3ra-201/16 — Anularea ordinului de sancţionare, restabilire în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru

prima instanță: V. Efros dosarul nr. 3ra-201/16 instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Lungu Eduard, reprezentat de avocatul Mihalache Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Lungu Eduard împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de sancționare, restabilirea în serviciu, achitarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Lungu Eduard și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 03 iunie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 30 martie 2015, Lungu Eduard, reprezentat de avocatul Mihalache Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de sancționare, restabilirea în serviciu, achitarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu și încasarea prejudiciului moral. În motivare acţiunii a indicat că a fost angajat în calitate de inspector în cadrul Serviciului Vamal al Republicii Moldova.

La data de 24 ianuarie 2015 în intervalul orelor 05.00-05.40 prin postul vamal Vadul lui Vodă a Biroului Vamal Chișinău a traversat mijlocul de transport de model „Mercedes Actros” cu numărul de înmatriculare C OK 840. Susține că după efectuarea controlului, în cabina mijlocului de transport nu au fost observate mărfuri prohibite sau alte obiecte interzise de legislație, în legătură cu ce i-a permis șoferului să-și continue direcția. Afirmă că la data de 28 ianuarie 2015, a aflat despre faptul că Direcția servicii operative a DAL, a depus conducerii Serviciului Vamal un raport privind reținerea pentru verificare de către colaboratorii Serviciului echipe mobile Centru a mijlocului de transport nominalizat, în salonul căruia au fost depistate recipiente cu un total de 1400 litri de lichid cu miros specific de motorină, fără acte de proveniență.

Indică că la 12 martie 2015 prin ordinul nr. 209-p emis de directorul Serviciului Vamal al RM i-a fost aplicată sancțiune sub formă de eliberare din serviciu. Consideră că ordinul privind aplicarea sancțiunii de eliberare din serviciu a fost emis cu numeroase încălcări, inclusiv, data reținerii autocamionului nu coincide cu data traversării frontierei vamale. Astfel, susține că autocamionul a traversat postul vamal Vadul lui Vodă în data de 24 ianuarie 2015, pe cînd reținerea autocamionului de către echipele mobile a avut loc la data de 28 ianuarie 2015, ceea ce denotă că autocamionul a fost reținut de echipa mobilă doar după 3 zile de la data efectuării controlului în postul vamal Vadul lui Vodă.

În același timp, a indicat că autocamionul a fost reținut de către echipa mobilă în apropiere de mun. Chișinău, la o distanta de aproximativ 30 km de la locul în care a fost efectuat controlul, din momentul traversării autocamionului prin postul vamal Vadul lui Vodă și momentul reținerii a expirat un interval mare de timp în care, consideră că șoferul autocamionului a avut suficient răgaz pentru a prelua motorina de la o stație de alimentare sau din orice alt loc, așa cum de la postul vamal Vadul lui Vodă pînă în or. Cricova există aproximativ 10 benzinării, avînd în vedere faptul că actele de proveniență a mărfii lipsesc. Menționează că la momentul controlului s-a asigurat că autocamionul corespunde cerințelor de trecere a postului vamal Vadul lui Vodă, iar reținerea autocamionului de către echipele mobile a avut loc peste o perioadă îndelungată de timp, în care șoferul a putut prelua motorina din orice alt loc de pe teritoriul Republicii Moldova.

Susține că mijlocul de transport a fost reținut de echipa mobilă la altă dată decît data în care a traversat postul vamal, iar în ziua respectivă reclamantul nu se afla în tură, fapt care se confirmă prin datele din Registru de evidentă. Invocă că contrar ordinului contestat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu reclamantul a manifestat un nivel înalt de profesionalism, corectitudine și conștiinciozitate, iar controlul selectiv al unității cap-tractor a fost efectuat în strictă corespundere cu legislația vamală. Afirmă că este membru al organului sindical din cadrul Serviciului Vamal și în acest caz angajatorul era obligat să solicite în prealabil avizul organului sindical, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) și art. 89 alin. (2) din Codul muncii, fapt care nu a avut loc.

