2ra-301/16 — Anularea contractului de vînzare cumpărare

prima instanţă: S. Iorgov dosarul nr. 2ra-301/16 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Dumitru Mardari Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Nadejda Stogu reprezentată de avocatul Natalia Covaliov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eudochim Stogu împotriva Nadejdei Stogu cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare şi partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor cu determinarea cotei părţi împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Eudochim Stogu, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 07 iulie 2015 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă constată: La data de 05 februarie 2015, Eudochim Stogu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nadejdei Stogu cu privire la anularea contractului de vânzare- cumpărare şi partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor cu determinarea cotei părţi. În motivarea acţiunii a indicat că la 25 ianuarie 2011 a înregistrat divorţul cu Nadejda Stogu la Oficiul Stării Civile sect. Rîşcani, mun. Chişinău. Indică că din ziua încheierii căsătoriei şi până la desfacerea acesteia a dobândit cu Nadejda Stogu, bunuri ce constituie proprietate comună în devălmăşie supuse împărţirii, inclusiv şi apartamentul cu numărul cadastral 0100413.148.01.031 situat pe adresa mun.

Chişinău, bd. Moscovei, 13 ap. 31. Susţine că bunul în cauză aparţine cu titlu de proprietate Nadejdei Stogu în urma încheierii contractului de vânzare - cumpărare din 22 decembrie 2010, prin care el a vândut ½ cotă parte din apartamentul din litigiu la solicitarea soţiei sale, cu scopul conviețuirii în continuare şi păstrării familiei. 1 Consideră că contractul de vânzare-cumpărare este unul fictiv, încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice, respectiv, este necesar de a fi declarat nul, deoarece de fapt suma presupusă ca achitată lui a fost dobândită în comun în timpul căsătoriei. Invocă că apartamentul nr. 31 cu numărul cadastral 0100413.148.01.031 aflat pe adresa mun. Chişinău, bd.

Moscovei, 13 nu poate fi partajat în natură, dat fiind faptul că construcţia şi amplasarea acestuia nu permite convieţuirea împreună a foştilor soţi, deoarece Nadejda Stogu îi creează până în prezent obstacole în folosirea apartamentului. Susţine că partajarea bunului proprietate comună în devălmăşie prin atribuirea întregului bun unuia dintre coproprietari în schimbul unei sulte nu este posibilă, deoarece atât el, Eudochim Stogu cât şi Nadejda Stogu nu dispun de surse financiare în atribuirea unei sulte pentru întregul bun. Prin urmare, nici unul din coproprietari nu şi-a exprimat acordul la atribuirea întregului bun în schimbul unei sulte. Afirmă că a purtat mai multe discuţii cu Nadejda Stogu cu privire la împărţirea bunurilor pe calea concilierii, însă nu s-a reuşit să ajungă la o înţelegere.

Mai mult, Nadejda Stogu de fiecare dată se eschivează când el încearcă să discute despre partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie. Prin urmare, reieşind din faptul că coproprietarii nu pot ajunge la o înţelegere, solicită vânzarea bunului la licitaţie şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 221, 344 alin. (1), 361, 371, 373 Codul civil, art. 25 alin. (1-4), 26 Codul familiei, art. 7, 85 alin. (4), 166- 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 22 decembrie 2010, determinarea cotelor-părţi a bunului proprietate comună în devălmăşie a soţilor cu recunoaşterea dreptului de proprietate a lui Eudochim Stogu asupra 50% din apartamentul nr. 31 cu numărul cadastral 0100413.148.01.031 situat pe adresa mun.

Chişinău, bd. Moscovei, 13, ap. 31, partajarea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor prin dispunerea vânzării la licitaţie a bunurilor apartamentul nr. 31 cu numărul cadastral 0100413.148.01.031 situat pe adresa mun. Chişinău, bd. Moscovei, 13, în mod integral, iar suma obţinută a distribui lui Eudochim Stogu şi Nadejdei Stogu proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07 iulie 2015 a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Eudochim Stogu împotriva Nadejdei Stogu cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 22 decembrie 2010, determinarea cotelor-părţi a bunului proprietate comună în devălmăşie şi partajarea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor prin dispunerea vânzării la licitaţie a apartamentului, încasat din contul lui Eudochim Stogu în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 4073, 59 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2015, a fost admis apelul declarat de Eudochim Stogu, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, 2 mun. Chişinău din 07 iulie 2015 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea înaintată de Eudochim Stogu a fost admisă, a fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 31, bd. Moscova, 13, mun. Chişinău încheiat la 22 decembrie 2010 între Eudochim Stogu şi Nadejda Stogu, recunoscut dreptul de proprietate după Eudochim Stogu şi Nadejda Stogu a câte ½ cotă-parte din ap. 31, bd. Moscova, 13, mun. Chişinău, partajată proprietatea comună prin dispunerea la licitaţie a apartamentului nr. 31, bd. Moscova, 13, mun. Chişinău cu distribuirea sumelor între Eudochim Stogu şi Nadejda Stogu conform cotelor deţinute.

