2rac-71/16 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2rac-71/16 prima instanţă - L- Grădinaru, instanţa de apel –T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza, ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Valeriu Doagă Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Demeder-Com”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată societatea cu răspundere limitată „Demeder-Com” împotriva Primăriei com. Prajila r-nul Floreşti cu privire la încasarea sumelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 octombrie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de către Primăria com.

Prajila r-nul Floreşti şi s-a casat hotărîrea judecătoriei Floreşti din 14 ianuarie 2015, c o n s t a t ă: La 24 octombrie 2014 societatea cu răspundere limitată „Demeder-Com” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com. Prajila r-nul Floreşti în care a solicitat încasarea sumei de 384631,28 lei cu titlu de cheltuieli suportate în legătură cu procurarea peştelui şi hrana acestuia în perioada anilor 2012-2014 şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii s-a invocat că, conform contractului de arendă a terenului ocupat de iaz, construcţii hidrotehnice şi păşune nr.l din 22 martie 2003 încheiat între Primăria localităţii Prajila şi societatea cu răspundere limitată „Demeder-Com„ aceasta a preluat în arendă terenurile ocupate de iaz, construcţii hidrotehnice şi păşune situate pe teritoriul com.

Prajila, cu suprafaţa totală de 38,53 ha. Ulterior contractul a fost înregistrat la Agenţia Naţională Cadastru. Conform obiectului contractului termenul de arendă a fost stabilit de către părţi, de 10 ani, adică pînă la 22 martie 2013. Prin acordul adiţional încheiat între părţi la 23 martie 2013 termenul de arendă a fost prelungit încă pe o perioadă de 1 an agricol. Menţionează că a intrat în posesia terenurilor ocupate de iaz, construcţii hidrotehnice şi păşune situate pe teritoriul com. Prajila cu 1 suprafaţa totală de 28,53ha, în temeiul actului de transmitere-primire din 22 martie 2003, la aceeaşi dată fiindu-i eliberat titlu de folosinţă separată a apelor. Ulterior Primăria com. Prajila ignorînd prevederile contractului de arendă şi obligaţiunilor asumate, pînă la finalizarea termenului de arendă a emis decizia nr.01/12 din 19 martie 2014 prin care a expus la licitaţie terenurile ocupate de iaz, construcţii hidrotehnice şi păşune situate pe teritoriul com.

Prajila cu suprafaţa totală de 38,53 ha, care la acel moment erau deținute în arendă de societatea cu răspundere limitată „Demeder- Com”. Mai menţionează că, potrivit prevederilor acordului adiţional din 23 martie 2013 termenul de arendă a fost prelungit încă pentru o perioadă de 1 an agricol. Pînă la expirarea termenului de arendă, 23 martie 2014, reclamantul a fost lipsit de posibilitatea recoltării peştelui cultivat în iazul transmis în arendă persoanei terţe de către Primăria com. Prajila, deoarece în perioada respectivă este instituită perioada de prohibiţie la prinderea şi recoltarea peştelui în bazinele acvatice. Relatează că în conformitate cu prevederile pct.4 din capitolul III al contractului de arendă din 22 martie 2003, arendatorul este obligat să plătească arendaşului pagubele aduse acestuia în caz de reziliere unilaterală a contractului.

Potrivit contractului pîrîtul este obligat să recupereze prejudiciul material constituit din cheltuielile ce țin de procurarea peştelui şi hrana în perioada 2012-2014, care constituie 384631,28 lei. Consideră că, vinovat de cauzarea prejudiciului material se face Primăria com. Prajila, drept urmare a acţiunilor ilegale privind încetarea raporturilor de arendă cu reclamantul înaintea expirării anului agricol 2014 şi transmiterea în cadrul acestui termen a terenului şi iazului amplasat pe el unei persoane terţe. Indică că, la 16 septembrie 2014 a expediat a reclamaţie în adresa Primăriei com. Prajila, prin care a solicitat recuperarea prejudiciului, însă aceasta a fost lăsată fără răspuns. Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 14 ianuarie 2015 acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Demeder-Com” s-a admis.

S-a încasat din contul Primăriei com. Prajila în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Demeder-Com” suma de 384631,28 lei, cu titlu de cheltuieli suportate în legătură cu procurarea peştelui şi hrana acestuia în perioada anilor 2012-2014. S-a încasat din contul Primăriei com. Prajila în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Demeder-Com” cheltuieli de judecată sub forma plăţii taxei de stat în mărime de 11538 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 octombrie 2015 s-a admis apelul declarat de către Primăria com. Prajila r-nul Floreşti, s-a casat integral hotărârea primei instanţe şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Demeder- Com”.

La 14 ianuarie 2016 societatea cu răspundere limitată „Demeder-Com” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 octombrie 2015, 2 cerînd casarea acesteia, admiterea recursului, şi emiterea unei noi decizii de menţinere a hotărîrii judecătoriei Floreşti din 14 ianuarie 2015. În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu soluția instanţei de apel. Susţine că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat prevederile art.9 al Legii nr.198 din 15 martie 2003 cu privire la arenda agricultură. La examinarea apelului instanţa nu a dat o apreciere corespunzătoare temeiurilor de drept ce au stat la baza înaintării acţiunii. Totodată eronat a interpretat şi prevederile pct.4 din cap. III al contractului de arendă privitor la plata despăgubirilor în caz de reziliere unilaterală a contractului.

Consideră recurentul că nu au constatate şi elucidate corect circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar concluziile expuse în decizia instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricini, soluţia fiind adoptată cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Precizează că instanţa de apel urma să aplice prevederile art.16, 28 alin.1) 2) din Legea privind arenda în agricultură, însă aceasta a luat în consideraţie doar temeinicia afirmațiilor pîrîtului. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral.

Potrivit avizului de recepţie (f.d.211Vol.I) recurentul societatea cu răspundere limitată „Demeder-Com” a recepţionat decizia instanţei de apel la 20 noiembrie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 14 ianuarie 2016, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 3 aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Totodată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Demeder-Com” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de 4 Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Demeder-Com” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 5