2rac-80/16 — Repararea prejudiciului material în ordine de regres

prima instanţă: V. Varaniţă dosarul nr. 2rac-80/16 instanţa de apel: I. Cimpoi, V. Braşoveanu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni împotriva Societăţii pe Acţiuni „Drumuri Orhei” cu privire la repararea prejudiciului material în ordine de regres împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2015 prin care a fost respins apelul şi cererea de alăturare la apel declarate de către Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni şi Vitalie Nagacevschi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 mai 2015 constată: La 06 noiembrie 2013, ÎM CIA „Transelit” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Drumuri Orhei” SA, intervenient accesoriu Vitalie Nagacevschi cu privire la repararea prejudiciului material în ordine de regres.

În motivarea cererii a invocat că la 17 august 2012, Vitalie Nagacevschi se deplasa cu vehiculul personal de model Land Rover Discovery 4 pe traseul M-2 Chişinău-Soroca, în direcţia mun. Chişinău. În timpul deplasării pe porţiunea de drum la ieşire din or. Orhei în direcţia mun. Chişinău, intersecţie cu traseul spre satul Pohărniceni, în scopul evitării coliziunii cu un alt vehicul a accelerat viteza şi ca urmare, ieşind de pe partea carosabilului, s-a tamponat cu un obstacol aflat pe acostament (fântână de canalizare), care nu era acoperită. Ca rezultat al tamponării cu obstacolul enunţat, vehiculul a fost grav deteriorat. Indică că urmare a accidentului rutier şi deteriorării vehiculului Vitalie Nagacevschi, în baza poliţiei nr. AC 551CH/12 de asigurare facultativă a mijloacelor de transport CASCO din 24 iulie 2012, s-a adresat către ÎM CIA „Transelit” SA pentru achitarea despăgubirilor de asigurare.

1 Menţionează că în urma examinării de către ÎM CIA „Transelit” SA a dosarului cu privire la plata despăgubirilor de asigurare, a fost adoptată decizia nr. D/D CASCO nr. 397/08-12C, prin care s-a decis de a achita în baza contractului de asigurare seria AC nr. 551CH/12, suma despăgubirii de asigurare în mărime de 74377 lei. Susţine că ÎM CIA „Transelit” SA, conform contractului de asigurare CASCO seria AC nr. 551CH/12 încheiat cu Vitalie Nagacevschi la 24 iulie 2012, a achitat efectiv suma despăgubirii de asigurare în mărime de 74377 lei, dintre care: 24680 lei achitaţi efectiv lui Vitalie Nagacevschi pentru achitarea pieselor comandate: 9960 lei pentru achitarea 2 anvelope şi 14720 lei pentru achitarea 2 jante, 49657 lei achitaţi efectiv companiei „DAAC-HERMES” SA pentru lucrări de reparaţie şi piese.

Menţionează că vehiculul condus de Vitalie Nagacevschi, s-a deteriorat din cauza tamponării cu un obiectiv (comunicaţie inginerească – canalizare), care este amplasat pe carosabilul drumului expres M2 Chişinău – Soroca şi care se află într-o stare defectă sau incompletă. Iar potrivit răspunsului întreprinderii pârâte nr. 118 din 10 octombrie 2013, porţiunea de drum unde este amplasat obiectivul menţionat mai sus se află în administrarea „Drumuri Orhei” SA. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea drumurilor, pct. 127 alin. (1) lit. a) din Regulamentul circulaţiei rutiere, art. 514, 1398 alin. (1), 1415 alin. (1) Codul civil, art. 166-167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea din contul „Drumuri Orhei” SA a sumei de 74377 lei în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA cu titlu de reparare a prejudiciului material, încasarea din contul „Drumuri Orhei” SA a cheltuielilor de judecată în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA.

