2ra-418/16 — Încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-418/16 prima instanţă - S. Papuha, instanţa de apel –N. Traciuc, E. Fistican, I. Cotruţă, ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Alexandr Podlesnov în interesele recurentului societatea cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz” împotriva Ministerului Finanţelor privind constatarea încălcării termenului rezonabil la executare, încasarea prejudiciului material şi prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de către Ministerul Finanţelor la Republicii Moldova, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 08 octombrie 2014 şi s-a emis o hotărîrea nouă de respingere a pretenţiilor, c o n s t a t ă: La 10 noiembrie 2011, societatea cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz” s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în care a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului material ca urmare a neexecutării titlurilor executorii nr.2-122/2002 din 14 februarie 2002 şi nr. 9-249/2002 din 18 iunie 2002 în sumă totală de 787 941,89 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei. În motivarea acţiunii a reiterat că în baza titlului executoriu emis de către Judecătoria Economică de Circumscripţie nr.2-122/02 din 14 februarie 2002 s-a dispus încasarea datoriei din contul societăţii cu răspundere limitată „Canis- Market” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” în sumă de 761 259,89 lei.

În baza titlului executoriu emis de către Judecătoria Economică de Circumscripţie nr.9-249/02 din 18 iunie 2002 s-a dispus încasarea datoriei din 1 contul societăţii cu răspundere limitată „Canis-Market” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” în sumă de în sumă de 25 905 lei. Menţionează că, la 04 aprilie 2003 Oficiul de executare Ciocana prin scrisoarea nr.9-606 a restituit creditorului fară executare titlul executoriu nr. 2-122/02 din februarie 2002 cu privire la încasarea datoriei de 761 259,89 lei. Motivul restituirii fară executare a documentului executoriu a fost luată în baza încheierii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 26 februarie 2003 şi Procesului Verbal de constatare a imposibilităţii de executare din 20 iunie 2002. La 14 aprilie 2003, Judecătoria Ciocana, mun.

Chişinău printr-o încheiere a dispus restituirea titlului executoriu nr.9-249/2002 din 18 iunie 2002 pe motivul imposibilităţii de executare a acestuia. Ulterior, oficiul de executare Ciocana, prin scrisoarea nr. 9-250/03 din 24 aprilie 2003 a informat creditorul privind emiterea acestei încheieri şi prin aceeaşi scrisoare a restituit titlul executoriu nr. 9-249/2002. De asemenea, la baza încetării executării titlului executoriu a fost întocmit un proces verbal de constatare a imposibilităţii de executare din 4 aprilie 2003. Indică că la 05 aprilie 2004, Direcţia Ciocana a Departamentului de executare a primit pentru executare titlurile executorii nr.2-122 din 14 februarie 2002 şi nr.9-249 din 18 iunie 2002, fapt confirmat şi prin scrisoarea nr. 02/1173 din 4 noiembrie 2004 a Direcţiei principale de executare a hotărârilor instanţelor judecătoreşti şi ale altor organe din cadrul Departamentului de executare a deciziilor judiciare.

Prin aceeaşi scrisoare Direcţia Ciocana a Departamentului de executare a primit indicaţia de a întreprinde măsurile de rigoare întru executarea titlurilor executorii menţionate. Mai indică că la 11 noiembrie 2004 prin scrisoarea nr. 3-677 Direcţia Ciocana a Departamentului de executare a înştiinţat reclamantul că urma să fie întreprinse măsuri adiţionale în vederea urmăririi averii debitorului. Insă, reclamantul nu a primit nici o informaţie referitoare la măsurile întreprinse în acest sens. Prin scrisoarea nr. 276 din 14 aprilie 2005, societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” a solicitat prezentarea unei informaţii complete privind mersul executării titlurilor executorii prezentate spre executare.

Susţine că, prin aceeaşi scrisoarea societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” menţionează şi despre scrisoarea nr. 3-677 din 11 noiembrie 2004, prin care Direcţia Ciocana a Departamentului de executare a înştiinţat reclamantul că urma să fie întreprinse măsuri adiţionale în vederea urmării averii debitorului, dar până la momentul înaintării scrisorii din 14 aprilie 2005 reclamantul nu a primit nici o informaţie referitor la măsurile întreprinse în acest sens. De asemenea în anul 2007, prin scrisoarea nr. 453-04, societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” a solicitat în mod repetat o informaţie despre mersul executării titlurilor executorii nr. 2-122/2002 din 14 februarie 2002 şi nr. 9-249/2002 din 18 iunie 2002 privind încasarea forţată a datoriei de 787 941,89 lei din contul societăţii cu răspundere limitată „Caniş Market” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Cahul-Gaz”.

Motivul înaintării unei astfel de scrisori a fost faptul că din 05 aprilie 2004, când documentele executorii menţionate au fost remise spre executare repetată, autorităţile publice responsabile de executarea titlurilor executorii nu au prezentat nici o informaţie 2 pertinentă privind procedura de executare.

