2rac-57/16 — Încasarea prejudiciului material

Judecătoria Vulcăneşti Dosarul nr. 2rac-57/16 Judecător: I.Botezatu Curtea de Apel Comrat Judecători: A.Curdov, Gr.Colev, Şt.Starciuc DECIZIE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Galina Stratulat, Dumitru Mardari, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Combifuraj-Vulcăneşti”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Combifuraj-Vulcăneşti” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Delta Forţa Securitate” privind încasarea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 22 septembrie 2015, CONSTATĂ : La 02.10.2013, SA „Combifuraj-Vulcăneşti” s-a dresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Delta Forţa Securitate”, prin care a solicitat încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a sustragerii bunurilor în urma neîndeplinirii corespunzătoare a obligaţiilor contractuale în mărime de 20 477 lei, cheltuielile pentru plata taxei de stat în sumă de 614 lei şi cheltuielile poştale în mărime de 8,75 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că conform contractului nr. 5/17 din 17.05.2011, pîrîtul s-a obligat să efectuieze paza obiectelor şi a bunurilor şi să poarte răspundere materială pentru păstrarea lor. La 05.05.2013, din depozitul nr. 3, persoane neidentificate au sustras 4 550 kg de porumb, iar conform prevederilor pct. 11 din contractul menţionat, pîrîtul trebuie să recupereze reclamantului prejudiciul cauzat prin furt, confirmat prin ordonanţa organului de urmărire penală. La 05.06.2013, Inspectoratul de Poliţie Vulcăneşti a emis ordonanţa de pornire a urmăririi penale în baza infracţiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b) şi c) Cod penal în cauza penală nr. 2013080109. Susţine reclamantul că a expediat în adresa pîrîtului ordonanţa organului de urmărire penală şi propunerea de achitare benevolă a prejudiciului cauzat, însă pîrîtul a neglijat această somaţie.

Prin hotărîrea Judecătoriei Vuilcăneşti din 22 august 2014, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la SRL „Delta Forţa Securitate” în beneficiul SA „Combifuraj-Vulcăneşti” a prejudiciului în mărime de 20 477 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 623,75 lei. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 514, 572, 668 alin. (1), 704 Cod civil, menţionînd că pîrîta a încălcat obligaţiunile contractuale şi 1 nu a asigurat integralitatea bunurilor păzite, respectiv urmează să repare prejudiciul material cauzat ca urmare a furtului bunurilor reclamantei. La 17.09.2014, SRL „Delta Forţa Securitate” a contestat cu apel hotărîrea primei instanţe, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii Judecătoriei Vulcăneşti din 22 august 2014 şi emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii.

În motivarea apelului, apelantul a invocat aplicarea incorect a normelor de drept material şi aprecierea unilaterală a probelor în folosul reclamantului-intimat. Astfel, apelanta a indicat că instanţa de judecată nu a luat în consideraţie faptul că intimata a înştiinţat poliţia despre furt doar la 04.06.2013, adică peste o lună de la momentul producerii lui, ceea ce a împiedicat cercetarea multiaspectuală a infracţiunii, precum şi stabilirea vinovăţiei apelantei în producerea furtului. A mai susţinut că intimata a încălcat prevederile contractuale şi anume cele stipulate la pct. 10 şi 11, fapt neglijat de instanţa de fond. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 22 septembrie 2015, a fost admis apelul declarat de SRL „Delta Forţa Securitate”, casată hotărîrea Judecătoriei Vulcăneşti din 22 august 2014 şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel fiind întemeiate. Astfel, instanţa de apel a statuat că instanţa de fond eronat a concluzionat despre temeinicia şi legalitatea cerinţelor reclamantului, deoarece de însăşi intimat nu au fost respectate clauzele contractuale.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 17.11.2015, SA „Combifuraj- Vulcăneşti” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 22 septembrie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Vulcăneşti din 22 august 2014. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat încălcarea normelor de drept procedural, menţionînd în acest sens că reprezentantul SA „Combifuraj- Vulcăneşti” nu a fost înştiinţat despre şedinţa instanţei de apel din 22.09.2015, prin ce i-a fost încălcat grav dreptul de acces la justiţie.

