2ra-473/16 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararae prejudiciului moral

prima instanţă: I. Morozan dosarul nr. 2ra-473/16 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi recursului declarat de Buga Eugen, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Buga Eugen împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Primăria şi Consiliul mun.

Chişinău, executorul judecătoresc Corneliu Vînaga, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Buga Eugen şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 iunie 2015, c o n s t a t ă: La 05 martie 2015 Buga Eugen a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Primăria şi Consiliul mun. Chişinău, executorul judecătoresc Corneliu Vînaga, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Municipal Chişinău şi a solicitat declararea ilegală a refuzului nr. 01/109-725 din 29 martie 2011 cu obligarea emiterii deciziei privind atribuirea în conformitate cu prevederile art. 11 Cod Funciar a unui lot de teren din intravilanul mun. Chişinău pentru construcţia casei de locuit individuale. La 30 iunie 2011 Curtea de Apel Chişinău a admis acţiunea şi s-a declarat ilegal refuzul nr. 01/109-725 din 29 martie 2011, cu obligarea Consiliului municipal Chişinău să-i atribuie lui Buga Eugen un sector de teren din intravilanul mun. Chişinău pentru construcţia casei de locuit în conformitate cu prevederile art. 11 Cod funciar.

Hotărîrea dată nu a fost contestată de Consiliul municipal Chişinău în ordine de recurs, devenind definitivă şi irevocabilă din 30 iunie 2011. Indică că documentul executoriu în cauză a fost expediat de către cancelaria Curţii de Apel Chişinău şi înregistrat pentru executare în cancelaria Primăriei municipiului Chişinău la data de 19 iulie 2011 sub nr.B-7648/11, însă din partea autorităţii publice locale nu a parvenit nici o reacţie. Consiliul municipal Chişinău nu a întreprins careva măsuri de a executa benevol hotărîrea Curţii de Apel Chişinău în termenul prevăzut de Legea contenciosului administrativ, astfel, la data de 23 noiembrie 2011, documentul executoriu în cauză a fost prezentat şi înregistrat pentru executarea silită biroului executorului judecătoresc Corneliu Vînaga.

La data 29 noiembrie 2011, executorul judecătoresc Corneliu Vînaga a emis încheierea nr.078-466/2011 şi a obligat Consiliul mun. Chişinău de a executa hotărîrea menţionată benevol în termen de 15 zile, însă nu a parvenit nici un răspuns, documentul executoriu nefiind executat pînă prezent. Ulterior, a expediat o cerere în adresa Consiliului municipal Chişinău, prin care a solicitat să i se comunice cauza neexecutării documentului executoriu sus- menţionat. Prin răspunsul nr. 01/1-09 din 10 iunie 2013 Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului municipal Chişinău 1-a informat că întru executarea hotărîrii judecătoreşti este necesar de prezentat la Direcţia funciară (biroul nr. 8), copia legalizată a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2011 şi actele de identitate.

Respectiv, s-a prezentat în cadrul Direcţiei generale arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului municipal Chişinău, la executorul dna V. Parascheev, căreia i-a prezentat actele solicitate, şi care i-a explicat că urmează să fie pregătit proiectul de decizie pentru executarea documentului executoriu cu înaintarea acestui proiect pentru examinare în şedinţa Consiliului mun. Chişinău, cu emiterea deciziei respective. La 11 septembrie 2013 s-a adresat către Primăria mun.

Chişinău cu altă cerere, prin care a solicitat să i se comunice în scris despre măsurile întreprinse întru executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2011. Totodată, menţionează că la data de 18 septembrie 2013 a fost telefonat de către un colaborator al Direcţiei generale arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului municipal Chişinău, şi a fost informat că trebuie să se prezinte la ghişeul nr. 2 al Direcţiei respective, unde a primit nişte conturi ca să achite o sumă totală de 1235 lei, eliberîndu-i-se o copie a schemei de situaţie a terenului, unde se presupune că se află terenul care urmează să îi fie repartizat.

2 Reclamantul indică că în acea schemă se face trimitere la faptul că hotarul limită a terenului este sistematizat pentru proiectarea şi construirea unei case de locuit particulare, avînd în vedere hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2011. Totodată, este indicat că terenul sistematizat a fost supus eliberării conform unei alte decizii a Consiliului municipal Chişinău şi anume nr. 2/31-20 din 01 aprilie 2011. Menţionează suplimentar că bonurile în original, două la număr, în mărime de 600 lei şi în mărime de 635 lei au fost prezentate executorului Direcţiei pentru a le anexa la proiectul de decizie. Reclamantul indică că, în acest context, nu îi era clar ce schemă i s-a eliberat şi pentru ce a achitat suma totală de 1235 lei.

