2rac-69/16 — Încsarea datoriei şi a chletuielilor de judecată

prima instanță: I. Barbacaru dosarul nr. 2rac-69/16 instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termocom”, în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Burzacovschi Cristina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Societății pe Acțiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2015, prin care a fost a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termocom”, în procedura falimentului și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 29 iunie 2015, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 02 mai 2013, SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (actualmente SA „Termoelectrica”), reprezentată de administrator Lichii Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Termocom” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul contractelor nr. 6/37-10 din 16 aprilie 2013 și nr. 1 din 14 martie 2011, SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (actualmente SA „Termoelectrica”) a livrat către SA „Termocom” pentru perioada 01 aprilie 2010-31 decembrie 2012 energie termică în apă caldă și apă de adaos pentru rețeaua termică în sumă totală de 1 608 705 246,99 lei ce se confirmă prin facturile fiscale.

Indică că SA „Termocom” a încălcat condițiile contractuale și nu a achitat pe deplin suma pentru energia termică livrată în perioada de 01 aprilie 2010-31 decembrie 2012. Menționează că, la data de 29 aprilie 2013 datoria SA „Termocom” față de SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (actualmente SA „Termoelectrica”) pentru energia termică în apă caldă și apă de adaos pentru rețeaua termică livrată în perioada de 01 aprilie 2010-31 decembrie 2012 constituie 279 657 265,65 lei. Insistă că la calculul valorii acestei acțiuni nu a fost incluse datoriile în sumă de 4 200 999,38 lei (pentru iulie anului 2012 ) și de 3 924 204,93 lei (o parte din datoria pentru iunie anul 2011). Datoriile în sumă de 4 200 999,38 lei și de 3 924 204,93 lei nu au fost acceptate de către SA „Termocom” pentru achitare.

Solicită încasarea din contul SA „Termocom” a datoriei în sumă de 271532061,34 lei pentru energia termică în apă caldă și apă de adaos pentru rețeaua termică livrată în perioada de 01 aprilie 2010-31 decembrie 2012 și a taxei de stat în sumă de 50 000 lei. La 29 iunie 2015, SA „Termoelectrica” a depus o cerere prin care a comunicat că, datoria SA „Termocom”, în procedura falimentului, conform cererii de chemare în judecată și calculului valorii acţiunii anexate, în sumă de 271 532 061,34 lei față de reclamanta a fost stinsă integral în baza Actului nr. 1 privind stingerea creanței prin compensare din 05 martie 2015, fapt confirmat prin Certificatul nr. 51/04 din 25 iunie 2015 (f. d. 24-26, Vol. III).

Concomitent a indicat că potrivit hotărîrii Adunării Generale Ordinare Anuale a acționarilor din 22 mai 2015 și a Deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 16 iunie 2015 privind înregistrarea modificărilor, dosarul nr. 1003600026295, a fost aprobată schimbarea denumirii societății din SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău în SA „Termoelectrica”. În același timp prin cererea sus enunțată reclamantul a renunțat la pretenția privind încasarea de la pîrît a sumei de 271 532 061,34 lei pentru energia termică în apă caldă și apă de adaos pentru rețeaua termică livrată în perioada de 01 aprilie 2010-31 decembrie 2012, și-a concretizat cerințele solicitînd încasarea din contul SA „Termocom”, în procedura falimentului în beneficiul SA „Termoelectrica” doar a taxei de stat în sumă de 50 000 lei (f. d. 24-25, Vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 26 decembrie 2013, a fost admis demersul reprezentantului pîrîtului SA „Termocom” în procedura planului, Drebot Alexandr, fiind dispusă suspendarea procesului civil la acțiunea reclamantului SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (actualmente SA „Termoelectrica”) împotriva SA „Termocom”, în procedura planului, privind încasarea penalității în mărime de 271 532 061,34 lei și a cheltuielilor de judecată pînă la înființarea unei noi societăți pe acțiuni, potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 919 din 18 noiembrie 2013 (f. d. 230, Vol. II). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2014, a fost admis recursul declarat de SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” (actualmente SA „Termoelectrica”), fiind casată încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 26 decembrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care s-a respins demersul privind suspendarea procesului ca fiind neîntemeiat și remisă pricina în instanța de fond spre examinare (f. d. 237-238, Vol. II). Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 29 iunie 2015, a fost admisă cererea SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” cu privire la înlocuirea creditorului cu succesorul în drepturi, fiind dispusă înlocuirea SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” cu succesorul său în drepturi SA „Termoelectrica” (f. d. 35, Vol. III). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 29 iunie 2015, acțiunea a fost admisă, fiind încasat din contul SA „Termocom”, în procedura falimentului în beneficiul SA „Termoelectrica” cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 50 000 lei – taxa de stat achitată la momentul înaintării acţiunii în instanța de judecată (f. d. 41-43, Vol. III).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către SA „Termocom”, în procedura falimentului și menținută hotărârea primei instanțe (f. d. 84-85), Vol. III). Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a ajuns la o concluzie întemeiată privind admiterea acţiunii, deoarece prin prisma art. 82, art. 97 alin. (2) CPC, pîrîtul este obligat să compenseze toate cheltuielile de judecată suportate de reclamant în legătură cu intentarea procesului.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materiale pricinii, instanța a reținut că în certificatul nr. 51/04 din 25 iunie 2015 (f. d. 26, Vol. III) este indicată suma datoriei de 271 532 061,34 lei care a fost stinsă integral și că această sumă reprezintă suma datoriei solicitate spre încasare de către reclamant (f. d. 2-verso, Vol. I) și nu include și taxa de stat în mărime de 50 000 lei, astfel nu au fost prezentate probe care să confirme că suma taxei de stat a fost inclusă în actul nr. 1 din 05 martie 2015 privind stingerea creanței prin compensare. La 23 decembrie 2015, SA „Termocom”, în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Burzacovschi Cristina, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a cerințelor ca nefondate și neîntemeiate.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, deoarece cauza nu a fost judecată sub toate aspectele. Susține că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au luat în considerare că prin Actul nr. 1 din 05 martie 2015 cu privire la stingerea creanței prin compensare, a fost stinsă și suma taxei de stat în mărime de 50 000 lei. Afirmă că în temeiul Actului nr. 1 privind stingerea creanței prin compensare din 05 martie 2015, SA „Termocom”, în procedura falimentului a stins creanțele debitoriale față de SA „Termoelectrica”, pentru perioada 2004-2014 în sumă de 1 781 115 688,20 lei, inclusiv Contractul de cesiune a creanței SA „Moldovagaz” - în sumă de 1 234 309 639, 80 lei, taxei de stat și a penalității – 265 572 lei.

