2ra-464/16 — Cu privire la încasarea restanțelor salariale, dobinzii de intirziere, dobinzii de refinantare și repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-464/16 prima instanţă – S. Balmuș instanţa de apel –M. Ciugureanu, E. Clim, B. Bîrca ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru Mițcul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Miţcul împotriva lui Popuşoi Lilian, societatea pe acțiuni „Radiator” privind încasarea restanţelor salariale, dobînzii de întîrziere, dobînzii de refinanţare şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Alexandru Mițcul și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 31 martie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 31 martie 2014, reclamantul Alexandru Miţcul a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva lui Lilian Popuşoi, a societății pe acțiuni „Radiator” privind obligarea pîrîtului de a elibera copiii actelor solicitate şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin refuzul de a-i elibera actele solicitate.

La 06 februarie 2015, Alexandru Miţcul a prezentat cerere de chemare în judecată suplimentară prin care solicită repunerea în termen a dreptului de adresare în judecată, încasarea din contul pârâtului a salariului neachitat, inclusiv şi procentul de refinanţare, dobânda de întîrziere a achitării salariului, indemnizaţia de concediu anuală şi prejudiciului moral cauzat. În motivarea acţiunii reclamantul Alexandru Miţcul a indicat că, a activat din anul 2010 la societatea pe acțiuni „Radiator” în calitate de director adjunct pe comerţ. În luna noiembrie 2013, contabila societății pe acțiuni „Radiator” i-a achitat restanţa la salariu în sumă de 22,25 lei. Nefiind de acord cu achitarea restanței, reclamantul a înaintat o cerere către Lilian Popuşoi prin care a solicitat expedierea copiilor listei salariilor pentru toată perioada, în care a activat la societatea pe acțiuni „Radiator”, însă nu a primit răspuns.

Suplimentar reclamantul menţionează că, la data 10 ianuarie 2014 a depus cerere prealabilă prin care a solicitat copiile listei salariilor, care de asemenea a fost lăsată fără examinare. Reclamantul solicită obligarea directorului pîrîtului Lilian Popușoi al societății pe acțiuni ”Radiator” de a elibera cererea de angajare și certificatul despre salariu calculat pe toată perioada activității și încasarea din contul pîrîtului directorul Lilian Popuşoi al societății pe acțiuni „Radiator” în beneficiul său a cuantumului de 250 000 lei ce constituie prejudiciul moral. La 04 februarie 2015 reclamantul a depus cerere de chemare în judecată desfăşurată şi modificată, prin care solicită repunerea în termen a dreptului de înaintare a cererii de chemare în judecată, aplicarea sechestrului la contul bancar: c/d 225101700832, c/f MOLDMD2X317, banca comercială ”Moldindconbanc” societate pe acțiuni, fil.

"Remiz", c/f 100260036255 şi asupra imobilului din str. Columna, 170/3, mun. Chişinău. Obligarea pîrîtului de a transmite instanţei de judecată: ordinele de angajare şi concediere din serviciu, ordinul de acordare a concediului fără întreţinere semnat de reclamant, cerere prin care reclamantul a solicitat acordarea concediului fără întreţinere, recalculul salariului în conformitate cu salariul de funcţie lunar în sumă de 4 000 lei, pentru toată perioada activităţii, calculul indemnizaţiei pentru concediul anual pentru toată perioada activităţii, încasarea de la societatea pe acțiuni „Radiator” salariul neachitat plus procentul de refinanţare 69 334, 86 lei, dobînda de întîrziere achitării salariului 149 762,22 lei, indemnizaţia pentru concediul anual în sumă de 8 000 lei, prejudiciul moral cauzat în sumă de 5 000 000 lei.

La 11 martie 2015, reclamantul a depus cerere de chemare în judecată concretizată şi modificată în baza căreia reclamantul solicită încasarea din contul pîrîtului directorul Lilian Popuşoi al societății pe acțiuni „Radiator” a datoriei salariului în sumă de 50 950,73 lei, dobînda de refinanţare a salariului, pentru perioada de întîrziere la achitarea salariului în sumă de 91 711, 30 lei, dobînda de întârziere 152 852,19 lei, indemnizaţia pentru concediul anual în sumă de 6000 lei şi repunerea în termen pentru a depune cerere de chemare în judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 martie 2015, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Miţcul împotriva lui Lilian Popuşoi, societatea pe acțiuni „Radiator” privind încasarea restanţelor salariale, dobînzii de întârziere, dobînzii de refmanţare şi a prejudiciului moral.

Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 martie 2015, la 03 aprilie 2015, Alexandru Miţcul a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanței de fond şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Alexandru Miţcul și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 martie 2015. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 12 ianuarie 2016, Alexandru Miţcul a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 martie 2015, cu emiterea unei hotărîri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând încălcarea normelor de drept material și de drept procedural. Consideră că concluziile instanțelor ierarhic inferioare de judecată sunt eronate și în contradicție cu materialele anexate la dosar. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințare nr.3796, fără dată, anexată la materialele dosarului (f.d.149), nu se poate stabili cert data cînd recurentul a făcut cunoștință cu copia deciziei redactate de instanței de apel, nu există dovadă de citare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 12 ianuarie 2016, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Alexandru Mițcul în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către Alexandru Mițcul se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari