2ra-420/16 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-420/16 Judecător: N. Simciuc Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, A. Minciuna ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de către: -Burghelea Valeriu; -Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova; -Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Burghelea Valeriu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Anticorupție, privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, încasarea dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 27 octombrie 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 iunie 2014 şi emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă La 03 martie 2014, Valeriu Burghelea s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, Ministerul Finanţelor RM, intervenient accesoriu Procuratura Anticorupție, prin care a solicitat repararea prejudiciului material în sumă de 403 240 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 800 000 lei, cauzate prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală. În motivarea cererii, Burghelea Valeriu a indicat că la data de 09 iulie 2007 de către Procurorul adjunct Vasile Leviţki din Procuratura Anticorupţie a fost emisă ordonanţa de începere a urmăririi penale nr. 2007036453. Astfel, în cadrul acestui dosar penal, Burghelea Valeriu a fost învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (3) lit. a) Cod Penal.

La 17 iulie 2007, Burghelea Valeriu a fost reţinut şi adus forțat în izolatorul de detenţie al CCCEC. Pe parcursul desfăşurării anchetei, după aproximativ o lună de zile, Valeriu Burghelea a fost transferat în Penitenciarul nr. 13 din mun. Chişinău, din care a fost eliberat sub control judiciar la data de 08 noiembrie 2007. La data de 02 aprilie 2009, în cadrul efectuării cercetării judecătoreşti, de către acuzarea de stat a fost modificată învinuirea înaintată iniţial, Burghelea Valeriu fiind deja învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod Penal. Ulterior, în susținerile verbale, acuzatorul de stat, reieşind din prevederile Legii nr. 227 din 18 februarie 2008, a solicitat încadrarea învinuirii în baza art. 190 alin. (5) Cod Penal.

La data de 30 octombrie 2009, Judecătoria Buiucani a emis sentinţa de achitare în privinţa lui Burghelea Valeriu, în care s-a demonstrat ilegalitatea învinuirii şi a acţiunilor organelor de urmărire penală. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2010, a fost respins apelul acuzatorului de stat şi a fost menţinută sentinţa primei instanţe. Astfel, în opinia reclamantului, fiind confirmată încă odată sentinţa de achitare din 30 octombrie 2009. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 martie 2011, a fost respins recursul declarat de acuzatorul de stat şi au fost menținute actele judecătoreşti contestate. Susţine reclamantul că, în cadrul cauzei penale intentate pe numele d-lui în anul 2007 a fost asistat de către avocatul Ghenadie Tatar, pentru serviciile căruia a achitat suma totală de 73 240 lei.

Totodată, susţine că în această perioadă ar fi fost privat de dreptul de a primi salariul de 5 000 lei lunar pe o perioadă de 45 luni, ce constituie suma de 265 000 lei. La fel a avut cheltuielile de tratament medical ce au urmat după reţinerea şi deținerea ilegală a reclamantului în penitenciar, ce constituie suma de 65 000 lei. Suplimentar, Burghelea Valeriu a remarcat că arestul ilegal şi deținerea lui în penitenciar 114 zile, perchezițiile corporale şi la domiciliu, nenumăratele participări la acţiunile de urmărire penală şi în calitate de învinuit şi inculpat pe marginea dosarului penal 1-au făcut să se simtă înjosit, umilit, maltratat, permanent fiind în stare de retrăiri precum şi timpul pierdut a creat în familia reclamantului o situaţie foarte negativă, inclusiv asupra copiilor minori pe care reclamantul îi avea la întreținere.

În acest context solicită repararea prejudiciului moral în sumă de 800 000 lei. Pe parcursul judecării cauzei în instanţa de fond, reclamantul Burghelea Valeriu a depus cerere de modificare a pretenţiilor prin care a solicitat instanţei încasarea salariului restant pe perioada de 28 luni în sumă de 140 000 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 66 486 lei, încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 73 240 lei, încasarea cheltuielilor pentru tratament în sumă de 65 000 lei şi repararea prejudiciului moral în sumă de 800 000 (f.d. 110; 117-119 vol. I). Reprezentanţii Ministerului Finanţelor şi a Ministerului Justiţiei au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca tardivă, invocînd în suport prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 , potrivit cărora cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariției dreptului la repararea prejudiciului.

Susțin că decizia CA Chişinău pe cauza data a fost emisă la 17 martie 2010, iar acţiunea a fost înaintată la 03 martie 2014, peste termenul de 3 ani. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 iunie 2014, acţiunea depusă de Burghelea Valeriu a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de Burghelea Valeriu, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 iunie 2014, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Burghelea Valeriu cheltuieli pentru asistența juridică în sumă de 60 240 lei, salariul pentru perioada privării de dreptul de a munci în sumă de 140 000 lei, cheltuieli pentru asistența medicală în sumă de 4 162 lei și 50 000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat.

În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 iulie 2015, au fost admise recursurile declarate de Procuratura Anticorupție, Ministerul Justiției al RM și Ministerul Finanțelor RM, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2015, cauza fiind restituită spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată. După rejudecarea cauzei, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015, a fost admis apelul declarat de Burghelea Valeriu, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 iunie 2014, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care, s-a admis parţial acţiunea, s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Burghelea Valeriu prejudiciul material cauzat în sumă de 20 000 lei, ce constituie salariul ratat; suma de 240 lei cu statut de dobîndă de întîrziere la acest salariu; cheltuielile de asistenţă juridică suportate pe parcursul examinării cauzei penale în sumă de 60 240 lei; cheltuieli suportate pentru asistenţă medicală în sumă de 4 162 lei şi prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 decembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Burghelea Valeriu a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei contestate și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral, să fie încasat în beneficiul său: pentru asistenţa juridică 73 240 lei; salariul provenit din munca de care a fost privat 140 000 lei; dobînda de întîrziere la salariu 92 039,45 lei; cheltuieli pentru tratament medical 4 162 lei; rata de inflaţie de la sumele de asistenţă juridică şi tratamentul medical 36 080,82 lei. În motivarea recursului, reiterînd argumentele invocate pe parcursul examinării cauzei, a indicat că decizia contestată este neîntemeiată, or s-au apreciat arbitrar probele.

La 12 ianuarie 2016, recurs a declarat și Ministerul Finanțelor al RM, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Tot la 12 ianuarie 2016, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs, solicitînd cu titlu principal - casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii, cu titlu secundat - modificarea decizia instanţei de apel în sensul diminuării sumelor acordate. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că din materialele dosarului nu rezultă la ce dată a fost expediată copia deciziei integrale a instanţei de apel în adresa părţilor la 06.11.2015 (f.d. 98 vol. II), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursurile se consideră declarate în termen. La 10 februarie 2016, Procuratura Generală a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al RM, solicitînd admiterea recursului declarat de Ministerul Justiţie al RM. La 29 februarie 2016, Burgelea Valeriu a prezentat referinţă pe marginea recursurilor declarate de Ministerul Justiţie al RM şi Ministerul Finanţelor al RM, repetînd cele invocate în recursul său.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursurile urmează a fi declarate drept inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Burghelea Valeriu, Ministerul Finanțelor al RM și Ministerului Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat de Burghelea Valeriu nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Burghelea Valeriu, Ministerul Finanțelor al RM și Ministerului Justiţiei al RM ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursurile declarate de Burghelea Valeriu, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Ion Druţă