La fel, recurentul a susţinut că, în lipsa temeiurilor de admitere, instanţa de apel eronat a admis apelul SRL „Delta Forţa Securitate”, deoarece în materialele cauzei penale care au fost prezentate în cauza din speţă, se regăseau declaraţiile scrise ale angajaţilor intimatei privind repararea prejudiciului cauzat, precum şi confirmarea în scris a conducătorului SRL „Delta Forţa Securitate” despre compensarea extrajudiciară a prejudiciului. La 08.02.2016, avocatul Colodeev Roman în interesele SRL „Delta Forţa Securitate” a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat declararea lui ca inadmisibilă. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de SA „Combifuraj-Vulcăneşti” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, 2 legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, la 17.05.2011, între SRL „Nistercom-Securitate” (succesor SRL „Delta Forţa Securitate”) în calitate de executor şi SA „Combifuraj- Vulcăneşti” în calitate de client, a fost încheiat contractul de pază nr. 5/17 (f.d. 5-8). Prin ordonanţa ofiţerului de urmărire penală a OUP IP Vulcăneşti din 05.06.2013, a fost dispusă începerea urmăririi penale pe faptul sustragerii pe ascuns de către persoane necunoscute a 4 550 kg porumb din depozitul nr. 3 a SA „Combifuraj-Vulcăneşti” în noaptea de 05.05.2013 (f.d. 9). SA „Combifuraj-Vulcăneşti” s-a dresat cu cerere de chemare în judecată către SRL „Delta Forţa Securitate”, prin care a solicitat încasarea prejudiciului cauzat ca urmare a sustragerii bunurilor în urma neîndeplinirii corespunzătoare a obligaţiilor contractuale în mărime de 20 477 lei, cheltuielile pentru plata taxei de stat în sumă de 614 lei şi cheltuielile poştale în mărime de 8,75 lei.

Instanţa de fond a admis integral acţiunea reclamantei. Injstanţa de apel a casat soluţia instanţei de fond şi a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii ca nefondate. Prin urmare, Colegiul susţine soluţia instanţei de apel şi conchide că la adoptarea ei, corect a interpretat şi aplicat normele de drept material. Astfel, după cum rezultă din esenţa cauzei deduse judecării, relaţiile între părţi sunt reglementate de contractul de pază nr. 5/17 din 17.05.2011, respectiv sunt guvernate de instituţia răspunderii contractuale. Potrivit art. 514 CC, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Potrivit art. 572 alin. (1) şi (2) CC, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii.

Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. În conformitate cu prevederile art. 602 alin. (1) şi (2) CC, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor legale evocate asupra, Colgiul reţine că părţile contractate SRL „Delta Forţa Securitate” şi SA „Combifuraj-Vulcăneşti” şi-au stabilit drepturi şi şi-au asumat obligaţii prin clauzele contractului nr. 5/17 din 17.05.2011.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) CC, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. În conformitate cu art. 667 alin. (1) CC, părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor. Potrivit art. 679 alin. (1) şi (2) CC, contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale. Sînt esenţiale clauzele care 3 sînt stabilite ca atare prin lege, care reies din natura contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părţi, trebuie realizat un acord. Astfel, după cum rezultă din natura contractului încheiat la 17.05.2011, SRL „Delta Forţa Securitate” se obligă să efectueze paza fizică a bunurilor SA „Combifuraj-Vulcăneşti” şi poartă răspundere materială pentru integritatea lor.

Însă, modalitatea de stabilire şi survenire a acestei răspunderi materiale este reglementată de capitolul 4 al contractului – răspunderea executorului. Astfel, potrivit pct. 9, executorul poartă răspundere materială pentru prejudiciul cauzat ca urmare a furtului bunurilor sau deteriorării lor de către terţe persoane care au pătruns pe teritoriul păzit, fapte care urmează a fi stabilite de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată. Conform pct. 10 din contract, despre deteriorarea integrităţii bunurilor, executorul anunţă persoana de serviciu şi clientul. Pînă la sosirea reprezentanţilor organelor de drept, executorul asigură integritatea locului faptei.

