3ra-345/16 — Recunoaşterea ilegalitatii refuzului

Dosarul nr. 3ra-345/16 Prima instanță: judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud. S. Papuha) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Ciugureanu, B. Bîrca, N. Traciuc) ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Galina Stratulat Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni ”Metacomimpex” împotriva deciziei din 21 octombrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acțiuni ”Metacomimpex” împotriva Băncii Naționale a Moldovei cu privire la obligarea eliberării actului, c o n s t a t ă: La data de 09 noiembrie 2012, SA „Metacomimpex” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Bancii Naţionale a Moldovei privind obligarea eliberării actului.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 02.10.2012 a depus la Banca Naţională a Moldovei notificare cu privire la împrumut extern. Prin scrisoarea nr. 10- 01302/119/3170 din 17.10.2012 pîrîtul a informat reclamantul despre refuzul în luarea la evidenţă a creditului extern, invocând lipsa tuturor documentelor necesare şi anume contractul de cesiune încheiat între SA „Aurodent”, nerezident şi ZhukovKonstantin, nerezident, prin care cedentul efectuează în beneficiul cesionarului o cesiune parţială de 47000 dolari SUA şi faptul că notificarea din 02.10.2012 a fost completată incorect şi incomplet deoarece, în spaţiul ”contract” nu s-a indicat date referitoare la contractul de cesiune.

Consideră reclamantul că Banca Naţională a Moldovei a solicitat prezentarea unui contract inexistent deoarece, în caz contrar acest contract ar fi fost prezentat, iar înştiinţarea din 25.10.2011 prin care nerezidentul-SA „Aurodent” informează reclamantul că potrivit înţelegerii între aceştia o parte din împrumut în sumă de 47000 dolari SAU, va fi acordat din numele lui Zhukov, constituie un înscris prin care ultimului i se acordă calitatea de cocreditor pe contractul de împrumut, acesta confirmând contractul de împrumut din 20.10.2011, nr. 565 şi condiţiile care au fost consimţite de către părţi.

Solicită reclamantul recunoaşterea ca ilegal refuzul BNM nr. 10-01302/119/2687 din 17.10.2012 privind luarea la evidenţă a angajamentului extern conform contractului de împrumut din 20.10.2011, nr. 565 şi înştiinţarea din 25.10.2012, obligarea BNM de a lua la evidenţă angajamentul extern conform contractului de împrumut din 20.10.2011, nr. 565 şi înştiinţarea din 25.10.2012 şi obligarea BNM să elibereze reclamantului 1 notificarea cu privire la împrumutul/creditul extern conform contractului de împrumut din 20.10.2011, nr. 565 şi înştiinţarea din 25.10.2012. Prin hotărârea din 08 august 2014 a Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău, cererea de chemare în judecată a fost admisă: a fost recunoscut ca fiind ilegal refuzul Băncii Naționale a Moldovei din 17.10.2012 privind luarea la evidenţă a angajamentului extern; a fost obligată Banca Națională a Moldovei să ia la evidenţă angajamentul extern în temeiul contractului de împrumut din 20.10.2011, nr. 565 şi înştiinţării din 25.10.2012; a fost obligată Banca Națională a Moldovei să elibereze reclamatului notificarea cu privire la împrumutul/creditul extern în temeiul contractului de împrumut din 20.10.2011, nr. 565 şi înştiinţării din 25.10.2012. Prin decizia din 21 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chișinău, a fost admis apelul depus de Banca Națională a Moldovei, casată hotărârea din 08 august 2014 a Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca nefondată. La data de 21 decembrie 2015, SA „Metacomimpex” a declarat recurs împotriva deciziei din 21 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chișinău, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea hotărîrii instanței de fond. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel a fost adoptată cu interpretarea eronată a prevederilor legale, fără o motivare coerentă, capabilă să determine toate aspectele de formă privind ansamblul probelor prezentate de recurent și că aprecierea probelor a fost arbitrară. Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curtii de Apel Chișinău a fost adoptată la 21 octombrie 2015, iar SA „Metacomimpex” a declarat recurs la data de 21 decembrie 2016, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de SA „Metacomimpex”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Metacomimpex” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. 2 Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de SA „Metacomimpex” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de SA „Metacomimpex” împotriva deciziei din 21 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii Galina Stratulat Oleg Sternioală 3 4