3ra-350/16 — Constatarea nesoluţionarii in termen a cererii si obligarea prezentarii actului de control

Dosarul nr.3ra-350/16 prima instanţă - V. Braşoveanu, instanţa de apel –N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă, ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarat de către recurenții Direcţia Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Montevideia” împotriva Direcției Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor privind constatarea nesoluţionării în termen a cererii şi obligarea prezentării actului de control, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Montevideia”, s-a casat hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2015, şi s-a emis o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 07 noiembrie 2014 societatea cu răspundere limitată „Montevideia” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău în care a solicitat obligarea verificării cererii înaintate de societatea cu răspundere limitată „Montevideia”, efectuarea unui control fiscal la Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acţiuni în vederea stabilirii încălcării legislaţiei fiscale privind neeliberarea facturii fiscale pentru livrarea serviciilor de arendă achitate în sumă de 15426,47 lei pentru perioada 01- 03 ianuarie 2014. În motivarea acţiunii a reiterat că, 01 octombrie 2014 societatea cu răspundere limitată „Montevideia” a înaintat Direcţiei Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău o cerere prin care a informat organul fiscal despre faptul că Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societatea pe acţiuni încalcă legislaţia fiscală prevăzută de art.167 alin.(l) Cod Fiscal, care stabileşte obligaţiunea subiectului impozabil care efectuează o livrare 1 impozabilă pe teritoriul să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Din acest motiv a solicitat verificarea demersului înaintat şi aplicarea măsurilor prevăzute de lege în privinţa întreprinderii menţionate. Susţine că cererea a fost recepționată la 01 octombrie 2014, însă nu a primit nici un răspuns la cererea prealabilă în termenul prevăzut de 30 zile. Astfel la 29 octombrie 2014, a înaintat o cererea prealabilă, însă nu este de acord cu poziţia Direcţiei de Administrare Fiscală.

Prin cererea privind completarea şi concretizarea acţiunii şi extinderea pretenţiilor din 16 decembrie 2014 societatea cu răspundere limitată „Montevideia” a solicitat constatarea faptului nesoluţionării în termen legal a cererii şi obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor să prezinte societăţii cu răspundere limitată „Montevideia” copia actului de control fiscal şi decizia emisă pe marginea acestui control efectuat la Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acţiuni privind rezultatele verificării pe aspectele nominalizate în cererea inițială. În motivarea ei a indicat că la 12 noiembrie 2014 a primit un răspunsul de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin care a fost informat, că cererea înaintată va fi supusă verificării în cadrul unui control fiscal la faţa locului.

Ulterior prin răspunsul 24 noiembrie 2014 a fost informat că Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societatea pe acţiuni a fost supusă verificării pe aspectele nominalizate în cerere, însă potrivit legii nu pot să prezinte rezultatele controlului efectuat şi decizia emisă pe marginea acestuia. Menţionează că la 25 noiembrie 2014, a expediat Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cererea prealabilă prin care a solicitat să fie expediată copia deciziei pe marginea controlului efectuat privind aplicarea/neaplicarea sancțiunilor fiscale în privinţa Întreprinderii cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acţiuni şi stabilirea faptului încălcării sau neîncălcării legislaţiei şi a drepturilor întreprinderii, însă răspuns nu a primit.

Mai susţine că Direcţia Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău în termenul prevăzut de lege, de 30 zile nu a soluționat cererea întreprinderii şi nu a comunicat în scris nici un răspuns şi nu a emis nici o decizie pe marginea cererii înaintate. Invocă că Direcţia Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău, contrar prevederilor art. 133 alin.(2) lit. b), art. 136 alin.(l) lit. k), j) Cod Fiscal nu a examinat cererile întreprinderii, nu a efectuat un control fiscal şi nu a stabilit încălcarea legislaţiei fiscale prevăzute de art. 108, 167 alin.(l) Cod Fiscal privind neprezentarea de către Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acţiuni cumpărătorului societate cu răspundere limitată „Montevideia” a facturii fiscale, privind acordarea serviciilor de arendă a încăperii comerciale pentru perioada 01-03 ianuarie 2014 în sumă de 15426,47 lei pe livrarea în cauză fiind încălcate drepturile întreprinderii privind trecerea la cheltuielile suportate în sumă de 15426,47 lei.

A mai invocat că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, după expirarea termenelor prevăzute de lege pentru examinarea cererilor înaintate organului inferior, a preluat obligaţiunea organului inferior şi a supus verificarea cerințelor înaintate de întreprindere, însă a refuzat în mod neîntemeiat să prezinte societăţii cu răspundere limitată „Montevideia” copia 2 Actului de control fiscal efectuat la Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acţiuni privind verificarea aspectelor nominalizate de întreprindere şi copia Deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor privind stabilirea încălcărilor/neîncălcărilor legislaţiei fiscale prevăzut de art. 108, 167 alin. (1) Cod Fiscal, neeliberarea facturii fiscale pentru serviciile de locațiune a încăperii comerciale pentru perioada 01-03 ianuarie 2014, în sumă de 15 426,47 lei.

Astfel susţine că datele pe care le-a solicitat nu reprezintă nici un secret de stat comercial sau altă taină, atâta timp cît există o bănuială rezonabilă că această întreprindere a încălcat legislaţia fiscală privind obligaţiunea de a elibera factura fiscală pentru serviciile de arendă achitate şi se încalcă drepturile societăţii cu răspundere limitată „Montevideia” de a primi această factură şi a pune la evidenţă contabilă vărsarea de pe cont a acestor mijloace financiare. Prin încheierea protocolară a judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 decembrie 2014 a fost atras în proces Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, în calitate de copîrît. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 mai 2015 cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea cu răspundere limitată „Montevideia” s-a respins, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015 s-a admis apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Montevideia”, s-a casat hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2015 şi s-a pronunţat o hotărîre nouă prin care cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea cu răspundere limitată „Montevideia” s-a admis.

S-a obligat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor să prezinte societăţii cu răspundere limitată „Montevideia” copia actului de control fiscal şi copia deciziei emise pe marginea controlului efectuat la Întreprinderea cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acţiuni privind rezultatele verificării şi încălcarea legislaţiei fiscale pentru livrarea serviciilor de arendă achitate în sumă de 15426,47 lei pentru perioada 01-03 ianuarie 2014. La 06 ianuarie 2016 Direcţia Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015, cerînd, casarea acesteia, admiterea recursului, şi emiterea unei decizii de menţinere a hotărîrii judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 mai 2015. În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, este contrară prevederilor legale fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanțelor de drept. Susţine că organul fiscal a întreprins toate măsurile prevăzute de legislaţiei, iar soluţia instanţei de fond este legală şi argumentată. Prin referinţa depusă la 02 februarie 2016 societatea cu răspundere limitată „Montevideia” a indicat că recursul înaintat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, iar argumentele invocate se referă la fondul cauzei. Susţine că recurentul nu a indicat expres încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanţa de apel.

A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. 3 La 12 februarie 2016 Direcţia Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, a depus un recurs suplimentar în care a indicat că organul fiscal a respectat legislaţia fiscală şi a acționat în interesele statului. Relatează că a supus verificării aspectele indicate de către societatea cu răspundere limitată „Montevideia”, însă organele fiscale nu sunt în drept să prezinte informația referitor la un contribuabil concret, conform legislaţiei fiscale. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015 şi menţinere a hotărîrii judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 mai 2015. La 17 februarie 2016 Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015, cerînd, casarea acesteia, admiterea recursului, şi emiterea unei decizii de menţinere a hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2015. În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu soluţia instanţei de apel. Motivele indicate de cererea societăţii cu răspundere limitată „Montevideia”, nu pot fi atribuite la nici una din categoriile prevăzute la art.131 alin.5) Cod Fiscal deoarece organul fiscal potrivit legislaţiei nu este obligat să prezinte informația de care dispune referitor la un contribuabil concret unui alt contribuabil.

Indică că prin prezentarea informaţiei societăţii cu răspundere limitată „Montevideia” despre acțiunile statului întreprinse în privinţa Întreprinderii cu Capital Străin „Lemi Invest” societate pe acţiuni, ar leza drepturile acesteia, din motiv că informaţia despre obligaţiile fiscale şi alte plăti la bugetul public național, a cărei evidenţă este ținută doar de către organul fiscal, este cu caracter personal. Consideră recurentul că de către instanţa de apel nu au constatate şi elucidate corect circumstanţele pricinii, iar concluziile sunt eronate, soluţia fiind adoptată cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Prin referinţa depusă la 26 ianuarie 2016 societatea cu răspundere limitată „Montevideia” a indica că recursurile înaintate sunt neîntemeiate şi neargumentate şi nu indică încălcarea sau aplicarea eronată a legi materiale.

A pledat pentru inadmisibilitatea recursurilor declarate de către Direcţia Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral.

Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Chişinău nr.370 (f.d.104), nu este indicată data expedierii deciziei motivate şi nici nu există dovada legală de recepţionare, totodată Inspectoratul Fiscal Principal de Stat susţine că a recepţionat decizia motivată la 28 ianuarie 2016, astfel instanţa de recurs consideră că 4 recurenții s-au conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 06 ianuarie 2016 şi respectiv 17 februarie 2016 sunt depuse în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile înaintate sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a 5 probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurenţi poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Direcţia Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor în cererile de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de către Direcţia Administrare Fiscală Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 6