă. Conform art. 8 al. (2) lit. f) Cod fiscal, contribuabilul este obligat în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător. În aceeaşi ordine de idei, art. 21 al. (1) a Legii cu privire la comerţul interior nr. 231 din 23 septembrie 2010 prevede că, la locul de vînzare a produselor/prestare a serviciilor, comerciantul trebuie să deţină documentele care atestă conformitatea acestora cu regulamentele tehnice în vigoare.

În cazul în care documentele respective sînt păstrate în alt loc, în incinta unităţii comerciale trebuie să se păstreze copiile acestora, autentificate cu ştampila comerciantului. Şi p. 9 al Regulamentului cu privire la recepţionarea mărfurilor conform cantităţii şi calităţii în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1068 din 20 octombrie 2000 indică că, se interzice livrarea în reţeaua de comerţ a mărfurilor fără documente de însoţire care să confirme originea mărfii, cantitatea şi calitatea ei precum şi fără certificat de conformitate pentru produsele supuse certificării obligatorii, eliberate în Sistemul Naţional de Certificare. Contrar normelor enunţate, inspectorii fiscali au fost în imposibilitate de a verifica formarea preţurilor la mărfurile social importante (ulei „Floris” – 0,955 ml, zahăr „Domniţa” – 1kg, orez), în cazul în care contribuabilul nu a prezentat documentele de provenienţă a acestor mărfuri.

Or, în cazul dat survin consecinţele prevăzute de art. 253 al. (1) Cod fiscal – sancţionarea cu amendă de 10000 de lei pentru împiedicarea controlului fiscal prin neprezentarea de date, informaţii şi documente, necesare organului fiscal, asupra problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune. Aceste circumstanţe au fost confirmate nemijlocit şi de intimatul SRL ”Expocostas” prin demersul nr. 1 de la f.d. 113, vol. I şi susţinerile verbale de la f.d. 127, vol. I, care a indicat că documentele de provenienţă şi certificatele de calitate vor fi prezentate ulterior, deoarece la momentul controlului lipseau. Şi nici la data efectuării controlului contribuabilul nu a obiectat în vreun mod asupra constatărilor în cauză.

Colegiul mai reţine că, deşi SRL ”Expocostas” s-a obligat de a prezenta actele solicitate în termen de 5 zile de la data efectuării controlului, acestea au fost predate organului fiscal abia la 15 martie 2013 (f.d.8, vol. I), deci după adoptarea deciziei contestate nr. 294-c din 04 martie 2013. Avînd în vedere că normele materiale enunţate mai sus reglementează un comportament obligatoriu de urmat şi deoarece la solicitarea inspectorilor fiscali intimatul nu a prezentat la prima cerere actele de provenienţă a mărfii (ulei „Floris” – 0,955 ml, zahăr „Domniţa” – 1kg, orez), recurentul corect i-a aplicat amenda de 10000 lei prin prisma art. 253 al. (1) din Titlul V al Codului fiscal.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite pe deplin de către instanţele judecătoreşti inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea anulării deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 294-c din 04 martie 2013 şi de a emite o nouă hotărîre în partea dată, prin care acţiunea SRL ”Expocostas” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu privire la anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 294-c din 04 martie 2013 de a respinge ca neîntemeiată, în rest a menţine hotărîrile judecătoreşti.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Orhei din 24 decembrie 2014 în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată ”Expocostas” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu privire la contestarea actului administrativ, în partea anulării deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 294-c din 04 martie 2013 şi de a emite o nouă hotărîre în partea dată prin care: Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată ”Expocostas” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu privire la anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 294-c din 04 martie 2013. În rest, decizia Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Orhei din 24 decembrie 2014 se menţin.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea Dumitru Mardari Galina Stratulat