În cazul existenţei cererii clientului (în scrsi sau prin telefonogramă) despre cauzarea prejudiciului, reprezentanţii responsabili ai executorului sun obligaţi să participe la stabilirea mărimii prejudiciului şi a ridicării bunurilor rămase, care se verifică cu datele contabile din ziua petrecerii faptei. Ridicarea bunurilor rămase se efectuează imediat ce sosesc reprezentanţii părţilor la locul faptei. Conform pct. 11, repararea prejudiciului clientului cauzat din vina executorului are loc la momentul prezentării de către client a ordonanţei organului de urmărire penală sau a sentinţei instanţei de judecată care stabileşte faptul furtului sau a deteriorării bunurilor de către terţe persoane care au pătruns pe teritoriul păzit.

Mărimea prejudiciului trebuie să fie confirmată prin acte corespunzătoare reieşite din calcului preţului bunurilor dispărute sau distruse, întocmite cu participarea executorului şi verificate cu datele contabile. După cum rezultă din materialele pricinii, SA „Combifuraj-Vulcăneşti” a depus cerere în adresa IP Vulcăneşti la 17.05.2013, iar sesizarea despre dispariţia porumbului a fost făcută la 04.06.2013, deşi reclamantul susţine că furtul propriu zis a avut loc în noaptea de 05.05.2013. Prin urmare, comportamentul clientului este contrar clauzelor contractuale, care stabilea o altă ordine de sesizare a furtului, conform pct. 10. Mai mult ca atît, şi stabilirea cantităţii dispărute de porumb, precum şi costul ei a fost efectuată defectuos, în mod unilateral, fără participarea executorului care asigura paza, ceea ce la fel se califică ca nerespectare a obligaţiunilor contractuale asumate de către client.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel just a statuat asupra netemeiniciei acţiunii reclamantului, or, comportamentul acesteia a fost contrar clauzelor contractuale care stabileau modalitatea de survenire a răspunderii materiale din partea executorului care asigura paza bunurilor. La fel, instanţa de recurs constată că recurentul în cererea de recurs înaintată, nu aduce careva argumente care ar combate concluziile instanţei de apel plasate la baza adoptării deciziei, ci invocă necitarea sa în această instanţă şi ignorarea de către instanţă a faptului asumării în scris de către intimat a reparării prejudiciului. În acest sens, Colegiul apreciază ca declarative aceste afirmaţii, deoarece sunt lipsite de suport probator.

Astfel, potrivit materialelor cauzei, în şedinţa instanţei de apel din 16.06.2015, reprezentantul SA „Combifuraj-Vulcăneşti” – Agafapudov N. a fost prezent (f.d. 4 112), iar despre amînarea şedinţei pentru 22.09.2015, acesta a fost înştiinţat în scris (f.d. 113). Referitor la afirmaţia că în materialele cauzei penale care au fost prezentate în cauza din speţă, se regăseau declaraţiile scrise ale angajaţilor intimatei privind repararea prejudiciului cauzat, precum şi confirmarea în scris a conducătorului SRL „Delta Forţa Securitate” despre compensarea extrajudiciară a prejudiciului, Colegiul o apreciază critic.

Or, la materialele cauzei civile nu a fost anexată cauza penală, careva copii din cauza penală la fel nu au fost ataşate la dosar, pîrîtul-intimat nu a recunoscut asumarea în scris a reparării prejudiciului, iar aceste afirmaţii nu au fost stabilite de către instanţele ierarhic inferioare, drept dovadă nici nu s-au referit la atare circumstanţe expres la adoptarea soluţiilor, respectiv nu pot fi reţinute nici de către instanţa de recurs. Mai mult, potrivit procesului-verbal al şedinţei instanţei de fond din 15.05.2014, doar au fost vizualizate materialele cauzei penale pe faptul furtului (f.d. 46), iar instanţa de apel a refuzat în satisfacerea demersului reprezentantului SRL „Delta Forţa Securitate” de a examina materialele cauzei penale (f.d.

101). În acest context, instanţa de recurs conclude că reclamantul-client nu a dovedit întrunirea condiţiilor necesare de tragere la răspundere materială a pîrîtului- executor. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre netemeinicia pretenţiilor înaintate de SA „Combifuraj- Vulcăneşti”. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Combifuraj- Vulcăneşti”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Comrat din 22 septembrie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Combifuraj-Vulcăneşti” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Delta Forţa Securitate” privind încasarea prejudiciului, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu Galina Stratulat Dumitru Mardari Iuliana Oprea 5