La 18 iunie 2014 ÎM CIA Transelit”SA reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca a depus cerere cu privire la concretizarea pretenţiilor din acţiune prin care a solicitat admiterea acţiunii, încasarea în mod solidar de la „Drumuri Orhei” SA şi Întreprinderea Italiană Taddei SpA/Toto Construzioni Generali SpA a sumei de 74377 lei în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA, cu titlu de reparare a prejudiciului material, încasarea în mod solidar de la „Drumuri Orhei” SA şi Întreprinderea Italiană Taddei SpA/Toto Construzioni Generali SpA în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA a cheltuielilor de judecată suportate.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 17 martie 2014 a fost admisă cererea avocatului Vasilii Ciuperca cu privire la atragerea în proces a intervenientului accesoriu, a fost introdus în procesul intentat de ÎM CIA „Transelit” SA împotriva „Drumuri Orhei” SA cu privire la repararea prejudiciului material în ordine de regres, intervenientul accesoriu Vitalie Nagacevschi de partea întreprinderii pârâte Întreprinderea Italiana JV „Toto Construzioni Generali” SpA/Taddeli SpA”, cu sediul în mun. Chişinău, str. Vlaicu Pîrcalab, 63, MD 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 mai 2015 a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM CIA „Transelit” SA împotriva „Drumuri Orhei” SA şi Întreprinderea Italiană JV „Toto Construzioni Generali 2 SpA/Taddei SpA, intervenient accesoriu Vitalie Nagacevschi, cu privire la repararea prejudiciului material în ordine de regres în mărime de 74377 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 10530 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2015 a fost respins apelul şi cererea de alăturare la apel declarate de ÎM CIA „Transelit” SA şi de Vitalie Nagacevschi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 mai 2015. La 19 ianuarie 2016, ÎM CIA „Transelit” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea înaintată de ÎM CIA „Transelit” SA împotriva „Drumuri Orhei” SA şi Întreprinderea Italiana Taddei SpA/Toto Construzioni Generali SpA, intervenient accesoriu Vitalie Nagacevschi cu privire la repararea prejudiciului material în ordine de regres şi încasarea în mod solidar „Drumuri Orhei” SA şi Întreprinderea Italiana Taddei SpA/Toto Construzioni Generali SpA a sumei de 74377 lei în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA cu titlu de reparare a prejudiciului material, în casarea în mod solidar de la „Drumuri Orhei” SA şi Întreprinderea Italiana Taddei SpA/Toto Construzioni Generali SpA în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA a sumei de 10530 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel a desconsiderat ca probă schiţa accidentului rutier din 17 august 2012, reţinând că aceasta nu este completă. Indică că schiţa accidentului rutier este unica probă materială din dosar din care rezultă circumstanţele comiterii accidentului rutier. Mai mult ca atât instanţa judecătorească nu poate să nu-i dea o apreciere ca probă şi să nu o pună la baza adoptării soluţiei, reţinând în locul acestei probe materiale nişte afirmaţii/presupuneri care nu au nici un suport probant. Menţionează că instanţa de apel în susţinerea poziţiei sale, nu a indicat de care acte normative s-a condus când a analizat schiţa accidentului rutier şi a constatat că acesta nu este completă.

Reiterează că o părere arbitrară a instanţei de judecată, care nu este bazată pe nicio probă sau lege, trezeşte suspiciuni rezonabile că judecătorul a fost părtinitor la examinarea cazului şi nu a fost echidistant faţă de părţi. Mai mult ca atât, instanţa judecătorească poate să respingă o probă în următoarele situaţii şi anume atunci când această probă este combătută cu alte probe. Afirmă că potrivit prevederile art. 122 alin. (3) din CPC se consideră inadmisibile probele obţinute cu încălcarea prevederilor legii, cum ar fi inducerea în eroare a participanţilor la proces, încheierea actului de către o persoană neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului procedural, alte acţiuni ilegale.

Indică că instanţa de apel greşit şi fără o bază probantă a reţinut că fântâna de intrare a apelor din şanţ, se afla nu pe acostament, dar în afara acostamentului în şanţ, că acostamentul avea mărimea în conformitate cu proiectul drumului, neavând pe acesta careva obiective, comunicaţii inginereşti, precum şi că 3 acostamentul, în porţiunea pusă în discuţie era în conformitate cu cerinţele tehnice şi cu proiectul, or probele din dosar dovedesc cu totul altceva. Mai indică că la examinarea cauzei, s-a stabilit cu certitudine că porţiunea de drum şi anume acostamentul, nu corespundea normelor tehnice în construcţie. Astfel, lăţimea acostamentului la momentul comiterii accidentului rutier era de 0,80 metri partea neîntărită a acostamentului, pe când conform normelor tehnice în construcţie, pentru categoria dată de drum este prevăzută lăţimea acostamentului de 3 metri, tot partea neîntărită a acostamentului.