La 11 decembrie 2015, Nadejda Stogu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 02 decembrie 2015 prin care a solicitat admiterea recursului, suspendarea executării deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2015 până la examinarea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa de judecată a interpretat în mod eronat legea referitor la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 8578 din 22 decembrie 2010. Indică că conform prevederilor art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la proprietate atât singură cât şi în asociere cu alţii.

Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Susţine că conform Protocolului adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate sa decât pentru o cauză de utilitate publică în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. La fel recurenta invocă art. 46 Constituţia Republicii Moldova, care prevede că dreptul de proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sânt garantate. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii. Cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii, precum şi prevederilor art. 316 Codul civil, care indică că proprietatea este în condiţiile legii inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauza de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Menţionează că rezoluţiunea poate fi cerută la un act juridic încheiat valabil în cazul când una din părţi nu-şi respectă culpabil obligaţia într-un contract sinalagmatic cu executare imediată şi constă în desfiinţarea retroactivă, cu repunerea părţilor în situaţia de existenţă anterior încheierii lui.

Relatează că contractul de vânzare-cumpărare nr. 8578 din 22 decembrie 2010 este un act juridic valabil, încheiat în baza condiţiilor stipulate 3 de legislaţia în vigoare şi nicidecum nu poate fi considerat nul, deoarece nu cade sub incidenţa normelor care prevăd nulitatea actului juridic. Indică că tranzacţia din decembrie 2010, prin care Nadejda Stogu a procurat de la Eudochim Stogu cota-parte ce îi aparţinea din apartament, a fost încheiată pentru a produce efecte pe viitor, preţul bunului respectiv fiind achitat pe deplin. Invocă că actul juridic se va recunoaşte ca fictiv în temeiul art. 221 Cod civil numai în cazul în care se va demonstra că ambele părţi nu au avut intenţia de a-l executa.

În cazul executării actului juridic doar de către o parte, aceasta nu va putea invoca nulitatea actului juridic considerându-l fictiv, dar va putea solicita rezilierea pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a depus recursul la 11 decembrie 2015 împotriva deciziei instanţei de apel din 02 decembrie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel şi menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. În speţă s-a constatat cu certitudine că în timpul căsătoriei înregistrată între Eudochim Stogu şi Nadejda Stogu a fost procurat apartamentul nr. 31 din bd. Moscova, 13 mun. Chişinău. Este incontestabil şi faptul că la 22 decembrie 2010, între Eudochim Stogu, în calitate de vânzător, şi Nadejda Stogu, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 8578, potrivit căruia Eudochim Stogu a vândut Nadejdei Stogu, în deplină proprietate, ½ cotă-parte din apartamentul nr. 31 situat în mun.

Chişinău, bd. Moscova, 13, ce-i aparţinea cu drept de proprietate (f. d. 12 – 14). La fel, s-a stabilit că la 25 ianuarie 2011, căsătoria dintre Eudochim Stogu şi Nadejda Stogu a fost desfăcută, fapt confirmat prin certificatul de divorţ seria D-IV nr. 0347473 (f. d. 9). Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Nadejdei Stogu, Eudochim Stogu a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare şi partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor cu determinarea cotei părţi, cerinţe integral respinse de prima instanţă. Instanţa de apel, judecând apelul declarat de Eudochim Stogu, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia şi ilegalităţii hotărârii primei instanţe, astfel că a casat integral hotărârea primei instanţe şi a pronunţat o nouă hotărâre, prin care acţiunea înaintată de Eudochim Stogu a fost admisă, a fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 31 din bd.

Moscova, 13, mun. Chişinău 4 încheiat la 22 decembrie 2010 între Eudochim Stogu şi Nadejda Stogu, recunoscut dreptul de proprietate după Eudochim Stogu şi Nadejda Stogu a câte ½ cotă-parte din ap. 31, bd. Moscova, 13, mun. Chişinău, partajată proprietatea comună prin dispunerea la licitaţie a apartamentului nr. 31, bd. Moscova, 13, mun. Chişinău cu distribuirea sumelor între Eudochim Stogu şi Nadejda Stogu conform cotelor deţinute. În susţinerea soluţii date, instanţa de apel a făcut referire la prevederile art. 221 alin. (1) Cod civil, reținând că Eudochim Stogu a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, având intenţia de a se eschiva de la restituirea împrumutului prin urmărirea bunului ce-l deţine, respectiv, contractul este un act juridic fictiv, întrucât scopul actului juridic menţionat este eschivarea lui Eudochim Stogu, de la plata obligaţiunilor asumate.