Consideră că sancțiunea aplicată este nejustificată și excesiv de severă. În drept își întemeiază cerințele în baza art. 5 lit. d) art. 208, art. 210, art. 330, art. 332, art. 355 din Codul muncii. Solicită, anularea sancțiunii sub forma de eliberare din serviciu care a fost aplicată reclamantului de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, achitarea plăților salariale pentru întreaga perioadă de eliberare nelegitimă din serviciu, compensarea prejudiciului moral în mărime de 30000 lei și restituirea cheltuielilor pentru asistență juridică conform bonului de plată anexat. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 iunie 2015, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Lungu Eduard și menținută hotărîrea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 26 lit. g), art. 43 alin. (2), art. 46 lit. a) al Legii cu privire la serviciul în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000, care reglementează aspecte ce țin de aplicarea de sancțiuni disciplinare, temeiurile încetării serviciului în organele vamale și acțiunile colaboratorului vamal care sunt recunoscute drept încălcare gravă a disciplinei de serviciu în organul vamal.

Astfel, cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut temeinicia concluziilor primei instanțe cu referire la acțiunile lui Lungu Eduard, care au avut drept rezultat transportarea ilegală prin postul vamal intern de control a unei categorii de marfă fără a o declara organului vamal și fără acte de proveniență, contribuind astfel la trecerea bunurilor peste frontiera vamală cu încălcarea legislației vamale, ce reprezintă încălcări grave a disciplinei de serviciu, fapt care atrage sancționarea disciplinară cu eliberarea din serviciu. La 24 decembrie 2015, Lungu Eduard, reprezentat de avocatul Mihalache Iurie, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerînd-o neîntemeiată și drept urmare este pasibilă a fi supusă casării. Astfel, susține că în cadrul examinării cauzei instanța de apel a respins pe nedrept solicitarea de audiere a martorului conducătorul auto Verega Grigore, or, acesta indică clar că recipientele cu motorină le-a preluat de pe teritoriul Republicii Moldova și nu din Transnistria, după cum eronat a invocat intimatul. Afirmă recurentul că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele recurentului precum că la momentul traversării postului vamal Vadul lui Vodă în autocamion nu existau recipiente cu motorină, iar în Ordinul nr. 209-p de eliberare din serviciu a lui Eduard Lungu, actele de proveniență asupra mărfii lipsesc.

În susținerea poziției sale recurentul a mai invocat că data reținerii autocamionului nu coincide cu data traversării frontierei vamale, deoarece autocamionul a traversat postul vamal Vadul lui Vodă la data de 24 ianuarie 2015, pe cînd reținerea autocamionului de către echipele mobile a avut loc la data de 28 ianuarie 2015, din care se deduce faptul că autocamionul a fost reținut de echipa mobilă după 3 zile de la data efectuării controlului în postul vamal Vadul lui Vodă. La fel, a indicat că autocamionul a fost reținut de către echipa mobilă în apropiere de mun. Chișinău, la o distanta de aproximativ 30 de km de locul în care a fost efectuat controlul, astfel între momentul traversării autocamionului prin postul vamal Vadul lui Vodă și momentul reținerii a expirat un interval mare de timp în care șoferul autocamionului a avut suficient răgaz pentru a prelua motorina de la o stație de alimentare sau din orice alt loc.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 29 octombrie 2015, a fost expediată în adresa recurentului Lungu Eduard la data de 20 noiembrie 2015, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 3560 (f. d. 118). Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 24 decembrie 2015, în termen. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Lungu Eduard, reprezentat de avocatul Mihalache Iurie este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lungu Eduard, reprezentat de avocatul Mihalache Iurie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de către Lungu Eduard, reprezentat de avocatul Mihalache Iurie asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lungu Eduard, reprezentat de avocatul Mihalache Iurie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Lungu Eduard, reprezentat de avocatul Mihalache Iurie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas