2ra-406/16 — Anularea facturii şi recuperarea prejudiciului moral de pe urma încălcării dreptului de consumator

Dosarul nr.2ra-406/16 prima instanţă - I. Chiroşca, instanţa de apel –V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa, ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către societatea pe acţiuni „Moldtelecom” şi Haruţa Ruslan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Haruţa Ruslan împotriva societăţii pe acţiuni „Moldtelecom” intervenient accesoriu societatea cu răspundere limitată „Ultramagma” cu privire la anularea facturii şi recuperarea prejudiciului moral cauzat ca urmare a încălcării drepturilor consumatorului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de societatea pe acţiuni „Moldtelecom” şi s-a modificat hotărîrea judecătoriei Străşeni din 26 februarie 2015, c o n s t a t ă: La 25 iunie 2014 Haruţa Ruslan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Moldtelecom” solicitînd anularea facturilor în partea plăţii sumelor pentru serviciile SMS - abonări (1133, 1122) la numerele Unite 067459485 şi 067617730 şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.

În motivarea acţiunii a reiterat că, fiind abonat la telefonia mobilă Unite la numerele 067459485 şi 067617730 pe perioada lunilor octombrie 2013 - februarie 2014 primea mesaje - SMS de la numărul 1133 şi 1122, conţinutul mesajelor erau diferite „poezii şi proverbe” de care nu avea nici un interes, însă pentru mesajele primite i-a impus spre plată careva sume băneşti cu care nu este de acord. Menţionează că la 10 martie 2014 a expediat cerere către societatea pe acţiuni „Moldtelecom” prin care a solicitat să-i fie furnizată informaţie referitor la suma totală reţinută din contul său pentru perioada lunilor octombrie 2013 - februarie 2014, pentru plata mesajelor parvenite de la nr.1133 şi să-i explice în ce bază sau efectuat reținerile la plata mesajelor menţionate.

Prin răspunsul nr.01-05-18/2893 din 25 martie 2014 a fost informat că 1 serviciile SMS-abonări (1133, 1122), la tariful de 0,90 lei pentru fiecare abonare, sunt activate dezactivate din terminalul său, activarea are loc prin expedierea unui mesaj la numărul scurt 1122 sau prin acceptarea invitației de activare a serviciului, totodată a fost informat că în perioada lunilor octombrie 2013 - februarie 2014 de la numărul 067459485 a utilizat servicii SMS abonări în sumă de 503,1 lei, iar de la numărul 067617730 - 105,3 lei.

Susţine că la 09 aprilie 2014 a expediat o cerere prealabilă către societatea pe acţiuni „Moldtelecom” în care a invocat că nu este de acord cu achitarea sumelor menţionate, pe motiv că nu a acceptat activarea serviciilor vizate şi nici nu cunoaşte în ce constă esența acestor servicii, din aceste considerente a solicitat restituirea costului mesajelor în sumă totală de 608,4 lei, la care a primit răspunsul 01-05- 18/4311 din 07.05.2014 cu acelaşi conținut ca şi răspunsul anterior. Consideră impunerea spre plată a sumelor menţionate ilegală, fiind dus în eroare ca şi mulți alţi abonaţi, cu scopul de îmbogăţire fără justă cauză pîrîtului şi întreprinderilor aservite acesteia, fiindu-i încălcat astfel dreptul de consumator.

Mai consideră că pretinderea de către pîrît a preţului pentru activarea unor servicii nesolicitate, este neîntemeiată. Luând în vedere că în legătură cu datoria imputată a avut de adresat de nenumărate ori către pîrît pentru a clarifica situaţia, i-au fost cauzate suferinţe psihice şi frustrări în legătură cu această incertitudine, a solicitat recuperarea prejudiciului moral cauzat. A mai indicat că, potrivit contractului de prestare a serviciilor de telefonie fixă, operatorul s-a obligat să furnizeze abonatului la momentul semnării contractului toată informaţia necesară despre serviciile prestate. Prin urmare, serviciile SMS-abonări (1133, 1122) la tariful de 0,90 lei nu se regăsesc nici în contract şi nici în anexele acestuia.

Consideră că pentru ca societatea pe acţiuni „Moldtelecom”, să pretindă la preţul acestor servicii urma să fie încheiat un contract în scris. Prin încheierea protocolară a judecătoriei Străşeni din 29 octombrie 2014 a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu societatea cu răspundere limitată „Ultramagma”. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 26 februarie 2015 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Haruţa Ruslan. S-au anulat facturile societăţii pe acţiuni „Moldtelecom” în partea plăţii sumelor pentru serviciile SMS-abonări (1133,1122) la numărul Unite 067459485 în cuantum de 503,1 lei şi la numărul Unite 067617730 în cuantum de 105,30 lei. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Moldtelecom” în beneficiul lui Ruslan Haruţa suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi în bugetul statului taxa de stat în mărime de 200 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015 s-a admis apelul declarat de societatea pe acţiuni „Moldtelecom” s-a modificat hotărârea judecătoriei Străşeni din 26 februarie 2015 în partea încasării prejudiciului moral. S-a micșorat suma prejudiciului moral încasat din contul societăţii pe acţiuni „Moldtelecom” în beneficiul lui Haruţa Ruslan de la suma de 7000 lei pînă la 1000 lei. În rest hotărîrea primei instanţe, s-a menţinut. La 27 noiembrie 2015 societatea pe acţiuni „Moldtelecom” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd, casarea acestora, admiterea recursului, şi 2 emiterea unei noi decizii de respingere a pretențiilor înaintate de către Haruţa Ruslan.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu soluţia instanţelor investite cu judecarea fondului. Susţine că nu au fost administrate în modul corespunzător toate materialele şi probele relevante cauzei. Invocă că, circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii pe care instanţa de apel le-a considerat constante, nu au fost dovedite prin probe veridice şi suficiente în partea încasării prejudiciului moral deoarece la materialele dosarului nu există nici o probă corespunzătoare care atestă faptul pricinuirii prejudiciului moral potrivit prevederilor art. 1422-1423 Codul Civil. Totodată cuantumul dispus încasării este în contrazicere cu practica CEDO. Susţine că instanţa de apel incorect a interpretat şi aplicat legislaţia materială.

La 08 decembrie 2015 Haruţa Ruslan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd, casarea acesteia, admiterea recursului, şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Străşeni din 26 februarie 2015. În motivarea recursului a reiterat că, nu este de acord cu decizia instanţei de apel. Nu este clară poziţia instanţei de apel în partea micșorării cuantumului de la suma de 7000 lei la 1000 lei. Susţine la examinarea apelului nu s-a luat în consideraţie toate ilegalităţile comise de către societatea pe acţiuni „Moldtelecom”. La argumentarea poziției nu s-a făcut trimitere la norma legală care ar demonstra corectitudinea circumstanţelor şi argumentelor. Consideră recurentul că instanţa de apel nu a dat o apreciere justă acţiunilor nelegitime ale intimatului şi respectiv neîntemeiat a micșorat cuantumul prejudiciului moral.

Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Codul de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Prin referinţa depusă la 15 februarie 2016 Haruţa Ruslan a indicat că circumstanţele de fapt şi de drept enunţate denotă faptul că argumentele societăţii pe acţiuni „Moldtelecom” sunt declarative, contradictorii, lipsite de suport juridic şi nu la bază nici un temei legal. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului declarat de către societatea pe acţiuni „Moldtelecom”.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.92), decizia motivată a fost 3 expediată în adresa participanţilor la proces la 02 noiembrie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, astfel instanţa de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 27 noiembrie 2015 şi respectiv 08 decembrie 2015 sunt depuse în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 4 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurenți poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea pe acţiuni „Moldtelecom” şi Haruţa Ruslan în cererile de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de către societatea pe acţiuni „Moldtelecom” şi Haruţa Ruslan se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 5