În acest sens susține că potrivit pct. 6.5 al contractului de vînzare-cumpărare nr. 1 din 21 noiembrie 2014, obligația de achitare a prețului de vînzare-cumpărare a subansamblului funcțional în sumă de 1 904 690 900 lei de către SA „Termoelectrica” se stinge în întregime prin compensare, astfel creanța cumpărătorului SA „Termoelectrica” față de SA „Termocom” în procedura falimentului în calitate de creditor al masei se reduce corespunzător sumei de 1 904 690 900 lei. Consideră că atît instanța de fond, cît și instanța de apel au dat o apreciere eronată situațiilor de fapt și temeiurilor de drept ale cauzei, care au dus la adoptarea unei soluții eronate în partea încasării de la SA „Termocom”, în procedura falimentului a taxei de stat în mărime de 50 000 lei.

Prin referința depusă din 23 februarie 2016, reprezentantul intimatului SA „Termoelectrica”, Parsian Elena în baza procurii nr. 79/1012 din 13 octombrie 2015 a invocat că potrivit Actului nr. 1 din 05 martie 2015 privind stingerea creanței prin compensare, semnat de ambele părți, prin suma de 265 572 lei – taxe de stat și penalități au fost stinse următoarele datorii SA „Termocom” față de SA „Termoelectrica”: penalitatea conform dosarului nr. 2e-1356/12 în sumă de 160 749, 50 lei; taxa de stat aferentă titlului executoriu nr. 2e-1356/2012 în sumă de 4822,50 lei; taxa de stat aferentă titlului executoriu nr. 2e-2056/2011 în sumă de 50000 lei; taxa de stat aferentă titlului executoriu nr. 2e-7809/2011 în sumă de 50000 lei.

În acest sens, afirmă că taxa de stat achitată de intimatul-reclamant SA „Termoelectrica” în prezenta cauză nu a fost inclusă în actul invocat de recurent și respectiv nu a fost stinsă prin compensare după cum invocă ultimul, or suma taxei de stat adjudecată prin hotărîrea contestată nefiind stinsă pînă în prezent. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 11 noiembrie 2015, a fost expediată în adresa recurentului SA „Termocom”, în procedura falimentului la data de 19 noiembrie 2015, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire nr. 11461 (f. d. 86). Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 23 decembrie 2015, în termen.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA „Termocom”, în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Burzacovschi Cristina, este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA „Termocom”, în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Burzacovschi Cristina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de către SA „Termocom”, în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Burzacovschi Cristina asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Termocom”, în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Burzacovschi Cristina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termocom”, în procedura falimentului, reprezentată de lichidatorul Burzacovschi Cristina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas