2ra-356/16 — Repararea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria sectorului Rîșcani, municipiul Chișinău, Judecător – L.Holevițcaia Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Iuia Cimpoi, Natalia Simciuc, Nicolae Craiu dosar nr.2ra-356/15 ÎNCHEIERE 02 martie 2016 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, – Svetlana Filincova, Judecători – Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Eugeniu Arapu și Valentina Arapu, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Eugeniu Arapu și Valentina Arapu împotriva Întreprinderii Mixte Organizația de Microfinanțare „MicroInvest” SRL privind repararea prejudiciului, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de reprezentantul lui Eugeniu Arapu și Valentina Arapu, a con st at at: La 14 noiembrie 2013 Eugeniu Arapu și Valentina Arapu au depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Mixte Organizația de Microfinanțare „MicroInvest” SRL (în continuare ÎM OM „MicroInvest” SRL), solicitînd încasarea din contul ÎM OM „MicroInvest” SRL a sumei de 230 000 (două sute treizeci mii) lei cu titlu de prejudiciu material.

În motivarea cererii a indicat că la 22 septembrie 2008 Eugeniu Arapu și Valentina Arapu au încheiat cu ÎM OM „MicroInvest” SRL contractul de ipotecă nr.28675, care a fost înregistrat la oficiul cadastral cu nr.5501/08/18855. Prin contractul menționat au ipotecat bunurile imobile din r-ul Ialoveni, sat. Stăuceni și anume, teren pentru construcții cu suprafața totală de 0,1273 ha, nr.cadastral 5530202.500, casă de locuit individuală cu suprafața totală de 117,8 mp, nr.cadastral 5530202.500.01 și construcție accesorie cu suprafața totală de 17,7 mp, nr.cadastral 5530202.500.02. Conform raportului de evaluare a proprietății nr.2008G-12 din 24 iulie 2008, realizat de SRL „Imocost”, valoarea de piață a bunurilor ipotecate constituie suma de 739 100 (șapte sute treizeci și nouă 1 mii una sută) lei.

Părțile au evaluat bunurile ipotecate la suma de 600 000 (șase sute mii) lei. La cererea ÎM OM „MicroInvest” SRL, Judecătoria Ialoveni a adoptat la 15 iulie 2011 hotărîrea prin care imobilul ipotecat a fost transmis în posesia ÎM OM „MicroInvest” SRL. Ulterior, la 25 ianuarie 2012 ÎM OM „MicroInvest” SRL a evaluat bunul imobil în mod unilateral, fapt despre care nu a anunțat debitorul gajist. Evaluarea a fost efectuată de către SRL „Vlasercom”, valoarea de piață a bunurilor fiind stabilită la suma de 402 000 (patru sute două mii) lei. Despre reevaluarea bunului debitorii gajiști nu au fost informați, iar cu raportul de evaluare au făcut cunoștință în luna octombrie 2013. ÎM OM „MicroInvest” SRL a vîndut bunul ipotecat la prețul de 370 000 (trei sute șaptezeci mii) lei, la un preț cu 230 000 (două sute treizeci mii) lei mai puțin, iar după vînzarea bunului, nu a prezentat o dare de seamă.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani, municipiul Chișinău din 22 mai 2015 acțiunea reclamanților Eugeniu Arapu și Valentina Arapu împotriva ÎM OM „MicroInvest” SRL privind repararea prejudiciului în sumă de 230 000 lei a fost respinsă ca fiind nefondată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de reprezentantul lui Eugeniu Arapu și Valentina Arapu, avocatul Augustin Procopovici. A fost menținută hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani, municipiul Chișinău din 22 mai 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eugeniu Arapu și Valentina Arapu împotriva SRL „Microinvest” privind repararea prejudiciului.

La 30 decembrie 2015 Eugeniu Arapu și Valentina Arapu, prin intermediul avocatului Augustin Procopovici, au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2015, solicitînd casarea deciziei recurate și a hotărîrii instanței de fond, emiterea unei noi hotărîri privind încasarea din contul ÎM OM „MicroInvest” SRL a sumei în mărime de 230 000 (două sute treizeci mii) lei. În motivarea cererii au indicat că Eugeniu Arapu, Valentina Arapu și ÎM OM „MicroInvest” SRL și-au asumat drepturi și obligații, iar cînd au semnat contractul părțile aveau anumite așteptări, ori prevederile contractului sunt obligatorii. Creditorul ipotecar nu a notificat debitorii ipotecari despre prețul de gaj estimativ revizuit și a vîndut bunul la un preț care nu era aplicabil conform înțelegerii contractuale.

Susțin că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au aplicat prevederile legale care instituie forța obligatorie a contractului și nici prevederile ce reglementează contractul de ipotecă. 2 Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Eugeniu Arapu și Valentina Arapu ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă. Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurenți, însoțite de expunerea circumstanțelor de drept ale pricinii, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență și care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursurilor. Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condiţiile secţiunii a 2-a, Capitolul XXXVIII, din Codul de Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o rejudecare a fondului pricinii.

Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Abordarea recurenților în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestora nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenţei CtEDO și anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde 3 Curtea a menționat că „... art.6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Eugeniu Arapu și Valentina Arapu. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova, Judecători – Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală 4