La data de 20 martie 2014, executorul judecătoresc Cornel Vînaga, în procedura căruia se afla spre executare documentul executoriu, printr-un demers repetat, a solicitat să i se comunice ce măsuri au fost întreprinse întru executarea documentului executoriu în cauză. Răspuns nu a parvenit. Se mai indică că deşi hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2011 a devenit irevocabilă şi executorie prin necontestare, nu a putut să obţină executarea acestei hotărîri. Aceasta, în opinia reclamantului, constituie o ingerinţă în dreptul său la respectarea bunurilor. Se mai face referire la prevederile art. art. 1 şi 2 ale Legii nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil al cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Reclamantul a indicat că, până în prezent se află într-o stare continuă de imposibilitate de a realiza drepturile la executarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile din 30.06.2011, faptul dat îl consideră ca fiind un tratament discriminatoriu. Solicită constatarea faptului violării drepturilor sale prevăzute la art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi art. 1 al Protocolului Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale de către statul - Republica Moldova, precum şi obligarea Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova de a-i recupera prejudiciul moral suportat pentru neexecutarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2011 în mărime de 2 400 euro, precum şi a celui material suportat în mărime de 1255 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 iunie 2015 acţiunea a fost admisă în parte. S-a constatat încălcarea dreptului lui Buga Eugen la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2011, devenită definitivă şi executorie la 30 iunie 2011. S-a dispus încasarea din bugetul 3 de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Buga Eugen suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Buga Eugen au declarat fiecare apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2015 au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Buga Eugen şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Analizînd actele cauzei prin prisma normelor de drept menţionate, instanţa de apel a reţinut ca justă şi întemeiată concluzia instanţei de fond privind admiterea parţială a acţiunii reclamantului, stabilind că pe parcursul executării titlului executoriu, de către executorul judecătoresc au fost întreprinse mai multe măsuri legale, inclusiv aplicarea sechestrului asupra lotului de pământ cu nr. cadastral 01002160452 de asigurare a executării, însă, documentul executoriu nu a fost executat. Instanţa a menţionat că deşi executorul judecătoresc a efectuat potrivit legislaţiei acţiunile care erau necesare pentru executarea documentului, titlul executoriu nu a fost executat, respectiv corect s-a constatat încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Colegiul civil al instanţei de apel a menţionat că din actele cauzei s-a stabilit că reclamantul a suferit un anumit grad de stres şi frustrare în rezultatul încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a documentului executoriu, apreciind ca fiind echitabilă şi rezonabilă suma de 20 000 lei dispusă spre încasare de instanţa de fond întru repararea prejudiciului moral. În opinia instanţei de apel, instanţa de fond corect a respins cerinţa privind încasarea prejudiciului material în sumă de 1255 lei, or, cheltuielile menţionate se încadrează în categoria cheltuielilor aferente executării hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2011, respectiv nu pot fi considerate ca prejudiciu material.

La 12 ianuarie 2016 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solcitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii, sau modificarea hotărîrilor judecătoreşti în sensul diminuării mărimii prejudiciului acordat. În motivarea recursului recurentul a invocat că statul a întreprins măsurile care puteau fi în mod raţional întreprinse pentru a executa hotărîrea judecătorească.

Menţionează că instanţa prematur a ajuns la concluzia că a fost încălcat dreptul reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, or dispunînd încasarea prejudiciului moral, aceasta nu a supus examinării aspectele principale care au dus la neexecutarea în termen a hotărîrilor judecătoreşti şi anume nu a ţinut cont de particularităţile prevăzute de lege, conform cărora examinarea 4 pricinii se efectuează în baza raportului motivat de către autorităţile responsabile de executarea documentului. Astfel, prin raportul nr. 078-50r/12 a executorului judecătoresc Vînaga Corneliu se constată că procedura de executare a fost intentată la data de 29 noiembrie 2011. Totodată, creditorul Buga Eugen pe perioada de 2 ani nu s-a prezentat la executorul judecătoresc şi nu a solicitat întreprinderea măsurilor de executare.

Susţine că mărimea despăgubirii, în esenţă, trebuie să depindă de comportamentul executorului şi creditorului. În acest sens, nu există nici o hotărîre de sancţionare disciplinară a executorului judecătoresc. Referitor la prejudiciu încasat, recurentul reţine că nu au fost prezentate probe veridice, admisibile şi pertinente care să confirme faptul prejudicierii considerabile a acestuia. La data de 16 februarie 2016 Buga Eugen a declarat recus împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care a încasa din contul bugetului de stat în beneficiul său a prejudiciul moral în sumă de 2400 euro şi material – 1255 lei.

Totodată, a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Justiţiei. În partea ce ţine de încasarea prejudiciului moral, consideră că instanţele de judecată nu au examinat toate circumstanţele şi probele în sensul solicitării a cîte 600 euro per an de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti, aceste date fiind prevăzute de practica CEDO. Invocă recurentul că Codul de Executare prevede că executorul judecătoresc trebuie să întreprindă toate acţiunile în scopul executării hotărîrii judecătoreşti. La materialele dosarului nu se conţine nici un act emis de executorul judecătoresc prin care ar fi întreprins măsuri de executare silită în privinţa debitorului întru executarea hotărîrii judecătoreşti.

Recurentul consideră că instanţa de apel urma să admită şi pretenţia reparării prejudiciului material în sensul încasării de la debitor a prejudiciului material în sumă de 1255 lei. Nu a fost executată nici o hotărîre, iar banii au fost achitaţi în zadar. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa recurenţilor copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursurile declarate se consideră a fi depuse în termen.

5 Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi recursul declarat de Buga Eugen nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recursuri se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursuri, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recuruiri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 6 considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi recursul declarat de Buga Eugen ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi recursul declarat de Buga Eugen se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 7