2rac-86/16 — Declararea nulităţii contractului de antrepriză

Dosarul nr. 2rac-86/16 prima instanţă: V. Efros instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Galina Stratulat, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Procuratura mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Procuratura mun. Chişinău în interesele Ministerului Culturii împotriva pîrîţilor „Moldova- Film” societatea pe acţiuni şi societatea comercială „Ten-Tec” societate cu răspundere limitată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015, prin care apelul declarat de societatea comercială „Ten-Tec” societate cu răspundere limitată a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 24 februarie 2015, c o n s t a t ă: La 06 august 2010, Procuratura mun. Chişinău a formulat cerere de chemare în judecată în interesele Ministerului Culturii împotriva pîrîţilor „Moldova-Film” societatea pe acţiuni şi societatea comercială „Ten-Tec” societate cu răspundere limitată. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, la 11 iulie 2008, Ministerul Culturii a încheiat cu SA „Moldova-Film” contractul nr.32/08, potrivit căruia acesta din urmă urma să presteze servicii de producere a filmului documentar „A trăi pentru Moldova (Dmitrie Cantemir)”, în valoare de 40 000 lei, care, deşi dispunea de posibilitatea realizării acestuia, a încheiat la 11 decembrie 2008, un contract cu SC „Ten-Tec” SRL, prin care ultimei i-a fost transmisă obligaţia de a efectua lucrări audio şi video, precum şi de producere color corection a filmului, în schimbul unei retribuţii pecuniare în valoare de 29 000 lei.

1 În cadrul misiunii de audit, efectuat de Curtea de Conturi la SA „Moldova- Film”, conform documentelor confirmative s-a constatat că, în realitate, studioul nu a produs filmul menţionat, deoarece, acesta era deja filmat din anul 2004. Contrar celor constatate, SA „Moldova-Film” a achitat în favoarea SC „Ten-Tec” SRL, în baza facturii fiscale seria WT nr. 0803983, suma de 29 000 lei. Invocă reclamantul că, în acest mod, contractul de antrepriză contestat a fost realizat fictiv, fără intenţia de a produce efecte juridice, în speţă, lipsind elementul definitoriu al actului juridic prevăzut de art. 195 Cod civil şi anume, intenţia de a naşte, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii civile. Solicită Procuratura mun.

Chişinău, declararea nulităţii contractului de antrepriză fără număr din 11 decembrie 2008, încheiat între SA „Moldova-Film” şi SC „Ten-Tec” SRL, cu repunerea părţilor pe poziţii iniţiale şi încasarea în beneficiul SA „Moldova-Film” din contul SC „Ten-Tec” SRL a prestaţiei efectuate de reclamant conform facturii fiscale seria WT nr. 0803983, în valoare de 29 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 februarie 2015, acţiunea a fost admisă. Contractul de antrepriză fără număr din 11 decembrie 2008, încheiat între SA „Moldova-Film” şi SC „Ten-Tec” SRL a fost declarat nul, cu aducerea părţilor în poziţia iniţială şi încasarea din contul SC „Ten-Tec” SRL, în beneficiul SA „Moldova-Film”, a sumei de 29 000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015, apelul declarat de SC „Ten-Tec” SRL a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 februarie 2015, cu încetarea procesului civil în legătură cu depunerea acţiunii de un organ ce nu dispunea de acest drept. La 29 decembrie 2015, Procuratura mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015. (f.d. 109 vol. II) În motivarea recursului, a invocat recurentul că hotărîrea instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţa a interpretat în mod eronat legea.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 25 noiembrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 11 decembrie 2015. (f.d. 105 vol. II) Dovada de recepţie a copiei deciziei instanţei de apel, la materialele dosarului, nu este. Ţinînd cont de cele menţionate, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre 2 necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 02 februarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor SA „Moldova-Film” şi SC „Ten-Tec” SRL, copia recursului declarat de Procuratura mun. Chişinău, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. (f.d. 112 vol.II) La 22 februarie 2016, SA „Moldova-Film” a depus referinţă la recursul declarat de Procuratura mun. Chişinău, cu solicitarea de a admite recursul. La 01 martie 2016, SC „Ten-Tec” SRL a depus referinţă la recursul declarat de Procuratura mun. Chişinău, cu solicitarea de a declara recursul inadmisibil. Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele 3 stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept materiale şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, instanţa de apel s-a pronunţat în modul corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, completul Colegiului civil, comercial şi de 4 contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Procuratura mun. Chişinău, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Procuratura mun. Chişinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Galina Stratulat Oleg Sternioală 5