Consideră că, astfel, din partea Oficiului de Executare Ciocana se relevă o vădită încălcare a principiului dreptului la executare a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin faptul neexecutării dispoziţiilor instanţei judecătoreşti stabilite prin hotărîrile Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 februarie 2002 şi din 18 iunie 2002. Totodată, consideră că Oficiul de executare, în conformitate cu art. 357 din Codul de Procedură Civilă din 26 decembrie 1964, în vigoare la momentul înaintării spre executare repetată a titlurilor executorii în cauză, în aprilie 2004, urma să intenteze procedura de executare prin stabilirea debitorului societatea cu răspundere limitată „Canis-Market” a unui termen de executare benevolă de cel mult 5 zile.

Afirmă că, la momentul înaintării unor noi solicitări pentru reluarea procedurii de executare deja era in vigoare Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443 din 24 decembrie 2004. în acest context, oficiul de executare urma să respecte prevederile art.56 din Codul de Executare care prevedea intentarea procedurii de executare prin stabilirea debitorului a unui termen de executare benevolă pînă la 14 zile. Remarcă şi faptul că în cazul respectării prevederilor art.56 din Codul de executare, Oficiul de executare în mod obligatoriu urma să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea eficientă a executării documentului executoriu, însăşi aplicarea măsurilor asigurătorii, în scopul executării documentelor executorii, constituie un factor important şi decisiv la faza de începere a procedurii de executare.

Executorul urma să aplice sechestru asiguratoriu şi pe bunurile mobile şi imobile, dacă acesta nu dispune de suficiente mijloace băneşti pe conturile bancare. De asemenea, procedura de sechestrare a bunurilor urma să fie efectuată în conformitate cu prevederile capitolului IX al Codului de executare „Procedura de sechestrare şi vânzare a bunurilor”, fapt ignorat de către Oficiul de executare. Prin încheierea judecătorie Rîşcani mun. Chişinău din 01 iunie 2012 cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” a fost scoasă de pe rol. Prin încheierea judecătorie Rîşcani mun. Chişinău din 17 ianuarie 2013 s-a anulat încheierea judecătorie Rîşcani mun. Chişinău din 01 iunie 2012, iar cauza a fost repusă pe rol.

La 10 noiembrie 2011 societatea cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz” s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în care a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului material ca urmare a neexecutării titlului executoriu nr.2-94/2002 din 30 ianuarie 2002 în sumă de 852 720 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei. În motivarea ei a indicat că în baza titlului executoriu emis de către Judecătoria Economică de Circumscripţie nr.2-94/02 din 30 ianuarie 2002 s-a dispus încasarea datoriei din contul societăţii cu răspundere limitată „Napsugart” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” în sumă de 852 720 lei.

Remarcă că la fel Oficiul de executare nu a întreprins toate măsurile necesare pentru asigurarea eficientă privind executarea documentului executoriu. 3 Executorul urma să aplice sechestru asiguratoriu şi pe bunurile mobile şi imobile, dacă acesta nu dispune de suficiente mijloace băneşti pe conturile bancare. Invocă că, în conformitate cu art.512 Codul Civil, societatea cu răspundere limitată „Napsugart” avea un raport obligațional faţă de societatea cu răspundere limitată „Cahul Gaz” care urma să fie materializat prin achitarea integrală a sumei de 852 720 lei pentru gazele naturale livrate. La 21 martie 2003 societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” a remis în adresa Oficiului de executare Botanica titlul executoriu nr.2-94/2002 privind încasarea din contul societăţii cu răspundere limitată „Napsugart” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Cahul- Gaz” a datoriei în sumă de 852 720 lei.

Indică că societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” la 25 octombrie 2004, prin scrisoarea a solicitat prezentarea unei informaţii referitor la etapa la care se află procedura de executare a titlului executoriu nr.2-94/2002 din 30 ianuarie 2002. La 05 noiembrie 2004, Departamentul de executare cu titlu de informare a remis scrisoarea nr. 02/1177, prin care a indicat că petiția societăţii cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” din 25 octombrie 2004, a fost remisă în adresa Oficiului de Executare Botanica conform competenţei teritoriale. Menţionează că, despre decizia Departamentului de executare că s-a luat act de petiția din 25 octombrie 2004, acesta din urmă nu a mai prezentat nici o informaţie suplimentară vizavi de procedura de executare în acest caz.

Astfel, în decurs de aproape 3 (trei) ani de zile nu a primit nici o informaţie pertinentă în privinţa acestei proceduri de executare. Ulterior la 16 mai 2007 prin scrisoarea nr. 451-04, în mod repetat, a solicitat din partea Oficiului de Executare Botanica o informaţie succintă privind mersul executării titlului menţionat, precum şi a măsurilor ce se întreprind în vederea executării acestuia. Asemenea interpelări au mai avut loc de două ori consecutiv la 29 august 2008 şi la 22 decembrie 2008, la care de asemenea nu au fost recepționate careva răspunsuri.

