2ra-376/16 — Evacuarea silită fără acordarea altui spaţiu locativ

Judecătoria Soroca Dosarul nr.2ra-376/16 Judecător: P. Cocitov Curtea de Apel Bălţi Judecători: A. Albu, A. Toderaş, G. Liulca ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Valeriu Doagă, Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea soluţionând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Goriş Elena, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Goriş Elena împotriva Evgheniei Bruma privind evacuarea silită fără acordarea altui spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015, CONSTATĂ : La 06 noiembrie 2014, Goriş Elena a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Evgheniei Bruma cu privire la evacuarea silită din bunul imobil fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, este fiica lui Straistar Victor, decedat la 19 februarie 2008. După decesul tatălui a primit ca moştenire gospodăria ce aparţinea lui Straistar Victor, situată în or. Soroca, str. Tiraspol nr. 23, fapt confirmat prin certificatul de moştenitor legal nr. 4536, eliberat la 29 septembrie 2009 de către notarul de stat Boldescu Radu şi înregistrat la Oficiul cadastral Teritorial Soroca. Menţionează că, după primirea certificatului de moştenitor în gospodăria din or. Soroca, str. Tiraspol nr. 23, a rămas să locuiască Goriş Elena împreună cu familia sa. Fraţii săi Straistar Angela şi Straistar Victor s-au dezis de partea lor în favoarea reclamantei, fiind stabiliţi cu traiul în alte localităţi Indică reclamanta că în anul 2013 a revenit mama reclamantei, Bruma Evghenia, care a fost plecată timp de 10 ani.

Bruma Evghenia face abuz de băuturi alcoolice, provoacă certuri, se exprimă cu cuvinte necenzurate în prezenţa copiilor, fapt ce negativ se răsfrânge asupra sănătăţii şi educaţiei copiilor. Din aceste motive reclamanta nu o singură dată s-a dresat la poliţie. Reclamanta solicită evacuarea lui Bruma Evghenia din gospodăria situată în or. Soroca, str. Tiraspol nr. 23 a cărei coproprietar este. Prin hotărârea judecătoriei Soroca din 20 mai 2015 s-a admis integral acţiunea înaintată de Goriş Elena. S-a dispus evacuarea lui Bruma Evghenia din gospodăria situată în or. Soroca, str. Tiraspol nr. 23, ce aparţine cu drept de proprietate lui Goriş Elena cota parte 1/3, Straistar Angela cota parte 1/3 şi 1 Străistaru Ghenadie cota parte 1/3 fără acordarea altui spaţiu locativ.

S-a încasat de la Bruma Evghenia în beneficiul lui Goriş Elena taxa de stat în sumă de 100 lei, şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 2500 lei, în total 2600 lei (f.d.83; 87-89). Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constat că pârâta nu dispune de dreptul, confirmat legal care ar demonstra legalitatea ocupării şi folosirii bunului imobil. La 17 iunie 2015 Bruma Evghenia a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015 s-a admis apelul înaintat de către Bruma Evghenia. S-a casat integral hotărârea judecătoriei Soroca din 20 mai 2015 şi s-a pronunţat o nouă hotărâre nouă prin care s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de Goriş Elena împotriva Evgheniei Bruma privind evacuarea silită fără acordarea altui spaţiu locativ. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, cererea de chemare în judecată a fost înaintată numai de către proprietara a 1/3 cota parte din bunul imobil în litigiu, bunul imobil nefiind partajat, astfel, nefiind clar din care parte a imobilului să fie evacuată pârâta, în cazul dat coproprietarii au fost numai înştiinţaţi despre existenţa litigiului, ultimii au confirmat susţinerea cerinţelor, dar nu există la materialei cauzei o cerere a coproprietarilor despre atragerea lor în proces în calitate de coreclamanţi şi nici despre reprezentarea lor prin transmiterea drepturilor procedurale. Coproprietarii urmau să-şi formuleze cerinţe separate cu motivarea acestora şi probarea lor, cu drepturi şi obligaţii egale, fapt ce nu a avut loc.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Goriş Elena a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13.10.2015 cu emiterea unei noi decizii prin care să fie menţinută hotărâre Judecătoriei Soroca din 20.05.2015. Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 13.10.2015 a fost expediată recurentei la data de 26.11.2015. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 30.12.2015 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

2 În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Goriş Elena asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Goriş Elena ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Goriş Elena se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4