Relatează că instanţa de apel a dat o apreciere arbitrară şi altor probe din dosar, notează că instanţa judecătorească a reţinut eronat faptul că acostamentul cu mărimea de 80 cm era în conformitate cu cerinţele tehnice în construcţie şi în conformitate cu proiectul aprobat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, precum şi că intimatul Tadei SpA a îndeplinit cu stricteţe cerinţele tehnice în procesul de lucru, or probele din dosar demonstrează viceversa.

Menţionează că în şedinţa de judecată din 02 martie 2015, reprezentantul Taddei SpA a declarat că obligaţiile contractuale ale Taddei SpA/Toto Construzioni Generali SpA a intrat inclusiv şi construcţia acostamentului, iar conform planului proiectului de reabilitare a drumului prezentat însăşi de reprezentantul Taddei SpA, rezultă că mărimea acostamentului este de aproximativ 3 metri conform planului, drumul are 4 benzi a câte 3,50 metri fiecare bandă şi acostament prin părţi de aproximativ 3 metri, iar porţiunea de 1 metru indicată în plan este parte a acostamentului prevăzută pentru însămânţarea ierbii.

Astfel, atât planul proiectului drumului cât şi normele tehnice în construcţii, precum şi concluziile expertului tehnic Igor Suharev, stabileşte că acostamentul pe această categorie de drum trebuie să fie de o lăţime de cel puţin 3 metri pe când la momentul comiterii accidentului rutier lăţimea acostamentului era de 0,80 cm, fapt stabilit cu certitudine în cadrul şedinţelor de judecată şi ignorat de instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare. Susţine că instanţa de apel, în mod arbitrar a reţinut că conform normelor tehnice în construcţie lăţimea acostamentelor în Republica Moldova pot fi de la 1 metru până la 3 metri, iar în dependenţă de relieful localităţii, condiţiile de amplasare a drumului poate fi şi mai mic de 1 metru.

Indică că instanţa de apel a invocat la general că în Republica Moldova lăţimea acostamentului poate fi de la 1 metru până la 3 metri, sau chiar mai mică, fără a racorda aceste afirmaţii la situaţia din speţă, sau fără a face trimitere la o probă în acest sens. Susţine că instanţa de apel a dat o apreciere eronată şi arbitrară circumstanţelor de fapt în care s-a comis accidentul rutier, precum şi probelor din dosar, menţionează că completul de judecată neîntemeiat a reţinut şi că obstacolul în speţă, a fost automobilul neidentificat, dar nu construcţia inginerească fântâna de intrare a apelor. Indică că instanţa de apel în mod arbitrar, fără a face trimitere la vre-o probă din dosar, a reţinut că în anul în care a avut loc accidentul rutier, au fost instalate 4 semne de atenţionare a participanţilor la trafic, despre lucrările care se efectuau pe traseul M2 Chişinău - Soroca.

Susţine că instanţa de apel în mod denaturat şi arbitrar a reţinut şi a interpretat declaraţiile expertului tehnic Igor Suharev făcute în şedinţa de judecată la examinarea pricinii în instanţa de fond. Astfel, instanţa judecătorească eronat a reţinut în decizie că fântâna de intrare a apelor din şanţ corespundea cerinţelor proiectului şi nu prezenta careva pericol traficului rutier. Menţionează că expertul tehnic a indicat precum că fântâna de intrare a apelor din şanţ corespundea cerinţelor proiectului şi nu prezenta careva pericol traficului rutier pentru drumul de categoria III, care era până la demararea lucrărilor de reconstrucţie a traseului M2 Chişinău - Soroca.

Iar după efectuarea lucrărilor de reconstrucţie a părţii carosabile a drumului anul 2011 şi până la efectuarea lucrărilor de reparaţie a acostamentului şi a fântânii de intrare a apelor din şanţ anul 2014, atât acostamentul cât şi fântâna de intrare a apelor din şanţ, nu corespundeau normelor tehnice în construcţie şi prezentau pericol pentru securitatea participanţilor la trafic, în acest sens expertul tehnic a indicat expres pentru participanţii la trafic acostamentul prezenta un pericol, deoarece acostamentul avea o dimensiune care nu corespunde normelor. La 23 februarie 2016, SA „Drumuri Orhei” a depus referinţă la recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2015, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat şi neîntemeiat cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe.

La 26 februarie 2016, Taddei SpA, reprezentată de avocatul Cristin Bezede a depus referinţă la cerere de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 26 noiembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 124), data recepţionării nefiind indicată. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 ianuarie 2016 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 5 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM CIA „Transelit” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 6