Invocă că la 31 ianuarie 2009 Oficiul de Executare Botanica prin scrisoarea nr. 61/12 a informat reclamantul că în baza interpelării societăţii cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” nr. 1477 din 25 decembrie 2008 s-a constatat că a parvenit spre executare documentul executoriu privind încasarea din contul societăţii cu răspundere limitată „Napsugart” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” a datoriei de 852 720 lei, totodată Oficiul de Executare Botanica a informat reclamantul că titlul executoriu a fost restituit fară executare creditorului din motiv că sediul debitorului nu se află pe adresa indicată în document Menţionează, că creditorul a fost informat despre imposibilitatea executării titlului executoriu abia după o perioadă de aproape 6 ani de zile, printr-o simplă indicare a faptului că persoana juridică debitorul nu se mai află pe adresa indicată în actele puse la dispoziţia Oficiului de Executare.

Societatea cu răspundere limitată „Cahul Gaz” nu a fost informată sub nici o formă referitor la procesul de punere în executare a titlului executoriu nr. 2-94/2002, însăşi faptul informării abia în anul 2009 de către Departamentul de executare despre restituirea titlului executoriu prin încheierea din 30 martie 2004 şi informarea reclamantului că actul juridic în cauză a fost pierdut prin intermediul oficiului poştal denotă o 4 lipsă de responsabilitate şi profesionalism din partea autorităților naţionale responsabile de acest domeniu. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 04 septembrie 2013 (f.d.175-178 Vol. II) societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului material ca urmare a neexecutării titlului executoriu nr.2-94/2002 din 30 ianuarie 2002 în sumă de 852 720 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

Prin încheierea judecătorie Rîşcani mun. Chişinău din 01 iunie 2012 cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” a fost scoasă de pe rol. Prin încheierea judecătorie Rîşcani mun. Chişinău din 17 ianuarie 2013 s-a anulat încheierea judecătorie Rîşcani mun. Chişinău din 01 iunie 2012, iar cauza a fost repusă pe rol. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, din 12 martie 2014, cauzele au fost conexate într-un singur proces. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 17 februarie 2014 (f.d.194- 197 Vol. II) societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului material ca urmare a neexecutării titlurilor executorii nr.2-122/2002 din 14 februarie 2002 şi nr. 9-249/2002 din 18 iunie 2002 în sumă de 787 941,89 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 24 aprilie 2014 (f.d.198- 199 Vol. II) societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului material ca urmare a neexecutării titlurilor executorii nr.2-122/2002 din 14 februarie 2002 şi nr. 9-249/2002 din 18 iunie 2002 în sumă de 787 941,89 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor din 24 aprilie 2014 (f.d.202- 203 Vol. II) societatea cu răspundere limitată „Cahul-Gaz” a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului material ca urmare a neexecutării titlului executoriu nr.2-94/2002 din 30 ianuarie 2002 în sumă de 852 720 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

Prin încheierea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 mai 2014 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc Nicolaescu Nicolae. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani din 08 octombrie 2014, acţiunea depusă de societatea cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz”, s-a admis parţial. S-a constatat încălcarea drepturilor societăţii cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz” la executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul societăţii cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz” prejudiciul material, cauzat prin neexecutarea documentelor executorii nr.2-122/2002 din 14 februarie 2002, nr. 9-249/2002 din 18 iunie 2002 şi titlul executoriu nr. 2-94/2002 din 30 ianuarie 2002 în sumă de 1 640 661 lei, prejudiciu moral în mărime de 40 000 lei, în total suma de 1 680 661, 89 lei.

5 În rest cerințele s-au respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015 s-a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, s-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani din 08 octombrie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz”, s-a respins ca nefondată. La 01 octombrie 2015 avocatul Alexandr Podlesnov în interesele societăţii cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz” a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015, cerînd, casarea acesteia, admiterea recursului, şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 08 octombrie 2014 şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 11 ianuarie 2016 avocatul Alexandr Podlesnov în interesele societăţii cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz” a depus recurs motivat. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel la examinarea apelului nu a luat în consideraţie toate împrejurările cauzei referitor la încălcarea termenului rezonabil la executarea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile. Susţine că instanţa de apel greșit a concluzionat că în cadrul procedurii de executare, executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile necesare în vederea executării titlurilor executorii. Totodată invocă şi faptul că respingerea pretenţiei de încasare a prejudiciului moral este nefondată deoarece din cauza neexecutării documentelor executorii întreprinderea a avut de suferit.

Consideră recurentul că nu au constatate şi elucidate corect circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, motivele expuse în decizia instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricini, soluţia fiind adoptată cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral. Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău nr.4682 (f.d.58 Vol. II), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 31 decembrie 2015, însă recurentul a declarat recurs la 01 octombrie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul este depus în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

6 În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a 7 examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Alexandr Podlesnov în interesele societăţii cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către avocatul Alexandr Podlesnov în interesele societăţii cu răspundere limitată ”Cahul-Gaz”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 8