2ra-443/16 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-443/16 prima instanţă - D. Chistol, instanţa de apel –M. Ciugureanu, E. Clim, B. Bîrca, ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Izdebschi Natalia şi Izdebschi Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.11, cu participarea intervenientului accesoriu societatea pe acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” împotriva Nataliei Izdebschi şi Izdebschi Vladimir cu privire la încasarea datoriei pentru prestarea energiei termice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Izdebschi Natalia şi Izdebschi Vladimir, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 ianuarie 2015, c o n s t a t ă : La 10 septembrie 2014 Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.11 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Izdebschi şi Izdebschi Vladimir, cu participarea intervenientului accesoriu societatea pe acţiuni „Termocom” în procedură de faliment în care a solicitat încasarea în mod solidar a datoriei pentru prestarea energiei termice în mărime de 1650 lei, şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 270 lei. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, în baza contului personal deschis la Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.11 pe numele pîrîţilor, societatea pe acţiuni „Termocom” a livrat energie termică.

Susţine că proprietarii nu şi-a onorat obligaţiunile, nu a respectat prevederile Hotărîrii Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 potrivit căreia proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ comunale, ultima nu a achitat pentru prestarea serviciilor de energie termică, iar datoria formată la 01 august 2014 la locul de consum, apartamentul nr. 64 situat în str. V. Dokuceaev 13, mun. Chişinău, constituie suma de 1650 lei, fapt confirmat prin informaţia privind calcularea şi achitarea serviciilor locativ comunale. În cadrul examinării pricinii în fond Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.11 prin cererea de modificare a cuantumului şi concretizare 1 pretenţiile a solicitat încasarea în mod solidar de la Izdebschi Natalia şi Izdebschi Vladimir, datoriei în sumă de 1300 lei şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 270 lei.

A menţionat că apartamentul dat are încălzire autonomă, însă potrivit modificările şi completările din 20 septembrie 2011 prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 707, s-a indicat că în cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului de la sistema centralizată de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de: 10 %, începînd cu 1 octombrie 2011; 15 %, începînd cu 1 octombrie 2012; 20 % începînd cu 1 octombrie 2013 din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului. Indică că sistemele inginerești comune de apă, canalizare, de încălzire sunt prevăzute în paralel, în subsol sau la etajele tehnice.

Acest lucru se face pentru ca conductele de apă şi canalizare să nu înghețe în perioada rece a anului, întru-cît acestea sunt încălzite de la rețelele termice. In aşa mod locuitorii care sunt conectați la sistemul centralizat plătesc pentru siguranţa şi buna funcționare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în perioada de iarnă. In majoritatea încăperilor unde se află scările blocurilor locative sunt deconectate aparatele de încălzire. Chiar şi în lipsa aparatelor de încălzire, în aceste încăperi se menţine temperatura pozitivă la temperaturi scăzute de afară din contul aceluiaşi sistem centralizat. Pînă la modificarea Hotărîrii Guvernului 191, consumatorii debranșați de la sistemul centralizat de încălzire achitau 5% din costul încălzirii, ceea ce reprezintă încălzirea consumată în apartament, însă, în această plată nu era inclusă şi costul încălzirii locurilor de uz comun.

In legătură cu acest fapt, se repartiza volumul de energie termică nemijlocit cît şi pentru cheltuielile suplimentare a blocului, între proprietarii apartamentelor conectate la sistemul de încălzire central. Astfel, erau încălcate prevederile Legii condominiului, potrivit căruia proprietatea comună în condominium include toate părţile proprietăţii aflate în folosinţă comună. In aceeaşi ordine de idei, conform art. 12 prezentei legi, toți proprietarii participă la cheltuielile pentru întreținerea proprietăţii comune în condominiu. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 ianuarie 2015 acţiunea înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.11 s-a admis integral.

S-a încasat de la Izdebschi Natalia şi Izdebschi Vladimir, în beneficiul Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr.11, datoria pentru prestarea serviciilor de energiei termică în perioada noiembrie 2011- septembrie 2014 în mărime de 1300 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei, în total suma de 1570 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015, s-a respins apelul declarat de Izdebschi Natalia şi Izdebschi Vladimir, şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 ianuarie 2015. La 21 decembrie 2015 Izdebschi Natalia şi Izdebschi Vladimir, au declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de respingere a pretenţiilor înaintate.

2 În motivarea recursului, au indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susțin că instanţele ierarhic inferioare nu au atras atenția supra faptului că Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr.11 face trimitere la un contract nr.6011 de livrarea a energiei termice, invocându-l ca temei pentru încasarea plăţilor pentru prestarea energiei termice, însă această probă lipseşte de la materialele dosarului, iar instanţele nu s-au expus asupra acestui fapt. Invocă că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii, deoarece recurenții nu au încheiat nici un contract prin care să fie stabilite relațiile referitoare la livrarea energiei termice centralizat şi obligaţiile de achitare pentru acest tip de serviciu.

Relatează că decizia instanţei de apel nu include nici o concluzie şi nici o apreciere justă a faptelor şi circumstanţelor acţiunii vizavi de majoritatea argumentelor expuse în cerere de apel, iar aprecierile constatate sunt eronate şi neîntemeiate. Prin urmare, recurenții şi-au întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău nr.3214 (f.d.113), nu este indicată data expedierii deciziei motivate şi nici nu există dovada legală de recepţionare, totodată recurenții invocă că au recepţionat decizia motivată la 24 octombrie 2015, astfel instanţa de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 21 decembrie 2016 este depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 3 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurenți poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Izdebschi Natalia şi Izdebschi Vladimir, în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul 4 de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Izdebschi Natalia şi Izdebschi Vladimir se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 5