Instanţa de recurs constată însă, că deşi la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanţe rezultă din aplicarea greşită şi interpretarea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate. Într-adevăr, art. 221 alin. (1) Cod civil, invocat de către Eudochim Stogu în susţinerea cererii de chemare în judecată şi reţinut de instanţa de apel ca temei de admitere a acţiunii, prevede că actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. În interpretarea corectă a normei enunţate, însă,este de înţeles că actele juridice fictive au menirea să creeze o aparenţă juridică pentru terţi şi implică o neconcordanţă intenţionată între voinţa reală şi voinţa declarată, care are ca scop amăgirea terţilor.

Iar în cazul încheierii actului juridic fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv), lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic consfinţit în art. 195 – intenţia de a da naştere, modifica, sau stinge drepturi şi obligaţii civile. Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, creând aparenţa existenţei actului juridic în realitate. Raportând la caz prevederile enunţate în coroborare cu cele stabilite, instanţa de recurs conchide că instanţa de apel incorect a constatat că contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Eudochim Stogu şi Nadejda Stogu a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv), prin urmare acesta este nul.

Or, simpla invocare că Eudochim Stogu a încheiat contractul de vânzare- cumpărare cu intenţia de a se eschiva de la restituirea împrumutului prin urmărirea bunului ce-l deţinea în proprietate, nu constituie temei de a considera că acest contract este un act juridic fictiv, în susţinerea acestor afirmaţii nefiind prezentate probe pertinente ce le-ar justifica. Pe când, potrivit art. 118 alin. (1) şi (3), 123 alin. (6) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, dacă legea nu dispune altfel. Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi 5 la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate.

Faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. De altfel, instanţa de recurs reţine că şi argumentele aduse de către Eudochim Stogu în susţinerea cererii de chemare în judecată nu au un caracter consecutiv, or, acesta în cererea de chemare în judecată invocă ca temei de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare faptul că suma presupusă ca achitată lui de către Nadejda Stogu a fost dobândită în comun în timpul căsătoriei, ca deja ulterior să invoce, în mod declarativ, că scopul încheierii actului juridic menţionat a fost eschivarea lui de la plata obligaţiunilor existente faţă de alţi creditori. Ca urmare, instanţa de recurs constată că prima instanţă corect a statuat lipsa probelor care ar demonstra faptul că contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între Eudochim Stogu şi Nadejda Stogu fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv).

În acest context, se va reţine că din conţinutul contractului de vânzare- cumpărare contestat în speţă se atestă cu certitudine că preţul imobilului în mărime de 202 453 lei, a fost achitat integral de către cumpărător vânzătorului până la semnarea prezentului contract (f. d. 12 – 14). La fel, la momentul întocmirii contractului contestat, părţile au declarat că nu sunt lipsite de capacitatea de exerciţiu, nu suferă de boli care ar putea provoca dereglări de conștiință, lipsesc circumstanţe care ar putea impune încheierea tranzacţiei pe condiţii dezavantajoase şi precum că informaţia şi documentele depuse de ei sunt veridice.

Nu mai puţin important în speţă este şi faptul că imediat după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, la 25 decembrie 2010 părţile de comun acord au depus cerere de divorţ la OSC, fapt menţionat de către Nadejda Stogu în şedinţa primei instanţe şi care nu a fost negat de Eudochim Stogu (f. d. 43-45), iar la 25 ianuarie 2011 căsătoria dintre aceştia a fost desfăcută. Mai mult ca atât, în confirmarea netemeiniciei acţiunii înaintate de către Eudochim Stogu vine şi certificatul eliberat de CCL nr. 166, potrivit căreia din luna februarie a anului 2011, Nadejda Stogu locuieşte de una singură în apartamentul nr. 31 din bd. Moscovei, 13, mun. Chişinău (f. d. 33). Aceste împrejurări sunt esenţiale la soluţionarea prezentului litigiu cu atât mai mult cu cât actul juridic se va recunoaşte fictiv, în temeiul art. 221 Cod civil, numai în cazul în care se demonstrează că ambele părţi nu au avut intenţia de a-l încheia.

Or, în caz contrar va fi încălcat principiul securităţii raporturilor juridice. În aceste condiţii urmează de reţinut că reieşind din circumstanţele speţei, se constată că Nadejda Stogu pe întreg parcursul examinării cauzei a susţinut că contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în conformitate cu legislaţia în vigoare, având ca scop anume înstrăinarea/cumpărarea bunului imobil. Mai mult că o astfel de manifestare a voinţei se regăseşte şi în comportamentul lui Eudochim Stogu, care odată cu înstrăinarea cotei sale părţi din imobil şi desfacerea căsătoriei cu Nadejda Stogu, nu a mai locuit şi nici nu a 6 manifestat intenţia de a locui în apartamentul nr. 31 din bd. Moscovei, 13, mun. Chişinău o perioadă îndelungată de timp (mai bine de 4 ani).

În conexiunea celor relatate se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, litigiul cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins integral acţiunea. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Nadejda Stogu reprezentată de avocatul Natalia Covaliov.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07 iulie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eudochim Stogu împotriva Nadejdei Stogu cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare şi partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor cu determinarea cotei părţi. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Dumitru Mardari Ala Cobăneanu 7